ICCJ. Decizia nr. 4616/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4616/2005
Dosar nr. 4675/2005
Şedinţa publică din 3 august 2005
Examinând recursurile de faţă constată:
Prin încheierea din 19 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 2321/M/2005 s-a dispus, între altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor V.A. şi V.V. reţinându-se că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi se impune menţinerea acesteia.
Inculpaţii au declarat recurs susţinând că nu se mai impune privarea lor de libertate.
Recursurile nu sunt fondate.
Conform art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., pe tot parcursul judecăţii instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive pe care o menţine dacă temeiurile care au stat la baza acestei măsuri impune în continuare privarea inculpatului de libertate.
Din actele dosarului rezultă că inculpaţii legal şi temeinic au fost arestaţi preventiv, conform art. 148 lit. h) C. proc. pen., la data de 20 aprilie 2004, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Prin sentinţa penală nr. 707 din 30 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnate pentru infracţiuni la Legea nr. 143/2000, un număr de 11 persoane printre care şi inculpaţii.
Astfel, inculpatul V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) şi c), reţinându-se că în perioada 2003 – 2004, în repetate rânduri, împreună cu mai multe persoane, dintre care una minoră, a deţinut, vândut şi intermediat vânzarea a diferite cantităţi de heroină mai multor consumatori de droguri din Bucureşti.
Inculpatul V.A.F. a fost condamnat la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 99 şi următoarele C. pen., reţinându-se că, în perioada 2003 – 2004, în repetate rânduri, împreună cu mai multe persoane, a deţinut, vândut şi a intermediat vânzarea de heroină.
În raport cu actele dosarului, Curtea constată că justificat, instanţa investită cu judecarea apelurilor declarate de cei 11 inculpaţi condamnaţi în cauză, a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării inculpaţilor impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.V. şi V.A.F. împotriva încheierii de şedinţă din 19 iulie 2005 a, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 2321/M/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 80 lei (800.00 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4613/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 462/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
