ICCJ. Decizia nr. 4804/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4804/2005

Dosar nr. 4308/2005

Şedinţa publică din 31 august 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 165 din 25 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 445/2005, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de partea vătămată S.V., din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului deducându-se din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la data de 27 august 2004 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.V., domiciliată în comuna Frăţeşti.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 25.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale şi suma de 50.000.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 3.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în ziua de 26 august 2004, orele 18,30, inculpatul C.I. a plecat de acasă cu cele 6 capre pentru a le duce la păscut. În timp ce se deplasa pe drumul viilor, C.I. care se afla în via sa, a venit spre inculpat cu o furcă în mână, spunându-i acestuia să nu mai treacă cu caprele pe acolo.

Între cei doi a avut loc o discuţie injurioasă şi C.I. s-a repezit cu furca spre C.I., care i-a prins furca, l-a lovit pe C.I. cu pumnul în gât, iar după ce acesta a căzut la pământ, l-a lovit cu furca în cap.

La faţa locului nu au fost martori oculari.

Din raportul medico-legal de autopsie nr. 165/A/II din 27 august 2004 a rezultat că victima a suferit multiple plăgi şi fracturi în zona craniană, concluziile fiind că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, ca urmare a unei contuzii cervical antero-laterală dreaptă cu hematom al ţesuturilor moi, musculaturii şi a unei rupturi laringiene, leziunile producându-se prin lovire repetată cu corp dur şi lovire de plan dur.

La data de 27 august 2004, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, propunere de arestare preventivă a inculpatului, iar prin încheierea din 20 februarie 2005 pronunţată în dosarul nr. 200/2005 al Tribunalului Giurgiu, admiţând propunerea s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, pe o perioadă de 29 zile, măsuri prelungită ulterior de 5 ori şi menţinută în cursul cercetării judecătoreşti prin încheierile din datele de 16 februarie 2005 şi 4 aprilie 2005.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, cu menţiunea că primul a atacat victima.

Fapte şi vinovăţia inculpatului au fost conturate în faza de urmărire penală prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunţului oral, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, raportul medico-legal de autopsie, raportul de expertiză psihiatrică, declaraţiile părţii vătămate, inculpatului şi martorilor, fişa de cazier judiciar, delegaţii apărător şi procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi partea civilă, inculpatul, cât şi martorii din acte şi martorii propuşi de partea civilă pentru dovedirea pretenţiilor.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul şi-a menţinut poziţia sinceră, de recunoaştere şi regret, adoptată pe parcursul întregului proces penal, arătând totodată că a fost provocat de victimă cu o furcă pe care a îndreptat-o spre el, moment în care pentru a se apăra, a apucat furca şi, după ce cu o lovitură de pumn aplicată în zona gâtului, a reuşit să doboare victima la pământ, a lovit-o cu furca la nivelul capului, în zona feţei. Sub aspectul loviturilor aplicate, declaraţia inculpatului s-a coroborat cu concluziile raportului medico-legal de autopsie întocmit în cauză.

Descrierea împrejurărilor comiterii faptei, aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpatului s-a coroborat cu cercetarea la faţa locului şi cu declaraţiile martorilor din acte care au confirmat că inculpatul obişnuia să-şi ducă la păscut caprele în acel loc, fapt pentru care a creat nemulţumirea cetăţenilor care aveau terenurile şi viile în zonă, deoarece inculpatul îşi lăsa animalele să intre pe acele terenuri, acesta fiind de altfel şi motivul pentru care victima a început conflictul cu inculpatul.

Astfel, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt descrisă în rechizitoriu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, inculpatul C.I., solicitând redozarea pedepsei şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin Decizia penală nr. 472/ A din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 1826/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 165 din 25 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

S-a computat prevenţia de la data de 27 august 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul inculpatul la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut bine situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului în legătură cu săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 176 lit. a) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74, art. 76 C. pen. şi pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină seama, între altele, de pedeapsa prevăzută de lege, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din actele dosarului a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale şi că în cursul judecăţii a dat dovadă de sinceritate.

Pe de altă parte, însă, s-a constatat că prin conţinutul ei concret, fapta inculpatului prezintă un pericol social deosebit de ridicat.

Aşa cum a rezultat din probele administrate, inculpatul a avut discuţii contradictorii cu victima, aceasta s-a repezit spre inculpat cu o furcă, iar inculpatul, după ce i-a prins furca l-a lovit în cap de mai multe ori cu acea furcă.

