ICCJ. Decizia nr. 4697/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 27/ CEA din 9 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-au respins, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de condamnații revizuienți: P.A., P.I. și B.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cei trei condamnați au solicitat revizuirea sentinței nr. 303 din 25 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei penale nr. 3966/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, sentință prin care numiții P.A., P.I. și B.I. au fost condamnați la câte 20 de ani închisoare fiecare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și ) C. pen., deoarece în noaptea de 12 noiembrie 2003, aflându-se în dormitorul victimei B.M., i-au aplicat acestuia lovituri repetate, timp îndelungat, provocându-i leziuni și suferințe care în final s-au soldat cu decesul acesteia.
S-a apreciat că reaudierea martorilor din lucrări și dispunerea efectuării unei noi expertize medico-legale asupra victimei au fost deja avute în vedere atât la fondul cauzei, cât și în cele două căi de atac ordinare, iar acestea nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., care să constituie probe noi ce nu au fost cunoscute de către instanțele de judecată înainte de pronunțarea hotărârii de condamnare a acestora care să fi avut influență la pronunțarea hotărârii.
Fiind nemulțumiți de hotărârea pronunțată, condamnații revizuienți au declarat apel insistând în reaudierea martorilor M.A., H.C. și efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a demonstra împrejurări noi ce nu au fost avute în vedere de către prima instanță.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 167/ P din 21 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuienții P.A., P.I. și B.I. reținând că probele ce se solicitau a fi administrate au mai fost propune și în faza de judecată a apelului.
împotriva deciziei sus-menționate au declarat, în termen legal, recurs numai condamnații revizuienți P.A. și P.I., reiterând solicitările și apărările avute în fața instanței de fond și a celei de apel.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, deci și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile declarate sunt neîntemeiate și, pe cale de consecință vor fi respinse ca atare.
Revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută numai pentru cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
în raport de motivele invocate de condamnați, în mod corect instanța de fond și apoi cea de control judiciar au apreciat că cererile de revizuire nu sunt fondate întrucât nu au fost prezentate fapte sau împrejurări noi, descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de acestea în momentul pronunțării hotărârilor. De asemenea, în mod justificat au reținut că probele pentru care condamnații le-au propus spre a fi administrate (reaudierea unor martorilor și efectuarea unei noi expertize medico-legale), ca urmare a admiterii cererii de revizuire nu pot fi considerate suport material pentru relevarea unor aspecte noi, necunoscute de instanța de condamnare, mai ales că aceste probatorii au mai fost solicitate și în faza de judecată a apelului.
Așadar, motivele invocate de condamnați, prin cererile formulate, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și, drept urmare, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de condamnații revizuienți ca nefondate.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții condamnați revizuienți au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4695/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4698/2005. Penal → |
|---|
