ICCJ. Decizia nr. 4698/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 65 din 22 martie 2005, Tribunalul Buzău, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul I.C., privind sentința penală nr. 49 din 27 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Condamnatul I.C., deținut în Penitenciarul Focșani, a cerut revizuirea sentinței penale nr. 49 din 27 martie 2001, pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 189 C. pen.
S-a motivat că între probele administrate în cauză există neconcordanțe, respectiv între examenul radiologic efectuat la internarea victimei B.D. și consemnat în foaia de observație clinică generală și biletul de ieșire din spital, respectiv rezultatul examinării interne a cadavrului în extremitatea cefalică la nivelul liniei de fierăstruire, revizuientul susținând că victima a căzut în curte după externarea din spital.
De asemenea, s-a arătat că nu au fost audiați toți martorii care au cunoscut situația victimei în ultimele 10 zile de viață și nici nu s-a avizat raportul de necropsie de către I.M.L. Mina Minovici București.
în vederea soluționării cererii a fost atașat dosarul nr. 1954/2000 al Tribunalului Buzău.
Prima instanță examinând cererea de revizuire în raport de motivele invocate și probele administrate în cauză, a stabilit că aspectele invocate de revizuient nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., subliniindu-se totodată că, pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obține o prelungire a probațiunii ori reaprecierea probelor pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza, motive pentru care a respins cererea.
împotriva sentinței penale nr. 65 din 22 martie 2005 a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în susținerea orală a apelului, revizuientul a arătat că de 4 ani se află în executarea unei pedepse aplicate în mod nelegal, întrucât nu se face vinovat de comiterea faptei reținută în sarcina sa. Precizează că la momentul judecării în fond a cauzei, instanța nu a avut în vedere actele medicale existente la dosar și certificatul medico-legal de necropsie din care rezultă că între decesul victimei și activitatea infracțională a inculpatului nu există legătură de cauzalitate, putându-se reține, cel mult în sarcina sa, infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 267 din 20 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient I.C. împotriva sentinței penale nr. 65 din 22 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel, respectiv a cerut reaprecierea, în special a actelor medico-legale, suplimentarea acestora, în special avizarea raportului medico-legal de către I.N.M.L. Mina Minovici București, pentru ca în final să se poată reține în cel mai rău caz, doar infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. și nu 183 C. pen., cum în mod greșit s-a reținut.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului se constată că potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, numai pentru cauze expre și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
Văzând că motivele invocate de condamnat nu sunt nici fapte și nici împrejurări noi, potrivit cărora ar putea dovedi netemeinicia hotărârii sale de condamnare, atât instanța de fond, precum și cea de apel au pronunțat hotărâri legale, ce vor fi menținute.
Se mai constată că revizuientul a rămas definitiv condamnat, prin respingerea apelului său împotriva sentinței penale nr. 49 din 27 martie 2001 a Tribunalului Buzău, prin decizia penală nr. 317 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești, neexercitând și calea de atac a recursului ordinar.
Astfel, acum execută pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în baza art. 183 C. pen. și deși avea deschisă și calea recursului împotriva deciziei penale nr. 317 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești, nu a exercitat și această ultimă cale de atac (ordinară).
în aceste condiții, recurgerea la calea extraordinară de atac a revizuirii de față, cu aceleași motive invocate și prin căile ordinare de atac, nu înseamnă că a descoperit acte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute la soluționarea fondului.
Apoi, reaprecierea probelor deja administrate, precum și suplimentarea probelor, nu sunt motive de primire, pentru o cerere de revizuire, aceste obiecții formulate de condamnat neregăsindu-se printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
în consecință, recursul declarat de condamnat va fi respins, ca nefondat.
Au fost aplicate și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4697/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4694/2005. Penal → |
|---|
