ICCJ. Decizia nr. 54/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 54/2005
Dosar nr. 6937/2004
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 267 din 13 iulie 2004 a Tribunalului Bihor, inculpatul K.F. a fost condamnat la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 mai 2003 la zi, a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă I.H. şi a obligat pe inculpat la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că, inculpatul şi soţia sa, victima K.B. obişnuiau să consume băuturi alcoolice pe fondul cărora se certau, iar inculpatul o lovea.
În ziua de 20 mai 2003, după ce a luat pensia, victima a plecat la un magazin şi la întoarcere pentru că nu a putut justifica cheltuirea sumei de 500.000 lei, a fost lovită de inculpat cu o stinghie din lemn în zona capului, repetat, producându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă şi bază craniană cu consecinţa morţii prin hemoragie şi contuzie meningo-cerebrală.
Prin Decizia penală nr. 230 din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele din apel şi anume a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a urmărit moartea victimei şi reducerea pedepsei prin reţinerea unor circumstanţe atenuante, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele întemeindu-se pe probele administrate au stabilit şi reţinut, corect, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
Sub acest din urmă aspect, inculpatul a lovit victima în zona capului, cu un obiect din lemn, în mod repetat şi cu intensitate, producându-i un traumatism cu fractură de boltă şi bază craniană, astfel că a prevăzut posibilitatea producerii morţii şi a acceptat această posibilitate, deci a acţionat cu intenţia de omor, astfel că încadrarea juridică reţinută este corectă.
Referitor la pedeapsă, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al infracţiunii comise, cât şi al persoanei inculpatului care a împiedicat anunţarea medicului pentru a-i acorda victimei asistenţă medicală, astfel că pedeapsa stabilită, orientată spre limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.F. împotriva deciziei penale nr. 230/ A din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2003 la 5 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2005. Penal. Art.211 alin 2. c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 594/2005. Penal. Art.208, 209, 211 alin.2... → |
|---|
