ICCJ. Decizia nr. 4824/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4824/2005
Dosar nr. 4889/2005
Şedinţa publică din 31 august 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 2 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2446/2005, în baza art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor A.N. şi Ţ.I.
Onorariul avocatului din oficiu de câte 40 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a amânat judecarea cauzei la 16 august 2005, termen când se vor cita recurenţii inculpaţi la locurile de deţinere.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel, verificând, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a recurenţilor inculpaţi Ţ.I. şi A.N., în conformitate cu dispoziţiile art. 160b C. proc. pen., a constatat că în raport cu gravitatea faptei comise faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpaţilor şi prevederile C.E.D.O. art. 5 pct. 1 lit. b), măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, menţinând starea de arest a acestora pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Asupra fondului cauzei, curtea de apel, la cererea recurenţilor inculpaţi, pentru lipsă de apărare a acordat termen.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat recursuri inculpaţii A.N., fără a arăta în scris motivele şi Ţ.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, deoarece nu prezintă pericol social.
La termenul de astăzi, în recurs, instanţa din oficiu a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursurilor declarate de inculpaţii, faţă de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive, în contextul cauzei, care se află pe rolul curţii de apel în recurs.
Concluziile părţilor cu privire la excepţia invocată din oficiu au fost consemnate în detaliu în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursurile inculpaţilor A.N. şi Ţ.I. în raport cu excepţia invocată de instanţă din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., în contextul cauzei, Înalta Curte apreciază recursurile inculpaţilor declarate împotriva încheierii de şedinţă din 2 august 2005, ca fiind inadmisibile pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Aşa cum rezultă din analiza cauzei, prin sentinţa penală nr. 583 din 21 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 10042/2004, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), f) şi g) C. pen. şi alin. (2) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ţ.I., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata înscrisă în art. 71 C. pen., iar în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), f) şi g) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.N., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, în baza art. 61 C. pen., dispunându-se revocarea liberării condiţionate de care a beneficiat inculpatul cu privire la restul de 437 de zile rămas neexecutate din pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1574 din 12 decembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi s-a contopit acest rest neexecutat de 437 de zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, astfel că inculpatul va executa în final 3 ani închisoare, fiindu-i interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate au fost declarate apeluri de către inculpaţi, ce au fost soluţionate prin Decizia penală nr. 663/ A din 10 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 2213/2005.
Decizia a fost recurată de inculpaţi, recursurile acestora fiind înregistrate sub nr. 2446/2005 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, iar la termenul din 2 august 2005, prin încheiere, curtea de apel, în baza art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Inculpaţii A.N. şi Ţ.I. au declarat recursuri împotriva încheierii din 2 august 2005 ce fac obiectul prezentei cauze.
Astfel, Înalta Curte consideră că legiuitorul a reglementat în mod expres şi limitativ în conţinutul art. 141 C. proc. pen., exercitarea separată a recursului împotriva măsurilor preventive luate în cursul judecăţii, respectiv numai împotriva încheierilor date în primă instanţă şi în apel, ceea ce conduce la inadmisibilitatea atacării cu recurs separat a încheierii, având ca obiect măsurile preventive, dată în recurs.
Or, în contextul cauzei de faţă, încheierea din 2 august 2005 prin care s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor A.N. şi Ţ.I. a fost dată de curtea de apel în calea ordinară a recursului exercitată de ambii inculpaţi împotriva deciziei instanţei de apel menţionate, ceea ce atrage imposibilitatea declarării separate a unui recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus cu privire la măsura arestării preventive, astfel că încheierea este definitivă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 3859 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii A.N. şi Ţ.I. împotriva încheierii din 2 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2446/2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de către 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii A.N. şi Ţ.I. împotriva încheierii din 2 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2446/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească suma de câte 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de către 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4823/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4827/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
