ICCJ. Decizia nr. 481/2005. Penal. 20, 174,175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 481/2005
Dosar nr. 4725/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Potrivit lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 301 din 1 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.G. la 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 4 iulie 2002 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.G.C.
A obligat inculpatul la 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G.C. reprezentând daune materiale, la 3.000.000 lei daune morale şi 4.000.000 lei onorariu avocat oficiu.
A obligat inculpatul la 19.711.991 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare, inclusiv dobânda legală.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 4550/P/2002 din 4 martie 2003 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului B.C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut în actul de inculpare că la data de 3 iulie 2002, cu ocazia unui conflict spontan care a avut loc în scara imobilului nr. 43 din str. Radovanu, inculpatul l-a înjunghiat cu un cuţit pe partea vătămată B.G.C. în zona toracică, producându-i leziuni ale cordului şi plămânului, care i-au pus viaţa în pericol şi pentru care au fost necesare 50 – 55 zile îngrijiri medicale.
Prin actul de inculpare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în ceea ce îl priveşte pe fratele inculpatului, B.C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor, apreciindu-se că acesta deşi a participat la conflict a aplicat părţii vătămate numai lovituri de mică intensitate şi fără corpuri apte de a provoca leziuni grave, iar cum pentru acestea, partea vătămată B.G.C. nu a formulat plângere penală împotriva acestuia în termenul legal de 2 luni, s-a luat aceeaşi măsură de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul B.G.C., B.M. şi B.C.G. nu au formulat plângere penală prealabilă împotriva acestora în termenul legal de 2 luni.
În faza cercetării judecătoreşti au fost readministrate probe şi solicitate altele, respectiv proba testimonială invocată de inculpat, la administrarea căreia a renunţat la termenul din 12 februarie 2004, reieşind următoarea situaţie de fapt:
Au existat două etape ale conflictului intervenit între cele două grupuri de tineri, unul din care făcea parte partea vătămată B.G.C., B.M., V.C.B., M.S.F. şi L.V. şi celălalt din care făcea parte inculpatul, fratele acestuia B.C., P.N., V.R., B.N.V., R.E., B.I. şi B.C.
Primul conflict a izbucnit lângă imobilul nr. 43 de pe str. Radovanu în ziua de 3 iulie 2002, în jurul orelor 20,30, când grupul „fraţilor B." care se afla în faţa blocului respectiv pe unde a trecut şi grupul „fraţilor B." şi când dintr-o discuţie în contradictoriu între V. (B.N.V.) şi B.M. care a degenerat s-a ajuns la o altercaţie în care au fost angrenaţi ulterior şi fraţii B. Ulterior, în altercaţie a intervenit o persoană mai în vârstă decât ceilalţi, vecin cu fraţii B., care a încercat să aplaneze conflictul, moment în care aceştia şi V. au fugit în scara blocului unde domiciliază familia B. În acest sens, au confirmat existenţa conflictului atât inculpatul şi grupul său de prieteni, cât şi partea vătămată şi prietenii acestuia, fiecare învinovăţind declanşarea conflictului membrii celuilalt grup.
Astfel, conform declaraţiilor părţii vătămate B.G.C., constante pe tot parcursul procesului penal, în seara zilei de 3 iulie 2002, în jurul orelor 21,00, în timp ce se plimba pe str. Radovanu, împreună cu prietenii săi, V.C.B., M.S.F., L.V. şi cu fratele său, B.M., în dreptul imobilului nr. 43 au fost abordaţi de mai mulţi indivizi, pe care îi cunoştea din vedere şi care le-au reproşat faptul că se uită la ei. Întrucât nu le-au acordat atenţie şi şi-au continuat deplasarea indivizii în cauză le-au adresat injurii, motiv pentru care B.M., care se afla în urma grupului, s-a oprit pentru a discuta cu ei.
Partea vătămată B.G.C. a precizat: „L-am văzut pe unul dintre indivizi, scund şi solid care l-a prins pe M. cu mâna de gât. Tot acest individ i-a dat şi o palmă, moment în care au început să se îmbrâncească. În momentul în care M. a început să-l îmbrâncească pe individul care îl lovise cu palma un alt individ înalt, brunet, slăbuţ, cu şapcă albastră şi cu pantaloni scurţi de culoare crem, a scos din buzunarul pantalonilor un cuţit cu lama de aproximativ 15 cm cu care a vrut să-l lovească pe M., însă acesta s-a ferit".
