ICCJ. Decizia nr. 4831/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4831/2005
Dosar nr. 4193/2005
Şedinţa publică din 31 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 480 din 11 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul D.T. privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 358 din 29 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti şi l-a obligat pe condamnat la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petentul condamnat şi-a întemeiat cererea pe temeiul de drept prevăzut de art. 456, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 249 din 24 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat D.T., petentul condamnat fiind obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 280 din 21 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.T. împotriva sentinţei penale nr. 249 din 24 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, iar apelantul a fost obligat la 350.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 4492 din 10 septembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 280 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a casat Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 249 din 24 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cauza a fot înregistrată pe rolul tribunalului la data de 17 noiembrie 2004 cu nr. 6394.
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2004 cu nr. 2476, condamnatul D.T. a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând aceleaşi motive.
În cauză s-a administrat proba cu expertiză medico-legală.
La data de 11 aprilie 2005, tribunalul a procedat la reunirea cauzelor şi a dispus conexarea dosarului nr. 6394/2004 la dosarul nr. 2476/2004, având în vedere că ambele cauze au acelaşi obiect şi privesc aceeaşi parte.
Din rapoartele de expertiză medico-legală întocmite şi avizate de C.S.M.L. a rezultat că petentul suferă de litiază renală; tulburare somatoformă pe fond dizarmonic; crize de pierdere a conştienţei – anamnestic; hepatită cronică; status postraumatism cranio-cerebral 1973 – accident rutier (fractură craniană, contuzie şi dilacerare cerebrală) operat; plastie de dură şi superacril, reoperat în 1993 – cranio plastie fronto – temporal stângă, în prezent cu atrofie corticală bifrontală şi porencefalie.
Din aceleaşi rapoarte a mai rezultat că asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a D.G.P., iar petentul nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa din punct de vedere medical.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul D.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Apelantul condamnat a susţinut că probele administrate dovedesc că acesta suferă de afecţiuni grave de sănătate şi îi pun în pericol viaţa în situaţia în care nu se dispune întreruperea executării pedepsei, întrucât asistenţa medicală necesară nu-i poate fi asigurată în reţeaua A.N.P., având nevoie de o intervenţie chirurgicală ce presupune o perioadă îndelungată de spitalizare şi care nu poate fi efectuată decât cu el în stare de libertate.
Prin Decizia penală nr. 462/ A din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1938/2005 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.T. împotriva sentinţei penale nr. 480 din 11 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2476/2004, fiind obligat apelantul condamnat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o temeinică apreciere a probelor administrate în cauză prin prisma cerinţelor impuse de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi care a constituit temeiul juridic al cererii.
Adevărat că actele medicale depuse la dosar, raportul de expertiză medico-legală întocmit, cum şi recomandarea din 16 mai 2005 (depusă în apel) a medicului de la locul de deţinere evidenţiază intervenţie chirurgicală, dar şi alte controale şi tratamente de specialitate, însă instanţa nu este în drept să omită cerinţele impuse de temeiul juridic al cererii. Astfel, art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prevede că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa…".
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. A/5/5893/2004 din 10 septembrie 2004, avizat de C.S.M.L. din cadrul I.M.L. Bucureşti cu nr. E1/13384/2004 din 17 decembrie 2004 s-a concluzionat că deşi condamnatul este diagnosticat cu mai multe afecţiuni (menţionate în raport), asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a D.G.P., iar D.T. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.
Ca instanţa să nu ţină seama de aceste concluzii echivalează cu soluţionarea cererii în baza unui temei juridic, expres prevăzut şi invocat, dar fără a ţine seama de cerinţele impuse de temeiul invocat, ceea ce este contrar şi cerinţelor art. 317 C. proc. pen.
Astfel că, instanţa neputându-se substitui cadrului de reglementare ce constituit temeiul cererii şi care prin probele administrate nu au confirmat susţinerile condamnatului, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu a putut fi admisă, neregăsindu-se cerinţele art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs nemotivat condamnatul D.T.
Apărătoarea condamnatului în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, având în vedere afecţiunile medicale de care suferă condamnatul şi care nu pot fi tratate în reţeaua sanitară A.N.P.
Examinând recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut la art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel în mod judicios şi-a însuşit argumentele primei instanţe, considerând ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.T., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455, raportate la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat relevanţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se situaţia medicală a condamnatului, pe baza rapoartelor medico-legale, iar raportul de nouă expertiză medico-legală cu nr. A 5/5893/2004 din 10 septembrie 2004 întocmit de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, atât cu privire la componenţa comisiei medicale în funcţie de afecţiunile de care acesta suferă a fost avizat de C.S.M.L.
Astfel, în concluziile raportului medico-legal s-a menţionat că în funcţie de diagnosticul „status post traumatism cranio-cerebral 1973 – accident de trafic rutier, pieton (fractură craniană, contuzie şi dilacerare cerebrală); operat: plastie de dură şi superacril; reoperat în 1993 – cranio-plastie fronto-temporal stângă: în prezent cu atrofie corticală bifrontală; porencefalie; purtător cronic de AgHBs; hepatită cronică tratată cu interferon (1999); crize de pierdere a conştienţei – anamnestic; tulburare somatoformă pe fond dizarmonic; litiază renală (stângă); asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a D.G.P., D.T. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical."
Aşadar, solicitarea recurentului condamnat că nu poate fi tratat în reţeaua sanitară A.N.P. nu poate fi avută în vedere faţă de concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală menţionat.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Totodată, verificând Decizia pronunţată nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4827/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4835/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
