ICCJ. Decizia nr. 4694/2005. Penal
| Comentarii |
|
Condamnatul solicită revizuirea sentinței penale nr. 32 din 26 martie 2003 a Tribunalului Vâlcea și prin care a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzut de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Această sentință a fost apelată de parchet și prin decizia penală nr. 125 din 13 mai 2003, Curtea de Apel Pitești a admis apelul și s-a majorat pedeapsa inculpatului la 20 ani închisoare. Soluția aceasta a rămas definitivă la înalta Curte de Casație și Justiție. Toate instanțele au reținut în fapt că, la data de 18 ianuarie 2003, după consum exagerat de alcool, inculpatul a aplicat mai multe lovituri, mamei sale D.E., de pe urma cărora a decedat.
în motivarea cererii de revizuire, condamnatul susține că a fost condamnat pe baza declarației martorei F.S.E. ce nu putea fi luată în considerație, aceasta neavând discernământ, împrejurare necunoscută de instanță, la data soluționării cauzei penale.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința penală nr. 42/ F din 20 aprilie 2005, a respins cererea de revizuire (a doua fiind, și prima a fost respinsă), ca nefondată, formulată de condamnatul D.G.
în considerentele sentinței se reține că motivul invocat de revizuient, a fost cunoscut de prima instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare și, în al doilea rând, această împrejurare nu este de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri de achitare.
împotriva sentinței penale, în termen legal, a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită desființarea, iar pe fond admiterea cererii de revizuire, pe motiv că declarația martorei oculare, în baza căreia a fost pronunțată condamnarea, nu poate fi luată în considerare, întrucât această martoră are discernământul diminuat.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 147/ A din 14 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul D.G. împotriva sentinței penale nr. 42/ F din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Vâlcea.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul revizuient D.G. a declarat recurs, solicitând reaprecierea probatoriului cauzei și prin înlăturarea declarației martorului F.S.E. că are discernământ diminuat, și se reține că a sa condamnare nu are temei de fapt.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul cauzei, în raport de motivele invocate de condamnat, în cea de a doua sa cerere de revizuire și care formează obiectul dosarului de față, Curtea, reține că hotărârea atacată este temeinică și legală și ca atare, va fi menținută.
Astfel, se constată că martora F.S.E. prezintă, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică a acesteia, "handicap auditiv și intelect de limită" și are discernământul diminuat" (a se vedea raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 30 martie 2002 dosar nr. 338/2005 a Tribunalului Vâlcea), dar nu abolit. Se mai reține că, această persoană, nu prezintă tulburări de percepție și are conștiința clară iar contactul psiho-verbal este dificil dar nu imposibil, pe baza aceluiași raport de expertiză medico-legală.
De altfel, această stare a martorei a fost cunoscută de prima instanță și chiar recurentul condamnat, recunoaște că martora are doar discernământul diminuat.
Nu pot fi omise nici împrejurările că, martora F.S.E. a fost audiată nemijlocit în prima instanță și declarația luată concordă cu cea pe care a dat-o la urmărirea penală, precum și faptul că, hotărârea de condamnare a revizuientului, nu are la bază în exclusivitate doar declarația acestei martore, ci și declarațiile altor martori audiați în cauză, precum acte medico-legale.
Așa fiind, pe baza tuturor acestor probe, instanțele și-au format convingerea că, moartea victimei s-a datorat loviturilor repetate aplicate de condamnat.
în consecință, soluția de respingere a cererii de revizuire (și a doua) formulată de condamnat este temeinică și legală, ca de altfel și hotărârea atacată, ce va fi menținută, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, neregăsindu-se în cauză.
Au fost aplicate și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4698/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4677/2005. Penal → |
|---|
