ICCJ. Decizia nr. 4559/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4559/2005

Dosar nr. 4485/2005

Şedinţa publică din 27 iulie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din 27 mai 2005, în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului A.C., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 65 din 21 noiembrie 2001 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a motivat că, verificându-se conform art. 160b C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia arestării preventive a apelantului inculpat, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza arestării iniţiale subzistă şi se impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia, lăsarea lui în libertate, prezentând pericol concret, pentru ordinea publică, creându-se, astfel, un sentiment de insecuritate, în rândul societăţii civile.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul A.C., susţinând că în mod greşit este menţinut, să se judece în stare de arestare preventivă, deşi legea stabileşte regula judecării în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că, de regulă, cei trimişi în judecată penală sunt lăsaţi să se judece în stare de libertate. Sunt, însă, şi cazuri în care, lăsarea inculpatului în stare de libertate, creează un sentiment de insecuritate pentru cei din jur, periclitând ordinea publică, aşa cum este situaţia în cazul inculpatului. În acest caz, din probele dosarului rezultă, aşa cum, corect, a reţinut, prima instanţă, nu numai că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, dar şi că starea de arest a inculpatului se impune menţinută în continuare, punerea inculpatului în libertate, prezentând pericol public concret, pentru ordinea publică. De altfel, existenţa acestui pericol a făcut ca prima instanţă să admită la 13 iulie 2005, o nouă cerere de prelungire a măsurii arestării preventive.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, obligând pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv la onorariul avocatului care a făcut apărarea din oficiu, onorariu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva încheierii din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1810/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4559/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs