ICCJ. Decizia nr. 4494/2005. Penal. Art. 211 alin. 2 Cod Penal; art. 174 rap. la art. 176 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4494/2005
Dosar nr. 2414/2005
Şedinţa publică din 25 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 533 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii:
- N.F. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi la 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 174 –art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
A interzis drepturile prevăzute de art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi art. 65 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 20 ani închisoare, cu un spor de 2 ani, în final, 22 ani închisoare.
În baza art. 14 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 999 C. civ., a obligat pe inculpat la 9.080.000 lei despăgubirii către partea civilă P.B., luând act că două monede din aur, în greutate de 6,30 gr. aur şi 24 k, precum şi un telefon mobil NOKIA 5110 au fost restituite.
În baza art. 118 lit. b) şi d) C. pen., a confiscat de la inculpat un bidon din plastic, precum şi 2.150.000 lei dobândiţi din săvârşirea infracţiunii.
A dedus prevenţia de la 19 noiembrie 2003 la zi.
- O.V. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 alin. (1) şi (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat inculpaţii O.V. şi N.F., solidar, la plata sumei de 327.740.900 lei despăgubiri către partea civilă P.B.
Au fost obligaţi ambii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat .
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în luna octombrie - noiembrie 2003, inculpatul O.V. a instigat pe inculpatul N.F. să incendieze locuinţa cumnatei sale, O.D., persoană cu care era într-un litigiu, având ca obiect profanarea de morminte.
În repetate rânduri, în prezenţa mai multor persoane, inculpatul O.V. s-a pronunţat în sensul că va da foc locuinţei cumnatei sale care „va arde ca un şobolan".
Dorind să îşi pună în aplicare intenţia, l-a instigat pe N.F. să dea foc locuinţei victimei, dându-i detalii cu privire la modalităţile în care se putea pătrunde în locuinţa acesteia.
Inculpatul N.F. a fost de acord şi în noaptea de 7 octombrie 2003 şi-a procurat un bidon verde din plastic şi o „găletuşă albă" în care a pus benzină, mergând apoi în locuinţa victimei O.D.
Într-una din încăperi a văzut victima dormind, având lângă ea două telefoane mobile, iar la gât o mahmudea şi două monede din aur pe care s-a hotărât să şi le însuşească.
A prins victima în mâini de cap, i-a smuls salba de la gât, moment în care aceasta s-a trezit, iar inculpatul a aruncat asupra sa cu benzină, la plecare a aprins un chibrit, declanşând un incendiu ce a determinat decesul victimei şi distrugerea locuinţei acesteia şi a bunurilor existente.
De la locul faptei, inculpatul a plecat acasă, a clătit cu apă bidonul din plastic (ce a fost găsit ulterior în locuinţa sa), iar „găletuşa" din plastic a ars-o.
Pompierii care s-au deplasat la faţa locului au stabilit iniţial că incendiul s-a produs datorită unui scurt circuit; ulterior, constatându-se că victima, carbonizată, nu mai avea asupra sa bijuteriile, ajungându-se la concluzia că în cauză s-a comis o infracţiune.
Cercetările au stabilit ca autor al faptei pe inculpatul N.F. care a săvârşit-o, la instigarea inculpatului O.V.
Bunurile sustrase au fost în parte identificate şi restituite părţii civile, inculpatul amanetând o parte, iar altele, vânzându-se persoanelor audiate în cauză.
Faptele au fost dovedite cu declaraţiile martorilor audiaţi, procesul-verbal de cercetare, raportul de autopsie nr. 245/A/2003 care concluzionează în sensul că „moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat carbonizării, iar leziunile tegumentare au fost produse prin acţiunea flăcărilor", coroborate cu recunoaşterea inculpatului N.F.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 135 din 23 martie 2005, iar apelul părţii civile P.B. a fost admis, majorând cuantumul despăgubirilor civile la care cei doi inculpaţi au fost obligaţi solidar, de la 327.740.000 lei la 480.000.000 lei.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii N.F. şi O.V., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor, primul sub aspectul cuantumului pedepsei, iar al doilea, solicitând achitarea, întrucât se consideră nevinovat.
Ambele recursuri sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
Instanţa de fond şi apel a apreciat în mod corect încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul N.F., vinovăţia acestuia şi în consecinţă în raport de gravitatea faptelor comise, cuantumul pedepsei rezultante.
Infracţiunea comisă este de o violenţă deosebită, victima fiind arsă de vie, ceea ce imprimă faptei o gravitate deosebită şi o periculozitate socială, de asemenea.
Inculpatul este recidivist, iar împrejurarea că a fost sincer în cursul urmăririi penale şi judecăţii, a fost apreciată atunci când instanţa nu s-a orientat spre maximul de 25 ani închisoare sau detenţie pe viaţă, prevăzută de dispoziţiile art. 176 lit. d) C. pen.
Cât priveşte motivele invocate de inculpatul O.V., Înalta Curte va constata netemeinicia acestora în raport de probele administrate în cauză.
Conflictul dintre el şi O.D. era cunoscut, el afirmând repetat, în prezenţa martorilor O.R. şi N.A. cât şi a părţii civile P.B., că „îi va da foc să ardă ca un şobolan", aspect confirmat şi de N.F.
În mod constant, inclusiv în memoriul adresat Înaltei Curţi, inculpatul N.F. a arătat în amânunt, modul în care a discutat cu inculpatul O.V., cu privire la incendiul ce avea să-l provoace, acesta din urmă indicându-i traseul ce trebuia urmat pentru a pătrunde în locuinţa victimei.
Mai arată că afirmaţiile făcute în memoriile adresate instanţei de fond şi apel, în care încearcă să se disculpe, sunt la cererea inculpatului O.V., care l-a ameninţat în mai multe rânduri atât pe el cât şi familia.
După incendiere, pentru a se disculpa, întrucât era bănuit de locuitorii comunei în care fapta s-a produs ca fiind autorul ei, a cerut procesul-verbal al pompierilor, încercând să convingă autorităţile de irealitatea susţinerilor lui N.F.
Testul poligraf l-a care a fost supus a concluzionat că „suspectul prezintă un comportament disimulat".
Toate aceste probe sunt de natură a concluziona vinovăţia inculpatului O.V. cu privire la infracţiunea de distrugere pentru care a fost condamnat, nefiind caz de achitare, aşa cum s-a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, motivul invocat în baza art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., este nefondat.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate, neconstatându-se motive care, examinare din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F., perioada arestării preventive de la 19 noiembrie 2003 la 25 iulie 2005.
Cheltuielile judiciare vor fi suportate, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.F. şi O.V. împotriva deciziei penale nr. 135 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2003 la 25 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat N.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei noi (1.600.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei noi (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpatul O.V. la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 120 lei noi (1.200.00 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2005. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4498/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
