ICCJ. Decizia nr. 4762/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 136 din 8 aprilie 2005, Tribunalul Dâmbovița, în baza dispozițiilor art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 174 C. pen., cu referire la art. 64 și art. 65 alin. (1) - (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, executarea pedepsei complimentare urmând a începe după executarea pedepsei închisorii.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsă, timpul executat în arest începând cu data de 24 decembrie 2004, la zi.
S-a luat act că partea vătămată E.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat bâta folosită la săvârșirea infracțiunii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 22 decembrie 2004, între inculpat și victima B.C. a existat un incident care s-a desfășurat în gospodăria inculpatului datorită stării de ebrietate în care ajunseseră cei doi.
La un moment dat inculpatul a solicitat părții vătămate să părăsească locuința și cum aceasta a refuzat, inculpatul a început să-i aplice mai multe lovituri cu o bâtă de lemn, în cap și peste corp determinând căderea victimei în stare de inconștiență.
Inculpatul a cărat victima într-o încăpere alăturată, neîncălzită, fără geamuri la ferestre și a abandonat-o acolo, aceasta fiind găsită decedată după trecerea a aproximativ 48 de ore.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte și nu pe cele ale infracțiunii de omor, întrucât expertiza medico-legală a stabilit că moartea victimei s-a datorat hipotermiei și nu loviturilor aplicate de inculpat, așa încât rezultă în mod clar că inculpatul nu a urmărit să-i suprime viața.
în subsidiar, apelantul inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră în raport de fapta săvârșită în concret.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 231 din 30 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului B.M.
A menținut starea de arest a inculpatului și a computat din pedeapsa aplicată acestuia, arestarea preventivă de la 24 decembrie 2004 la 30 mai 2005.
A obligat apelantul la cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând motivele invocate în fața instanței de apel.
Recursul este nefondat.
Situația de fapt reținută de prima instanță își găsește pe deplin corespondența în probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești. De altfel și inculpatul recunoaște că a aplicat mai multe lovituri victimei cu o bâtă de lemn în cap și peste corp și că a cărat apoi victima ce se afla în stare de inconștiență într-o cameră alăturată neîncălzită.
în aceste condiții, chiar dacă decesul victimei a survenit din cauza hipotermiei și nu în mod direct datorită loviturilor aplicate de inculpat, este justă concluzia la care a ajuns judecătorul fondului că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă. Chiar dacă nu a urmărit în mod expres să-i suprime viața, inculpatul a putut să prevadă că acțiunea lui de a lăsa victima inconștientă într-o cameră neîncălzită, fără geamuri la ferestre, în luna decembrie și pe timp de noapte, putea duce la rezultatul letal care a și survenit. Tot la fel de adevărat este și faptul că fără loviturile pe care le-a aplicat inculpatul, victima nu ar fi ajuns în stare de inconștiență, așa încât există legătură de cauzalitate între activitatea inculpatului și rezultatul produs, adică moartea victimei.
Așa fiind, înalta Curte apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
în ce privește cea de-a doua critică adusă de recurent celor două hotărâri judecătorești, cea referitoare la individualizarea pedepsei, înalta Curte o consideră, de asemenea, neîntemeiată, cele două instanțe de fond și de apel făcând o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
Tocmai circumstanțele concrete în care inculpatul a săvârșit fapta respectiv, aplicarea mai multor lovituri în zone ale capului deosebit de vulnerabile, cu o bâtă de lemn și apoi lăsarea victimei aflată în imposibilitate de a se apăra, fără nici un ajutor, într-o cameră neîncălzită și fără geamuri pe timp de iarnă, au impus ca instanța să depășească limita minimă prevăzută de textul legal incriminator și să se apropie de un cuantum mediu al pedepsei închisorii, pentru infracțiunea de omor.
în consecință, critica invocată nu constituie cazul de casare înscris la art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 3859pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4769/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4758/2005. Penal → |
|---|
