ICCJ. Decizia nr. 4575/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4575/2005
Dosar nr. 4566/2005
Şedinţa publică din 27 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, având pe rol soluţionarea apelului declarat de inculpatul D.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 640 din 4 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la termenul din 14 iulie 2005, a pus în discuţie printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului.
Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată în dosarul nr. 1935/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie a fixat termen de judecare a apelului la 11 august 2005, iar în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului apreciind că temeiurile ce au determinat arestarea iniţială a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul D.C.A., în termen legal a formulat recurs solicitând casarea încheierii atacate şi, pe fond, punerea sa de îndată în libertate.
Verificând încheierea recurată potrivit dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Aşa cum o relevă actele dosarului, prin sentinţa penală nr. 640 din 4 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul D.C.A., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, deducându-i perioada arestării preventive de la 6 decembrie 2004 la zi.
Întrucât în speţă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea trezi opiniei publice cu potrivnic sentiment de insecuritate socială ce rezultă din însăşi natura şi gravitatea faptei dedusă judecăţii, dar şi din urmarea produsă, se constată că instanţa de apel a apreciat just şi corect atunci când a conchis că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat şi deci se impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică încheierea atacată.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează să-l oblige pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.A. împotriva încheierii din 14 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1935/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4574/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4605/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
