ICCJ. Decizia nr. 4808/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4808/2005
Dosar nr. 4505/2005
Şedinţa publică din 31 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 18 mai 2005 a Tribunalului Giurgiu a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul G.S.S. din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. b) şi d) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.S.S. la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenţia de la 15 septembrie 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de numitul J.I.G., fiul numitei J.L. şi obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 10.000.000 lei daune materiale.
A fost obligat inculpatul la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la 13 septembrie 2004, în jurul 1,00, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei J.L., a pătruns în curte prin escaladarea gardului şi întrucât câinele victimei îl cunoştea, deoarece mai fusese la aceasta în curte anterior pentru a ajuta la muncile agricole, inculpatul a mers pe veranda casei şi a strigat-o pe victimă căreia i-a cerut, după ce i-a deschis uşa, să-i împrumutate suma de 500.000 lei, însă, deoarece aceasta l-a refuzat, inculpatul a împins-o puternic cu braţele în piept, proiectând-o pe spate în holul locuinţei.
Întrucât victima a început să ţipe şi să ceară ajutor, inculpatul a luat din locuinţa acesteia o pernă pe care i-a aplicat-o pe faţă, punându-i în acelaşi timp picioarele pe stern şi a strâns-o cu mâinile de gât sugrumând-o, raportul medico-legal întocmit în cauză confirmând că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute prin comprimarea şi opturarea căilor respiratorii superioare, prin astuparea nărilor şi a gurii şi sugrumare la nivelul regiunii cervicale anterioare, leziunile constatate la autopsie având caracter vital.
Tribunalul a respins cererea apărătorului părţii civile de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. b) şi d) C. pen., întrucât pe de o parte materialul probator nu a demonstrat că omorul a fost comis din interes material [(175 lit. b)], inculpatul deplasându-se la domiciliul victimei cu scopul de a-i cere împrumut o anumită sumă de bani, iar nu cu intenţia de a ucide în vederea deposedării de banii pe care aceasta i-ar fi avut în casă, iar pe de altă parte nu a rezultat nici că inculpatul ar fi comis fapta profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra [(175 lit. d)], întrucât faptul că victima era în vârstă nu conduce automat la ideea că aceasta s-ar fi aflat într-o asemenea stare de neputinţă, câtă vreme aceasta avea numeroase animale şi se deplasa singură la câmp cu căruţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei considerată a fi prea severă în raport cu circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 551/ A din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2116/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.S.S. împotriva sentinţei penale nr. 195 din 18 mai 2005 a Tribunalului Giurgiu.
S-a dedus prevenţia de la 15 septembrie 2004 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din materialul probator în cauză în ambele faze ale procesului penal a rezultat săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, faptă constând în aceea că, în noaptea de 12 septembrie 2004, în jurul orelor 1,00, inculpatul s-a deplasat la locuinţa victimei J.L. în vârstă de 72 ani şi după ce aceasta a refuzat să îi remită suma de 500.000 lei, inculpatul a agresat-o fizic, lovind-o şi strângând-o cu mâinile de gât, sugrumând-o, împrejurări în care a survenit decesul victimei.
Sub aspectul individualizării pedepsei, curtea de apel a apreciat că prima instanţă a avut în vedere prin coroborare toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite dedus nu doar din urmarea specifică infracţiunii (decesul unei persoane), ci şi din împrejurările în care aceasta a fost comisă (în timpul nopţii, asupra unei persoane în vârstă de 72 ani despre care inculpatul ştia că locuieşte singură). De asemenea, s-au avut în vedere ca şi circumstanţe favorabile inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, cât şi vârsta acestuia.
În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale pedeapsa aplicată inculpatului satisface cerinţele impuse de art. 52 C. pen., privind scopul general al pedepsei, neexistând motive care să justifice coborârea ei sub limita stabilită de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs nemotivat inculpatul G.S.S.
Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, urmând a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului.
Examinând recursul declarat de inculpatul G.S.S. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe referitoare la stabilirea vinovăţiei inculpatului G.S.S. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului G.S.S. care, în noaptea de 12 septembrie 2004, în jurul orelor 1,00, s-a deplasat la locuinţa victimei J.L. în vârstă de 72 ani şi după ce aceasta a refuzat să îi remită suma de 500.000 lei, inculpatul a agresat-o fizic, lovind-o şi strângând-o cu mâinile de gât, sugrumând-o, împrejurări în care a survenit decesul victimei, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 art. - 175 lit. b) şi d) C. pen.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate a fost făcută o corectă adecvare cauzală a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale, respectiv viaţa persoanei, agravat de circumstanţele reale ale comiterii faptei, pe timpul nopţii, asupra unei persoane în vârstă, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunii, nu are antecedente penale.
Prin cuantumul pedepsei aplicate, orientat către minim, cu executare în regim de detenţie, s-a apreciat că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă.
Astfel, Înalta Curte apreciază că nu poate fi avută în vedere critica recurentului inculpat cu privire la reducerea cuantumului pedepsei aplicate, deoarece în cauză a fost făcută o evaluare plurală a tuturor criteriilor specifice individualizării judiciare, astfel că nu este incident cazul de casare stipulat de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S.S. împotriva deciziei penale nr. 551/ A din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 septembrie 2004 la 31 august 2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S.S. împotriva deciziei penale nr. 551/ A din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 septembrie 2004 la 31 august 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4804/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4812/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
