ICCJ. Decizia nr. 4524/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4524/2005
Dosar nr. 4332/2005
Şedinţa publică din 25 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în baza art. 3002 şi art. 160 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor E.N.E.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că inculpatul E.N.E. a fost reţinut la 20 octombrie 2004 şi arestat preventiv de Tribunalul Bucureşti în 21 octombrie 2004, iar inculpatul S.F. a fost reţinut la 10 noiembrie 2004 şi arestat preventiv de Tribunalul Bucureşti la 11 noiembrie 2004, fiind trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie.
Prin sentinţa penală nr. 722 din 31 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul E.N.E. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, iar pe inculpatul S.F. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
Împotriva încheierii din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recurs inculpaţii E.N.E. şi S.F. solicitând, atât personal, cât şi prin apărătorul desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate, apreciind că nu se mai justifică menţinerea stării de arest preventiv.
Examinând recursurile declarate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale în vigoare, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
În acest sens, instanţa de control judiciar investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 722 din 31 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care aceştia au fost condamnaţi, a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea subzistă în continuare şi impun menţinerea privării de libertate, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3), coroborate cu art. 148 şi art. 3002 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.F. şi E.N.E. împotriva încheierii din 6 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 2281/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat (inculpatul E.N.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente E.M.), în sumă de câte 80 lei noi (câte 800.000 lei) din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 20 lei noi (câte 200.000 lei), se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4522/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4558/2005. Penal. Extrădare. Recurs → |
|---|
