ICCJ. Decizia nr. 4802/2005. Penal. Extrădare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4802/2005
Dosar nr. 5092/2005
Şedinţa publică din 31 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 19 august 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 2778/2005 în opinie majoritară a fost respinsă, ca nefondată, cererea de constate a încetării de drept a arestării provizorii formulată de persoana extrădată G.M., fiind obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Opinia separată exprimată în cauză de doamna judecător F.M.V. fiind în sensul constatării încetării de drept a arestului provizoriu la data de 9 august 2005, deoarece nu a mai fost verificată periodic măsura.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa în opinie majoritară a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul curţii de apel persoana extrădată G.M. a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 59 alin. (5) şi art. 45 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 să se constate încetarea de drept a stării sale de arest în vederea extrădării.
Curtea în opinie majoritară a apreciat că cererea este nefondată, deoarece încheierea de la 9 august 2005 recurată de persoana extrădabilă face corp comun cu hotărârea de admitere a cererii de extrădare şi, fiind supusă controlului judiciar, instanţa de recurs urmează a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia, respectiv a menţinerii sau nu a arestării provizorii.
În corelare cu dispoziţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, predarea extrădatului (care nu coincide nici cu data fixării şi nici cu a preluării) are loc în condiţiile speciale arătate în art. 58 alin. (3) respectiv se fixează de la Ministerul Administraţiei şi Internelor în termen de 15 zile, începând de la data la care hotărârea de extrădare a devenit definitivă.
Cum obiectul cererii îl constituie încetarea de drept a arestării provizorii, prelungită prin încheierea din 9 august 2005 (nedefinitivă) fixarea datei pentru predare încă nu a început să curgă, în acest sens fiind cerute relaţiile de la fila 9 dosar, de la Biroul Naţional Interpol pentru organizarea preluării sub escortă a persoanei extrădate.
Potrivit art. 59 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 punerea în libertate, în condiţiile indicate nu este obligatorie (persoana extrădabilă „va putea fi" pusă în libertate) ori în speţă nu există elemente care să justifice o astfel de măsură.
Opinia separată în sensul mai sus menţionat reţine că textele art. 45 alin. (7) şi (6) din Legea nr. 302/2004 trebuie interpretate sistematic, starea de arest provizoriu a încetat, nemaifiind verificată după data de 9 august 2005, încheierea din data de 9 august 2005 neputând suplini lipsa acestei verificări şi nu poate fi asimilată cu o menţionare a arestului provizoriu pentru maxim 30 de zile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs persoana extrădată G.M., fără a arăta în scris motivele.
Examinând recursul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond, în raport cu excepţia pusă în discuţie din oficiu, faţă de art. 3859 alin. (3) şi (4) cu referire la art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., referitoare la dispoziţiile privind compunerea completului de judecată la judecarea cauzei în primă instanţă la curtea de apel, respectiv art. 57 din Legea nr. 304/2004 aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente (M. Of. nr. 653/22.07.2005), intrată în vigoare la 25 iulie 2005 corelate cu art. XIII din acelaşi act normativ, faţă de data la care a fost pronunţată sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază recursul persoanei extrădate ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 intrată în vigoare la 25 iulie 2005 în alin. (1) al articolului menţionat se prevede că: „cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale."
Potrivit art. XIII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stipulat că la data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţie contrară se abrogă.
Din interpretarea prevederilor mai sus menţionate şi în funcţie de forţa juridică a actului normativ prin care au fost făcute modificările arătate, respectiv o lege organică ulterioară legilor speciale existente la momentul apariţiei şi intrării în vigoare a acesteia, rezultă că începând cu data de 25 iulie 2005 judecarea cauzelor, date, potrivit legii, în primă instanţă şi în competenţa curţilor de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător, în condiţiile în care legiuitorul a folosit ca tehnică juridică abrogarea expresă indirectă, nefiind aplicabil în conflictul dintre normele generale cu cele speciale principiul derogării acestora din urmă de la dreptul comun „specialia generalibus derogant"
În contextul cauzei concrete rezultă că la data de 19 august 2005 curtea de apel competentă în materia extrădării în condiţiile Legii nr. 302/2004 a judecat cauza ce îi revenea, în primă instanţă în complet format din doi judecători, ulterior în complet de divergenţă, încălcându-se dispoziţiile legale mai sus menţionate, prevederile referitoare la compunerea completului de judecată fiind sancţionate cu nulitatea absolută în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte consideră recursul persoanei extrădate ca fiind întemeiat pentru motivul arătat şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare în prezent şi în materia compunerii completului de judecată la soluţionarea cererilor de extrădare, precum şi a termenelor impuse în această materie, care presupun celeritate, aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Bucureşti.
Din verificarea datelor referitoare la arestarea provizorie în vederea extrădării dispusă faţă de persoana extrădată G.M. rezultă că acesta a fost arestat provizoriu prin încheierea nr. 3/ F din 4 martie 2005 pe timp de 30 de zile, ce a fost prelungită succesiv, iar prin sentinţa penală nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, rămasă definitivă prin Decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost menţinută arestarea provizorie pe o perioadă de 30 de zile de la 11 iulie 2007 până la 9 august 2005.
Potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fiecare prelungire acordată nu va putea depăşi 30 de zile, iar durata totală a măsurii arestării provizorii nu va putea depăşi 180 zile.
Astfel, în condiţiile cauzei, faţă de persoana extrădată s-a luat măsura arestării provizorii în vederea extrădării la data de 4 martie 2005, durata totală a celor 180 zile împlinindu-se la data de 30 august 2005, situaţie faţă de care Înalta Curte va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este arestat în altă cauză.
Totodată, Înalta Curte, în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 1451 C. proc. pen., va dispune obligarea de a nu părăsi ţara faţă de persoana extrădată G.M., până la predarea acesteia autorităţilor turce prin punerea în executare a sentinţei penale nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, rămasă definitivă prin Decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul G.M. împotriva sentinţei penale nr. 101 din 19 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează sentinţa penală atacată şi dispune trimiterea cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Bucureşti.
Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 1451 C. proc. pen., dispune obligarea de a nu părăsi ţara faţă de persoana extrădată G.M., până la predarea acesteia autorităţilor turce.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4801/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4804/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
