ICCJ. Decizia nr. 4518/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4518/2005
Dosar nr. 4296/2005
Şedinţa publică din 25 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant F.C.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a sus-numitului inculpat a fost luată legal şi, de asemenea, a fost legal menţinută, subzistând în continuare temeiurile prevăzute de art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Împotriva încheierii menţionate, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat fiind menţinerea, în faza judecării apelului formulat împotriva sentinţei penale nr. 198 din 15 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, dosar nr. 3474/2004, a temeiurilor de drept care au dus la luarea faţă de el, a măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă în cauză sunt întrunite condiţiile înscrise în art. 143 din acelaşi cod şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin hotărârea apelată de inculpat, acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării de prevederi ale art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 16 din sus-indicata lege.
Referitor la motivul de recurs, se reţine că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.
Verificând, din oficiu, temeinicia şi legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport cu gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat şi pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii de celeritate a judecării apelului, există, în continuare, temeiuri care justifică menţinerea lui în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, urmează să fie respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva încheierii nr. 5 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2135/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4514/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4520/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
