ICCJ. Decizia nr. 4672/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4672/2005
Dosar nr. 3877/2005
Şedinţa publică din 17 august 2005
Examinând recursul de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 193/ D din 14 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul 497/2005, a fost condamnat inculpatul A.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile I.M., în baza art. 998 C. civ., suma de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Z.L.V., născută la 20 martie 1990, prin reprezentant legal Căpăţână L., suma de 600.000 lei lunar începând cu data de 16 octombrie 2004 până la majoratul acesteia.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 16 octombrie 2004, inculpatul A.N. a lovit pe victima Z.N., cu care anterior mâncase şi consumase băuturi alcoolice, cu un topor în zona capului şi cu picioarele în zona toracelui, cauzându-i leziuni care au dus la decesul victimei la data de 3 noiembrie 2004.
Inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei susţinând că decesul victimei nu s-a produs ca urmare la loviturile pe care i le-a aplicat şi că a lovit victima fiind provocat de aceasta care a insistat să întreţină raporturi sexuale cu R.E. concubina inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 189/2005 din 31 mai 2005, a respins apelul, ca tardiv, reţinând că din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost prezent la pronunţarea sentinţei, astfel încât termenul de apel a început să curgă de la acea dată, respectiv, la 14 aprilie 2005, iar apelul a fost declarat abia la 9 mai 2005, după expirarea termenului de 10 zile, prevăzute de art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că greşit i s-a respins apelul, ca tardiv, deoarece după pronunţarea hotărârii a declarat oral că formulează apel.
De asemenea, în cererea de recurs inculpatul a reiterat motivele de apel.
În raport de dispoziţiile art. 3851alin. (4) C. proc. pen., Curtea va examina numai motivul de recurs ce priveşte Decizia pronunţată în apel, nu şi pe cele care privesc sentinţa.
Curtea apreciază că recursul este fondat întrucât pentru o justă soluţionare a apelului instanţa avea obligaţia de a verifica susţinerea inculpatului arestat că a declarat oral apel după pronunţarea sentinţei.
Neprocedând în acest fel instanţa a încălcat una din regulile de bază ale procesului penal, respectiv pe cea consfinţită în art. 4 C. proc. pen., referitoare la rolul activ pe care instanţa este obligată să-l aibă în desfăşurarea procesului penal şi ca atare hotărârea este contrară legii şi în consecinţă este supusă casării conform art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Aşa fiind, se va admite recursul şi conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel, care, pentru o justă soluţionare a apelului declarat de inculpat urmează să solicite relaţii de la Tribunalul Bacău cu privire la cele consemnate în caietul grefierului la pronunţarea sentinţei pentru a stabili dacă este adevărată susţinerea inculpatului că a declarat apel oral şi s-a omis să se întocmească potrivit art. 336 alin. (4) C. proc. pen., procesul verbal în care să se consemneze această declaraţie.
Conform art. 193 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, astfel încât onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Este de precizat că în prezent inculpatul se află în executarea mandatului emis de Tribunalul Buzău în baza sentinţei de condamnare şi nu în stare de arest preventiv, astfel încât dispoziţiile art. 160b C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 189 din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului la Curtea de Apel Bacău.
Onorariul în sumă de 40 lei (400.000 lei), pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4679/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
