ICCJ. Decizia nr. 4612/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4612/2005
Dosar nr. 4630/2005
Şedinţa publică din 3 august 2004
Examinând recursul de faţă constată:
Prin încheierea din 12 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2233/2005, s-a dispus printre altele, conform art. 3001 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului B.F. reţinându-se că se impune în continuare privarea inculpatului de libertate.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să menţină această măsură dacă temeiurile care au stat la baza luării ei impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv la 11 decembrie 2004 în conformitate cu art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., pentru infracţiunile de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., măsură care a fost menţinută legal şi temeinic în cursul judecăţii.
Prin sentinţa penală nr. 643 din 18 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie comisă în stare de recidivă post condamnatorie reţinându-se în esenţă că a deposedat prin violenţă, în timpul nopţii, pe partea vătămată M.M. de suma de 2.500.000 lei.
Se constată că instanţa investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare a apreciat justificat că se menţin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării atâta timp cât inculpatul este recidivist, iar pe de altă parte există dovezi certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Constatând din examinarea cauzei că nu există nici motive de casare care să poată fi luată în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva încheierii de şedinţă din 12 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2233/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4605/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4613/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