Conform declaraţiilor numitului B.G.C., întrucât indivizii în cauză deveniseră agresivi, împreună cu ceilalţi prieteni ai săi au fugit către imobilul nr. 41 şi, în momentul în care au ajuns în dreptul acestuia, au constatat că M. nu se afla cu ei, motiv pentru care personal a hotărât să se întoarcă pentru a vedea ce se întâmplă cu fratele său.
Declaraţia părţii vătămate a fost susţinută de cele ale fratelui său B.M., care a arătat aceleaşi împrejurări ale cauzei, învederând că în urma intervenţiei sale unul dintre indivizi, înalt de aproximativ 1,75 cm tuns scurt, cu părul şaten şi ten deschis, îmbrăcat cu un tricou albastru s-a ridicat de pe gardul din faţa imobilului şi l-a prins cu mâna de gât, motiv pentru care l-a împins către un autoturism marca MERCEDES, parcat în apropiere. De asemenea, numitul B.M. a arătat că în acel moment un individ cu o înălţime de aproximativ 1,80 cm, brunet, tuns scurt, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurţi de culoare crem a scos din buzunarul pantalonilor un cuţit, gen briceag, cu care a intenţionat să îl lovească. Întrucât s-a ferit, individul în cauză l-a lovit cu mânerul acestuia în partea dreaptă a abdomenului.
Martorii P.N., V.E. şi B.I. au confirmat existenţa conflictului care a avut loc la data de 3 iulie 2002, lângă imobilul de pe str. Radovanu, specificând că s-au aflat în acel loc împreună cu numiţii R.E., B.C., B.V., B.C. şi B.C. Conform declaraţiilor acestor martori, în jurul orei 20,30, au fost abordaţi de mai mulţi indivizi, unii dintre aceştia aducându-i injurii numitului V. pentru ca, ulterior, să înceapă să se îmbrâncească cu acesta şi cu numiţii B.C. şi B.C. În acest sens, martorul V.E. a arătat: „prietenul meu V., fără a avea un motiv bine întemeiat a intrat în discuţii contradictorii cu aceştia. Nu ştiu ce le-a zis, însă au început să se îmbrâncească uşor. C. s-a îmbrâncit uşor cu un alt băiat din grupul lor, iar apoi şi C. a sărit în ajutorul fratelui său C. Din îmbrânceală în îmbrânceală aceştia au ajuns în lateralul blocului unde C. şi C. împreună cu V. s-au luat la bătaie cu respectivii băieţi", fapt confirmat şi de martorul B.I. Acest prim conflict şi intervenţia inculpatului B.C. a fost de altfel menţionat atât de numitul B.G.C. cât şi de B.M., rezultând, în mod cert, faptul că inculpatul B.C. a intervenit în conflictul născut între fratele său, B.C. şi partea vătămată B.G.C.
Deşi martorii P.N., B.I. şi V.E. au arătat faptul că în momentul în care a început conflictul s-au retras pentru a nu avea personal probleme şi nu au văzut că vreunul dintre cei implicaţi să aibă asupra lor bâte sau alte obiecte, acesta din urmă a precizat "eu personal, de unde mă aflam, nu am văzut la C. în mână vreun cuţit, însă am auzit că unul din grupul celălalt a strigat: „ce mă, vrei să mă tai, ai cuţit, eşti şmecher".
Aspectele relatate de către aceştia au fost confirmate şi de către martorul B.N.V. care a arătat „când au ajuns în dreptul nostru s-au oprit uitându-se la noi moment în care eu le-am reproşat de ce se uită la noi. La această replică unul dintre tinerii din acel grup, îmbrăcat într-un tricou portocaliu, s-a apropiat de grupul nostru unde am mai schimbat între noi replici, după care acesta şi cu B.C. după ce s-au îmbrâncit iniţial, au început să se lovească reciproc cu pumnii".
Martorul B.N.V. nu a făcut referire în declaraţiile sale la conflictul care a avut loc între el şi indivizii în cauză şi nici despre intervenţia inculpatului B.C., însă a relevat faptul că au fost agresaţi toţi de către aceştia cu pietre şi sticle, motiv pentru care personal le-a spus fraţilor B. să meargă la domiciliul lor.
