ICCJ. Decizia nr. 492/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 492/2005
Dosar nr. 6568/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Z.G., cere trimiterea în judecată a numiţilor: E.I., comisar şef, G.E., comisar de poliţie, C.N., inspector principal, M.I., agent şef şi C.F., agent şef adjunct, pentru infracţiunile de violare de domiciliu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi purtare abuzivă, prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 246 şi art. 250 alin. (2) C. pen.
Petiţionarul motivează că, la data de 11 aprilie 2003, împreună, sus-numiţii i-au făcut o percheziţie, cu care prilej l-au agresat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţiile din 11 iulie 2003 şi din 10 iunie 2004 (dosarele nr. 799/P/2003 şi nr. 1353/P/2004) dispune neînceperea urmăririi penală.
Parchetul motivează că, fiind în vârstă şi singur, petiţionarul a angajat-o pe numita C.A., să-i facă menajul, apoi a îndemnat-o să stânjenească activitatea din barul, aflat în aceeaşi incintă, bar cu al cărui proprietar, petiţionarul se afla în litigiu.
În aceste condiţii, C.A. i-a cerut petiţionarului să-i restituie buletinul de identitate, deoarece doreşte să plece.
Petiţionarul a refuzat să-i restituie buletinul menajerei, pe care a ameninţat-o că o ucide, dacă nu se potoleşte.
Sechestrată, menajera a cerut ajutor, scriind un bilet, pe care l-a aruncat pe fereastra, prevăzută cu gratii, a imobilului.
Biletul a fost găsit de E.V., angajat al barului, care l-a anunţat pe A.N., patronul localului. Acesta din urmă a sesizat poliţia.
Lucrătorii de poliţie au venit şi au cerut petiţionarului să deschidă, însă acesta a refuzat, motivând că nu are menajeră.
Din locul în care se afla sechestrată, menajera a trimis, însă, o altă cerere de ajutor, însoţită de strigăte disperate, împrejurare în care a fost eliberată de către E.V. şi V.M.D., care au deschis poarta.
La ieşirea din locul unde fusese sechestrată, C.A. şi-a pierdut cunoştinţa.
Poliţiştii au cerut explicaţii petiţionarului, care a refuzat să le dea.
De asemenea, petiţionarul a refuzat să însoţească poliţiştii la sediul secţiei, concomitent, el a insultat poliţiştii, care l-au condus, forţat la secţie. Aici, petiţionarul a cerut să fie dus la spital, deoarece îi este rău.
Astfel, petiţionarul a fost dus la Spitalul Sfântul Pantelimon, unde, însă, nu a fost internat, nefiind necesară o asemenea măsură, au apreciat medicii.
Cu fişa de observaţie de la spital, petiţionarul s-a prezentat la I.M.L., unde s-a constatat că prezintă leziuni vindecabile în 2 -3 zile tratament medical.
La rândul ei, C.A. a cerut ca petiţionarul să fie trimis în judecată pentru că, ilegal, a lipsit-o de libertate.
Pentru elucidarea cazului, poliţia a cerut parchetului o autorizaţie de percheziţie la domiciliul lui Z.G.
Cu autorizaţia, emisă de parchet, poliţiştii au efectuat percheziţia în locuinţa lui Z.G., unde au găsit fotografiile A.C. şi mai multe spray-uri lacrimogene.
Procesul – verbal de percheziţie a fost semnat şi de Z.G., care nu a făcut obiecţii.
Z.G. a cerut desfiinţarea sus-menţionatelor rezoluţii ale parchetului şi trimiterea în judecată a poliţiştilor, care l-au agresat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II–a penală, prin sentinţa nr. 114 din 29 octombrie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea, cu motivarea esenţială, că poliţiştii reclamanţi şi-au îndeplinit, conform legii, atribuţiile de servici.
Prin recursul de faţă, petiţionarul critică sentinţa, reiterând cererea introductivă.
Critica nu este fondată.
Poliţiştii, reclamaţi de petiţionarul recurent, şi-au îndeplinit, conform legii, obligaţiile de serviciu, aşa cum, corect, reţine curtea de apel.
Astfel, poliţiştii s-au deplasat la locuinţa petiţionarului, având în vedere plângerea A.C. că ar fi fost sechestrată, situaţie confirmată de martorii E.V. şi N.A.
În locuinţa petiţionarului, percheziţia s-a efectuat cu autorizaţia procurorului, iar petiţionarul a semnat, fără obiecţii, procesul – verbal de percheziţie.
În acest proces – verbal se menţionează că, în locuinţa petiţionarului, s-a găsit spray-ul cu care A.C. ar fi fost agresată, conform declaraţiilor acesteia.
Leziunile reclamate de petiţionar, s-au putut produce în condiţiile în care el a refuzat să meargă la poliţie, pentru a da explicaţii cu privire la plângerea A.C.
Nici în acest caz nu s-a făcut proba că poliţiştii ar fi abuzat de funcţiile lor.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Z.G. împotriva sentinţei penale nr. 114 din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 481/2005. Penal. 20, 174,175 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 517/2005. Penal → |
|---|
