ICCJ. Decizia nr. 4822/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4822/2005
Dosar nr. 4863/2005
Şedinţa publică din 31 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 29 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului M.C.I. reţinându-se că măsura a fost luată în conformitate cu prevederile legale, impunându-se menţinerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termen legal, recurs inculpatul M.C.I., fără a arăta în scris motivele.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul acestuia declarat împotriva încheierii de şedinţă din 29 iulie 2005, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că, prin sentinţa penală nr. 544/ S din 10 octombrie 2004, Tribunalul Braşov a respins cererile formulate de inculpatul M.C.I. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., în 2 infracţiuni prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 412/S/2002 a Tribunalului Braşov numai în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 109 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.C.I.
În baza art. 335 şi art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 109 C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale cuprinse între 9 mai 2000 şi până la 5 iunie 2003).
În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale cuprinse între 9 mai 2000 şi până la 5 iunie 2003) a condamnat pe inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 412/2002 a Tribunalului Braşov şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive din 27 iunie 2003 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.I.C.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. pen., cu raportare la art. 2841 C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul M.I.C., pentru comiterea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., părţi vătămate M.Ş. şi R.A.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească părţii civile C.A.S.J. Braşov suma de 27.648.637 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părţilor vătămate R.C.C., R.A., G.M. şi M.Ş.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească cu titlu de daune morale următoarele sume de bani părţilor civile:
- R.C.C. – 25.000.000 lei
- R.N. – 200.000.000 lei
- R.M. – 100.000.000 lei
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească părţii civile R.N. şi R.M. suma de 8.413.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A constatat că părţile vătămate M.Ş. şi G.M. nu au formulat pretenţii civile şi a respins restul pretenţiilor formulate de părţile vătămate constituite părţi civile R.N., R.M., R.C.C., R.A.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 21.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariul avocat oficiu în cuantum de 400.000 lei, în cursul urmăririi penale şi 200.000 lei în cursul judecăţii.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul M.I.C. să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 4.000.000 lei către R.N. şi R.M., suma de 3.500.000 lei către G.M. şi suma de 2.000.000 lei către R.C.C.
Sentinţa a fost apelată şi de inculpatul M.C.I. fiind menţinută arestarea preventivă a acestuia.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat, stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum şi art. 148 lit. f) din acelaşi cod, chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul a fost condamnată la o pedeapsă finală de 25 ani închisoare şi 10 luni închisoare, pentru o infracţiune de o gravitate ridicată.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 29 iulie 2005 a Curţii de Apel Braşov prin care s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului M.C.I., este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 29 iulie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 29 iulie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 1705/P/Ap/2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4820/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4823/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