De asemenea, martorul B.C., deşi la fel ca şi ceilalţi martori a relevat faptul că nu a participat la conflict, a declarat faptul că a văzut altercaţia care a avut loc între fraţii B. pe de o parte şi B.C. şi B.C. şi B.N.V., pe de altă parte.
Al doilea conflict care a avut loc în scara blocului nr. 43 s-a derulat astfel:
După primul incident între fraţii B. şi B.N.V. s-au retras spre, iar băieţii care formaseră grupul advers au plecat în direcţii diferite pentru ca ulterior, fraţii B. să revină având asupra lor câte o bâtă.
În acest sens martorul B.C. a arătat: „la începutul altercaţiei indivizii în cauză nu aveau în mână vreun obiect contondent. Însă, în momentul în care cei doi s-au dus către intrarea principală a blocului am văzut că aveau în mână câte o bâtă pe care nu ştiu de unde le-au luat. Tot pe aceşti indivizi, unul dintre ei fiind cel cu tricou portocaliu, i-a văzut revenind şi ducându-se la intrarea din spatele blocului. Erau toţi cu bâtele în mână. Pe ceilalţi indivizi nu i-am mai văzut şi nici nu mai ştiu ce s-a întâmplat întrucât am plecat împreună cu fratele meu şi cu E. la scara blocului nr. 35".
Împrejurarea că fraţii B. aveau bâte asupra lor este confirmată şi de afecţiunile suferite cu acel prilej de fratele inculpatului, B.C., astfel cum se constată prin certificatul medico – legal nr. A2/3382 din 5 iulie 2002 din care reiese că acesta a suferit fracturarea mâinii prin lovire, cu un corp dur pentru care a necesitat 6 – 7 zile îngrijiri medicale, după cum şi fraţii B. recunosc că s-au „înarmat" cu bâte.
De asemenea, din declaraţiile inculpatului şi ale martorilor B.C., B.M., B.N., V.E., B.M.F. şi D.Şt. a reieşit indubitabil că la acest ultim incident au participat şi băieţii din grupul părţii vătămate, care aveau şi ei asupra lor bâte, fără însă a se putea stabili cu certitudine numărul lor, declaraţiile celor audiaţi fiind contrare pe acest aspect. Este însă o certitudine că numărul persoanelor din „grupul" părţii vătămate îl depăşea numeric pe cel al inculpatului, format din acesta, fratele său şi martorii B. şi B.M., precum şi faptul că inculpatul avea asupra sa un cuţit, acest lucru reieşind nu numai din declaraţiile martorilor: D.Şt., care a arătat faptul că a văzut în mâna unuia dintre indivizii ce formau „grupul B.", „un cuţit, mai precis un briceag cu lama mică, nu foarte mare. Ulterior, de la vecini am aflat că cel care avea cuţitul în mână este un vecin al soacrei sale care locuieşte la parter şi îl chema B.", B.F.M. care a declarat că a observat un grup mare de indivizi în care unii dintre ei se îmbrânceau, iar alţii încercau să-i despartă, grup în care i-a recunoscut pe vecinii săi C. şi C.B.; subliniind că „l-am văzut atunci pe C. având în mână un cuţit sau briceag cu lama de aproximativ 10 cm. De asemenea, am văzut că unul din băieţi care era îmbrăcat într-un tricou de culoare portocalie a strigat la C. spunându-i: „ce vrei, să mă tai cu cuţitul", Z.I.L. a arătat faptul că a văzut pe aleea din spatele blocului o bâtă din cauciuc şi a precizat: „după ce C. a fost transportat la spital, în faţa blocului au avut loc discuţii între vecini. Cu această ocazie F. zisă B. a spus că în timpul conflictului care a avut loc între băieţi în timp ce se aflau la gard l-a văzut pe B.C. când a scos un cuţit cu care a vrut să-l lovească pe M., în acel moment M. s-a enervat şi a început să ţipe la C. în sensul că „ce faci mă, te dai cu cuţitul la mine, nu vezi că eu nu am nimic în mână?", ci din concluziile R.E.M.L. nr. A1/10794/2002 care atestă că „numitul B.G.C. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin acţiunea unui corp tăietor – înţepător" şi din F.F.O nr. 11880/2828 din 3 iulie 2002, emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, din care reiese că partea vătămată a fost internată în cadrul acestei unităţi la data de 3 iulie 2002 ora 21,45 cu diagnosticul „plăgi toracice prin înjunghiere penetrante, plagă ventricul drept". Pe acest aspect elocvente sunt şi declaraţiile martorilor V.B., M.S. şi L.V. care la data de 3 iulie 2002 îi însoţeau pe fraţii B. şi care au relatat că inculpatul avea asupra sa „un briceag argintiu, gen fluture, cu o lungime de aproximativ 15 – 20 cm", cu care l-a ameninţat pe B.M. cu prilejul primului conflict stradal.
