ICCJ. Decizia nr. 4789/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4789/2005
Dosar nr. 4470/2005
Şedinţa publică din 24 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 725 din 1 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1147/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petiţionarul-condamnat M.M.D.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că petiţionarul, în motivarea cererii sale, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare, arătând că situaţia locativă a familiei ridică anumite probleme.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză rezultă că petiţionarul condamnat a fost crescut, începând cu anul 1993, împreună cu un frate, de către bunicii paterni. S-a mai reţinut că cei doi bunici locuiesc într-o casă cu trei camere, plus dependinţe, sunt bătrâni şi bolnavi şi se descurcă greu cu treburile gospodăreşti.
În cele din urmă, instanţa de fond a constatat că situaţia invederată de condamnat nu constituie o împrejurarea specială care, prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel condamnatul, susţinând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi că se impune întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 504/ A din 28 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.M.D., apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma criticilor formulate, constatând că instanţele au stabilit o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probele administrate şi că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice.
Este de reţinut că pentru asigurarea concomitent a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare, a hotărârilor definitive de condamnare şi executarea pedepsei, apar ca fiind condiţii obligatorii.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situaţii în care instanţa investită cu cererea constată incidenţa unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
În motivarea cererii sale condamnatul a invederat instanţei că situaţia locativă, starea de sănătate şi starea materială precară a bunicilor paterni (cei care l-au crescut) reclamă prezenţa sa în familie pentru o perioadă de 3 luni.
Aşa cum rezultă din referatul de anchetă socială situaţia locativă şi materială a familiei condamnatului ridică anumite probleme, însă aceasta este preexistentă datei încarcerării şi nu este consecinţa privării lui de libertate. De asemenea, este greu de crezut că într-o perioadă de 3 luni această situaţie ar putea fi schimbată în bine.
În cauză condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515, alin. (1), pct. 1, lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.D.
Totodată, în baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.D. împotriva deciziei penale nr. 504/ A din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4783/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4790/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
