ICCJ. Decizia nr. 4520/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4520/2005
Dosar nr. 4417/2005
Şedinţa publică din 25 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 iulie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, în baza dispoziţiilor art. 3002, combinat cu art. 160b C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest preventiv, alături de alt inculpat, a inculpatului S.I.C.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că inculpatul a fost arestat, la data de 3 septembrie 2004, în temeiul dispoziţiilor art. 148 alin. (1) lit. f) şi h), art. 1491 C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptele inculpatului constând în sustragerea de bunuri din loc public (2) şi preluarea bunului sustras de alt inculpat, pe timp de noapte şi din loc public.
Inculpatul a fost trimis în judecată, iar prin sentinţa penală nr. 87 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului Buzău a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva încheierii din 11 iulie 2005, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I.C.
La data judecării recursului inculpatul nu a fost prezent, iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de control judiciar investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 87 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului Buzău, prin care acesta a fost condamnat, a constatat, în mod corect, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3), coroborate cu dispoziţiile art. 148 şi art. 3002 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva încheierii din 11 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, în dosarul nr. 4680/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei) din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4518/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4521/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
