ICCJ. Decizia nr. 444/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 444/2005
Dosar nr. 6531/2004
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 508 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Iaşi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul P.A.C., petentul fiind obligat să achite suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că sentinţa penală nr. 581/2001 a Tribunalului Iaşi prin care s-a dispus condamnarea revizuientului a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 58 din 26 februarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi şi prin Decizia penală nr. 4303 din 111 octombrie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Susţinerile revizuientului au fost examinate şi înlăturate de instanţele de control judiciar care au stabilit, cu certitudine, vinovăţia inculpatului în comiterea faptei, astfel cum a rezultat din depoziţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor J.E. şi F.V. şi ale coinculpaţilor care au recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Întrucât prin cererea de revizuire condamnatul nu a invocat nici un fapt sau o împrejurare nouă, ci s-a referit la aceleaşi apărări formulate şi cu ocazia judecării cauzei, instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., text pe care revizuientul a înţeles să-şi întemeieze în drept cererea formulată.
Împrejurarea că în dovedirea susţinerilor acesta a propus reaudierea coinculpaţilor nu este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece textul menţionat cere ca faptele şi împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, nu mijloacele de probă.
Este, de altfel inadmisibil, ca pe calea excepţională a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele ce au soluţionat cauza.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul P.A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinându-se că este nevinovat, că nu a participat la săvârşirea infracţiunii, fapt dovedit prin declaraţiile extrajudiciare a coinculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în dosarul nr. 3428/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul introdus de condamnatul P.A.C. contra sentinţei penale nr. 508 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o, fiind obligat apelantul de a plăti statului 200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că revizuirea este o cale de atac extraordinară pentru cazuri şi condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege.
Nevinovăţia inculpatului a fost apărarea pe care inculpatul şi-a făcut-o în cursul judecăţii în ciclul procesual ordinar, instanţele stabilind faptele şi încadrarea juridică, precum şi răspunderea penală a inculpatului.
Cum nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi nu au fost invocate astfel de fapte, prelungirea probatoriului într-o cale extraordinară de atac nu este admisibilă.
În cauză nu sunt întrunite cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar soluţia dată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs condamnatul P.A.C., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi pe fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire.
Examinând recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios instanţa de apel a evaluat materialul probator administrat, în raport cu solicitările revizuientului condamnat, considerând că cererea de reaudiere a coinculpaţilor nu poate fi avută în vedere, deoarece aceştia au fost audiaţi de instanţa de fond, declaraţiile acestora fiind analizate coroborat în procesul de apreciere a materialului probator şi verificat în căile de atac ordinare exercitate de inculpatul P.A.C.
De altfel, criticile invocate de revizuientul condamnat nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care condiţionează ca faptele sau împrejurările descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv să fie noi şi nicidecum la prelungirea probatoriului, prin reaudierea coinculpaţilor pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate, aşa cum a solicitat recurentul condamnat.
Astfel, în mod just, instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe care au condus la respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată, fiind făcută, astfel, o corectă aplicare a prevederilor legale, neatrăgând incidenţa art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Înalta Curte consideră Decizia instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică, neconstatând nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A.C. împotriva deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4427/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4457/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
