ICCJ. Decizia nr. 4778/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4778/2005
Dosar nr. 3942/2005
Şedinţa publică din 24 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 7 aprilie 2005, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 72 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de aceeaşi instanţă, formulată de condamnatul P.L.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 72 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, P.L. a fost condamnat, la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., reţinându-se că, în noaptea de 12 decembrie 2002, fiind singur cu victima M.P. în apartamentul acesteia, condamnatul a lovit-o şi în cădere a suferit un traumatism cranio-cerebral care i-a cauzat moartea.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 248 din 6 iulie 2004, admiţând apelul parchetului şi desfiinţând în parte sentinţa, a majorat pedeapsa aplicată condamnatului la 6 ani şi 6 luni închisoare, soluţie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 5199 din 13 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de P.L.
Prima instanţă a mai reţinut că susţinerile revizuientului referitoare la declaraţiile mincinoase ale unor martori, caracterul fals al unor înscrisuri sau săvârşirea unor infracţiuni de procuror sau membrii completului de judecată în legătură cu dosarul său nu au fost dovedite prin hotărâri judecătoreşti sau ordonanţe ale procurorului, astfel că simplele afirmaţii ale condamnatului în acest sens nu pot constitui temeiuri de admisibilitate a cererii de revizuire.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 223 din 7 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul P.L., reiterând motivele arătate în cerere şi cele invocate în apel, susţinând că este nevinovat, probele nu au fost complet administrate, declaraţiile martorilor sunt mincinoase, au fost falsificate înscrisuri din dosar, iar procurorul care l-a anchetat şi judecătorii au comis infracţiuni în cursul procesului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În speţă, condamnatul se află în executarea pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, reţinându-se prin hotărârile amintite că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., deoarece în noaptea de 12 decembrie 2002 a lovit victima M.P. şi în cădere acesta a suferit un traumatism cranio-cerebral şi a decedat.
În mod just instanţele au apreciat că cererea de revizuire este neîntemeiată, deoarece condamnatul nu a prezentat fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei, care nu au fost cunoscute de instanţă în momentul pronunţării hotărârii.
Toate probele administrate de instanţa de fond au fost verificate de instanţa de apel şi cea de recurs care au constatat vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen.
În ceea ce priveşte celelalte motive invocate de revizuient, corect instanţele au constatat că acestea nu constituie cazuri de revizuire a hotărârii de condamnare.
Potrivit dispoziţiilor art. 395 C. proc. pen., situaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) C. proc. pen., se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
Dar în speţă nu s-a constatat că vreun martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, nici un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere nu a fost declarat fals, nici un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat actele de cercetare penală nu au comis vreo infracţiune în legătură cu cauza în care a fost condamnat P.L.
Aşadar, întrucât revizuientul condamnat a invocat motive ce nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire, corect s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 394 C. proc. pen.
Ca atare, recursul declarat de revizuient va fi respins, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.L. împotriva deciziei penale nr. 223 din 7 iunie 2005a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul revizuient să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4775/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4779/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