În aceste condiţii, lipsa antecedentelor penale şi sinceritatea apelantului nu sunt de natură să justifice micşorarea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată de instanţa de fond. Dimpotrivă faţă de pericolul social ridicat al faptei comise şi având în vedere şi dispoziţiile art. 52 C. pen., potrivit cărora pedepsele aplicate trebuie să asigure reeducarea făptuitorului şi prevenirea comiterii altei infracţiuni s-a constatat că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul apelant este corect individualizată.

S-a constatat că în urma probelor administrate a fost soluţionată în mod judicios şi latura civilă a cauzei, avându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 346 C. proc. civ., art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.I., criticând-o, arătând în scris că victima i-a ieşit în drum cu furca, încercând să-l lovească în cap, nu i-a strigat nimic, a fost nevoit să se salveze, solicitând schimbarea încadrării juridice.

Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în principal şi art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat şi reducerea pedepsei acestuia. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., apărătorul inculpatului a arătat că el susţine cererea formulată în acest sens de inculpat, care consideră că de fapt atitudinea victimei l-a determinat să se înarmeze cu o furcă şi dorind să-şi salveze viaţa a lovit-o pe partea vătămată, dar lasă la aprecierea instanţei oportunitatea schimbării încadrării juridice. Cu privire la motivul reducerii pedepsei, apărătorul inculpatului a solicitat reaprecierea circumstanţelor reale şi a celor personale ale inculpatului, urmând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios instanţa de apel şi-a însuşit la rândul ei argumentele primei instanţe cu privire la stabilirea vinovăţiei inculpatului C.I. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului C.I., care în ziua de 26 august 2004 urmare a unei discuţii injurioase cu victima C.I., în vârstă de 78 de ani, ce nu avea o constituţie robustă, dar care s-a repezit cu furca spre inculpat, acesta i-a prins furca, lovind-o iniţial pe victimă cu pumnul în gât, iar după ce aceasta era căzută la pământ şi dezarmată de orice obiect apt de a produce o vătămare, i-a aplicat mai multe lovituri cu furca, în zona capului, provocându-i leziuni grave, ce au condus la decesul victimei, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de omor deosebit de grav în condiţiile circumstanţei atenuante a provocării.

Aşa cum a rezultat din probele administrate şi corect coroborate, respectiv declaraţiile inculpatului C.I. în care a descris împrejurările comiterii infracţiunii, contribuţia victimei, care avea furca în mână şi a îndreptat-o spre el, i-a dat un pumn în zona gâtului, după care i-a smuls furca, lovindu-l pe acesta în zona feţei şi a fugit, cu declaraţiile martorilor G.A.; S.F.; S.M.; C.I.; M.P.; S.I.; S.A., N.P., C.A. în care au relatat împrejurările pe care le-au cunoscut, declaraţia părţii civile S.V., declaraţia martorul pe pretenţii civile C.A., procesul-verbal de cercetare la faţa, planşele foto, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, cu procesul-verbal de conducere în teren şi planşele fotografice, raportul medico-legal de autopsie au fost dovedite contribuţiile victimei şi ale inculpatului în comiterea infracţiunii, acesta acţionând sub o puternică tulburare produsă de victimă prin folosirea furcii asupra sa, acesta având reprezentarea urmărilor faptei pe care o săvârşeşte, urmărind şi acceptând producerea rezultatului acesteia.

Astfel, din modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii a fost evidenţiată intenţia inculpatului în suprimarea vieţii victimei, folosind un obiect apt de a produce moartea victimei, respectiv o furcă, într-o zonă vitală, cea a capului.

Înalta Curte nu poate reţine solicitarea recurentului inculpat C.I., în sensul de a se schimba încadrarea juridică, deoarece nu a precizat infracţiunea în care înţelege să se schimbe încadrarea. Mai mult apărările recurentului inculpat cu privire la contribuţia victimei au fost avute în vedere de instanţe, reţinându-se circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale, respectiv viaţa persoanei, circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, contribuţia victimei, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea de recunoaştere a infracţiunii, lipsa antecedentelor penale, este cunoscut în comunitate ca o persoană harnică.

Prin cuantumul pedepsei aplicate, orientat sub minimul legal, ca urmare a circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi circumstanţelor judiciare stipulate la art. 74 lit. a) şi c) C. pen., dispuse în mod distinct şi a regimului sancţionator corespunzător, cu executare în regim de detenţie, s-a considerat că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă.

Înalta Curte nu poate reţine solicitarea inculpatului, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece în cauză au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile generale specifice individualizării judiciare a pedepsei, în contextul cauzei, nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 472/ A din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 august 2004 la 31 august 2005.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 472/ A din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 august 2004 la 31 august 2005.

Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4804/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs