ICCJ. Decizia nr. 4499/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4499/2005
Dosar nr. 3616/2005
Şedinţa publică din 25 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 24 martie 2005, Tribunalul Călăraşi a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.A., privind sentinţa penală nr. 3 din 18 ianuarie 2001 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în dosarul nr. 2873/2000, hotărâre prin care i s-a aplicat pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Apelul declarat împotriva sentinţei a cărei revizuire s-a cerut, a fost respins prin Decizia penală nr. 211 din 29 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Prin Decizia penală nr. 3550 din 4 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de inculpat, a casat hotărârile, a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia C.A. a fost condamnat la 14 ani închisoare.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 101 din 7 februarie 2002, pronunţată în dosarul nr. 77/2002, Completul de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul în anulare formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a casat Decizia penală nr. 3550 din 4 iulie 2001 a secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie, în sensul că a respins recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 211 din 29 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel menţinându-se sentinţa de condamnare la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că motivele invocate de revizuient, respectiv posibilitatea de a propune martori care să declare în favoarea sa şi că dosarul i-a fost instrumentat de organele de anchetă „într-o anume direcţie", nu sunt dintre cele prevăzute imperativ şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, cale de atac motivată, de asemenea, pe dorinţa de a indica doi martori care au fost prezenţi la locul săvârşirii faptei, sens în care a solicitat rejudecarea cauzei de către instanţa de fond competentă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 374 din 17 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, condamnatul revizuient, în termenul legal, a declarat recurs, motivat pe considerentele că nu au fost cunoscute, de prima instanţă, probele şi dovezile care-i pot dovedi nevinovăţia şi i s-au încălcat mai multe drepturi de apărare.
Recursul declarat nu este fondat.
Analizând, prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., motivele invocate, se reţine că ele nu se regăsesc printre cele prevăzute de textul menţionat.
Astfel, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei.
Alin. (2) al articolului prevede că este motiv de revizuire cazul menţionat, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii .. de condamnare.
Raportând cererii de revizuire de faţă aceste texte procedural penale, se reţine că prin solicitările condamnatului nu se tinde să se dovedească fapte sau împrejurări noi, ci deja cunoscute şi verificate de instanţe.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnatul revizuient nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 374 din 17 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4498/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4525/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