Inculpatul nu a recunoscut că a avut cuţit asupra sa, ci doar bâta cu care s-a apărat de partea vătămată şi de băieţii din grupul acestuia.
Din coroborarea declaraţiilor reiese că fratele inculpatului a fost lovit cu o bâtă în cap şi ulterior, pentru a-şi apăra mama a primit o lovitură în mâna dreaptă pe care şi-o ridicase „pentru a para lovitura cu bâta lui M." (declaraţia lui C.). Este cert că a existat o încăierare între cei prezenţi în holul blocului, în care fiecare din părţile combatante a ripostat, dar ţinând seama că „grupul" părţii vătămate îl depăşea numeric pe cel al inculpatului, care rămăsese format din trei persoane (inculpatul, fratele şi mama acestuia) prin plecarea lui Bratu „după ajutor" şi că inculpatul văzând agresiunea săvârşită de aceştia asupra fratelui său, l-a înjunghiat pe partea vătămată B.G.C. în zona toracică.
Din derularea episodului infracţional reiese că inculpatul s-a considerat în legitimă apărare, fiind constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii care-i punea în pericol membrii familiei sale, să acţioneze. Modalitatea în care a făcut-o nu poate fi privită ca o legitimă apărare în sensul prevăzut de art. 44 alin. (3) C. proc. pen., şi care priveşte depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cele ce face apărarea, deoarece acesta şi-a dat seama că prin folosirea briceagului va pricinui urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.
În cauză, suntem în prezenţa circumstanţei atenuante legale cunoscută în doctrina penală ca „exces scuzabil" care constă în recunoaşterea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a depăşirii limitelor stării de necesitate, deoarece acesta a acţionat sub imperiul pentru integritatea fizică a membrilor familiei sale, dar nu a ales cele mai bune mijloace pentru salvarea lor.
Atacul rămâne de apărare chiar dacă cel atacat avea posibilitatea de a scăpa prin alt mijloc.
În raport de aceste consideraţii de fapt şi de drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului B.G.C., care la data de 3 iulie 2002, cu ocazia unui conflict care a avut loc în scara imobilului din str. Radovanu, l-a înjunghiat cu un cuţit pe partea vătămată B.G.C. în zona toracică, producându-i leziuni ale cordului şi plămânului care i-au pus viaţa în pericol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat cu depăşirea limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei pe care i-a aplicat-o inculpatului pentru fapta reţinută mai sus, tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al faptei, modalitatea de săvârşire, împrejurările comiterii acesteia (partea vătămată i-a urmărit pe inculpat şi pe fratele acestuia în scara blocului unde aceştia locuiau, expunându-se în acest fel unui potenţial pericol), de urmările produse (partea vătămată a necesitat până la 55 zile îngrijiri medicale), precum şi de persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, vârsta tânără a acestuia, încadrat în muncă, cu un comportament adecvat în societate.
În raport de circumstanţele reale ale faptei şi personale ale inculpatului, tribunalul a apreciat că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca pedeapsa aplicată acestuia să fie coborâtă, conform art. 76 lit. b) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune.
Pe latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că partea vătămată B.G.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000.000 lei daune morale şi 10.000.000 lei daune materiale, iar Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon cu suma de 19.711.991 lei.
Având în vedere că partea vătămată B.G.C. nu a făcut dovada cheltuielilor decât pentru suma de 4.000.000 lei şi având în vedere că potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o şi dovedească, tribunalul l-a obligat pe inculpat doar la plata despăgubirilor materiale certe şi dovedite. După cum este evident că prin fapta inculpatului partea vătămată a cunoscut o suferinţă morală, motiv pentru care l-a obligat pe inculpat la 10.000.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă B.G.C. şi inculpatul B.C.G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârile pentru netemeinicia hotărârii în privinţa reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen., care a avut ca urmare greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cât şi în privinţa greşitei soluţionări a laturii civile prin obligarea inculpatului la suma modică de 3.000.000 lei daune morale pentru partea civilă B.G.C.
Partea civilă B.G.C., a criticat sentinţa instanţei de fond, sub aspectul cuantumului daunelor morale, invocând precum arată şi parchetul că, suma acordată este derizorie şi deci cere majorarea.
Inculpatul B.C.G. a solicitat reaprecierea probelor şi astfel să se dispună achitarea sa, pentru că a acţionat pe fondul tulburării pricinuite de primul incident.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 507/ A din 2 iulie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă B.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 301 din 1 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
A desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând, în fond:
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.C.G. de la 2 ani la 5 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă B.G.C. de la 3 milioane lei la 50.000.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Compută prevenţia pentru inculpat de la 4 iulie 2002 la zi.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, partea civilă şi inculpatul, ambii reluând motivele invocate în apel.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând actele dosarului în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se constată că întreg probatoriul a fost evaluat corect, abia de către instanţa de apel iar încadrarea juridică este cea legală.
Vinovăţia penală a inculpatului, de asemeni a fost reţinută în deplin acord, cu acţiunile infracţionale efectiv desfăşurate de acesta.
Se impune a se sublinia că, în cauză probatoriul a fost evaluat corect şi îndreptarea dispusă de către instanţa de apel, este temeinică şi justificată în privinţa înlăturării prevederilor art. 73 lit. a) C. pen., reţinute greşit de către instanţa de fond deoarece, inculpatul a agresat victima, nefiind în stare de legitimă apărare şi nici în condiţiile „excesului scuzabil", ci acesta pur şi simplu a atacat, violenţa inculpatului dovedindu-se chiar din prima fază a conflictului.
Corect astfel s-a reţinut că, inculpatul nu a acţionat pentru a înlătura, un atac material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, ci a folosit cuţitul (ce-l deţinea) împotriva victimei de 19 ani, cu o intensitate deosebită, afectându-i zona toracică şi organe interne vitale (inima şi plămânii) de pe urma căror leziuni, a suferit mai multe intervenţii chirurgicale. Drept urmare, partea vătămată şi-a întrerupt cursurile şcolare şi i-a fost influenţat comportamentul ulterior de viaţă.
Acestea fiind faptele în ordinea derulării lor, de la data de 3 iulie 2002, în două etape, dar strâns legate între ele şi de o violenţă crescândă, culminând cu înjunghierea părţii vătămate, în scara blocului nr. 43, de către inculpat, au determinat instanţa de apel, pe deplin întemeiat, să majoreze şi pedeapsa dar şi daunele morale, prin înlăturarea circumstanţei atenuante, a scuzei provocării, recunoscută eronat de către instanţa de fond.
În acest context mai trebuie reţinut că, tot conflictul a început, determinat de fratele inculpatului, care l-a strâns de gât pe fratele părţii vătămate, doar pentru motivul că se uita la el. Deci această împrejurare în plus, nu poate dovedi pretinsa apărare ridicată de inculpat, ca legitimă apărare în care s-ar fi aflat, sau a existenţei unui pericol, pentru membrii familiei sale şi provenit din partea victimei, atâta vreme cât, probele o infirmă şi evidenţiază contrariul.
Cum, inculpatul împotriva acestor evidenţe, în mod nesincer a încercat a prezenta o altă realitate, ajungând a nega chiar şi folosirea cuţitului, fondat a fost apreciat de către instanţa de apel, ca reprezentând un pericol sporit pentru societate şi a majorat pedeapsa şi corespunzător suferinţelor pricinuite victimei şi a daunelor morale, ce iniţial au fost calculate la o sumă cu totul infimă.
În raport de cele analizate, hotărârea atacată va fi menţinută, iar recursurile declarate de inculpat şi de partea civilă, vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.C.G. şi de partea civilă B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 507/ A din 2 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Obligă recurentul inculpat şi recurenta parte civilă să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 492/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
