ICCJ. Decizia nr. 4427/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4427/2005
Dosar nr. 3425/2005
Şedinţa publică din 18 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 561 din 15 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5653/2004, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.I. la pedeapsa de câte 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 22 septembrie 2004 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat un cuţit.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile N.I., suma de 1.500.000 lei, iar părţii civile C.C. suma de 2.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt următoarele:
În data de 22 septembrie 2004, B.S.J. a fost sesizată de către părţile vătămate N.I. şi C.I. cu privire la faptul că inculpatul, în mod repetat, folosindu-se de un cuţit cu care le ameninţa, le-a solicitat timp de două săptămâni, în perioada 8– 22 septembrie 2004, diverse sume de bani cu titlu de „taxă de protecţie".
Inculpatul a fost imobilizat în apropierea Târgului Aleea Castanilor, locul unde părţile vătămate vindeau diverse lucruri, găsind asupra inculpatului un lănţişor şi o pereche de ochelari de soare, bunuri recunoscute de părţile vătămate ca fiind ale lor. De asemenea, asupra inculpatului a fost găsit şi un cuţit.
În perioada 8 – 22 septembrie 2004, partea vătămată N.I. i-a dat inculpatului sume cuprinse între 10.000 lei şi 100.000 lei, reprezentând „taxe de protecţie", inculpatul ameninţând-o că „spală cuţitul în ea dacă nu îi dă banii".
În data de 22 septembrie 2004, în aceeaşi modalitate, inculpatul a ameninţat-o, însuşindu-şi de la aceasta o pereche de ochelari de soare.
Partea vătămată C.C., în aceeaşi perioadă şi sub ameninţarea inculpatului, i-a dat acestuia sume cuprinse între 10.000 lei şi 100.000 lei. În 22 septembrie 2004, în jurul orelor 14,00, inculpatul a ameninţat-o din nou, însuşindu-şi fără drept, două medalioane cu şnur de cauciuc, găsite asupra inculpatului de către jandarmi.
Starea de fapt reţinută, rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, martorilor, procesul-verbal de constatare, declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatului S.C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei, solicitând reţinerea infracţiunilor de cerşetorie şi abuz de încredere, iar în subsidiar, achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea severă.
Prin Decizia penală nr. 375/ A din 17 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1549/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada arestării preventive de la 22 septembrie 2004 la 17 mai 2005.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17, 18 C. proc. pen., cu reiterarea aceloraşi motive susţinute în faţa instanţei de apel.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3855 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând probele dispuse şi administrate în cauză, instanţele au stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că inculpatul S.C.I., în perioada 8 – 22 septembrie 2004, şi-a însuşit în mod repetat, prin ameninţări, diverse sume de bani şi bunuri de la părţile vătămate N.I. şi C.I.
Însuşirea bunurilor prin acte de ameninţare, rezultă din declaraţiile părţilor vătămate care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Astfel, partea vătămată N.I. arată că inculpatul, folosindu-se de un cuţit a ameninţat-o, fiind nevoită să-i dea diverse sume de bani drept taxă de protecţie.
Aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor este relatată şi de partea vătămată C.I. aceasta fiind la rândul său, ameninţată de inculpat cu cuţitul şi obligată să-i dea bani şi bunuri.
Relevant este, de asemenea, faptul că, la data de 22 septembrie 2004, s-au găsit asupra inculpatului, bunuri ce aparţineau părţilor vătămate.
În atare condiţii, în mod temeinic şi judicios motivat instanţa de apel a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracţiunile de cerşetorie, prevăzută de art. 326 C. pen., respectiv abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.
Nefondat este şi cel de-al doilea motiv de recurs ce vizează achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Probele administrare în faza de urmărire penală şi nemijlocit de către instanţa de judecată, în cursul cercetării judecătoreşti îl indică, fără dubiu, pe inculpat ca fiind autorul faptelor.
De altfel, în declaraţiile date, acesta nu neagă însuşirea banilor de la părţile vătămate, susţinând doar că acestea au fost cerute şi nu solicitate ca taxă de protecţie.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, se constată că au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Au fost valorificate, deopotrivă, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, inculpatul folosindu-se, în mod repetat, de un cuţit cu care ameninţa părţile vătămate, precum şi persoana inculpatului. Sub acest aspect se constată pe de o parte, săvârşirea faptelor în stare de recidivă postexecutorie, iar pe de altă parte, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b), va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva deciziei penale nr. 375/ A din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2004 la 18 iulie 2005.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva deciziei penale nr. 375/ A din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2004 la 18 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4426/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 444/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
