ICCJ. Decizia nr. 518/2005. Penal. Art.211 alin 2. c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 518/2005
Dosar nr. 4980/2004
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 13 mai 2004, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), constatându-se că prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost acoperit prin restituirea medalionului.
S-a confiscat de la inculpat suma de 1.200.000 lei reprezentând contravaloarea lănţişorului sustras şi care nu a fost recuperat.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile D.D. suma de 400.000 lei, reprezentând preţul achitat acestuia pentru medalion.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 19 iulie 2003, în jurul orelor 9,00, inculpatul D.C. a observat-o pe partea vătămară I.M. (71 ani) într-o staţie de autobuz de pe str. Traian Vuia din municipiul Suceava, pe care a acostat-o şi, profitând de neatenţia ei, i-a sustras prin smulgere lănţişorul din aur cu medalion, pe care-l purta la gât.
În aceeaşi zi, după sustragerea bijuteriei, inculpatul s-a deplasat în Piaţa Agroalimentară din oraş, oferind spre vânzare medalionul sustras martorei D.D., şi în prezenta martorului D.M. a primit preţul de 400.000 lei.
Pe parcursul urmăririi penale, organele de poliţie cu identificat medalionul pe care l-au restituit părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a formulat apel, solicitând, prin apărătorul ales, schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt, reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege şi aplicarea art. 81 C. pen., referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia nr. 242 din 23 august 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 125 din 13 mai 2004 a Tribunalului Suceava.
Reiterând motivele, inculpatul D.C. a formulat recurs împotriva deciziei sus-arătate.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.
Instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză şi au încadrat corespunzător din punct de vedere juridic infracţiunea comisă.
Tâlhăria este o infracţiune complexă, aceasta reflectându-se în elementul său material care se realizează prin acţiunea de furt (principală) şi prin acţiunea de violenţă, de ameninţare sau de constrângere (adiacentă).
Pe cale de consecinţă, fapta inculpatului de a smulge violent şi pe neaşteptate un lănţişor de la gâtul părţii vătămate constituie infracţiunea de tâlhărie şi nu cea de furt, deoarece prin acţiunea respectivă s-a adus o atingere unor relaţii sociale care formează obiectul juridic special adiacent al infracţiunii de tâlhărie, realizându-se violenţa specifică acestei infracţiuni.
În atare situaţie, primul motiv de recurs fiind nefondat, nu poate fi primit.
Cât priveşte individualizarea pedepsei se constată că în cauză au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei săvârşite cât şi de date ce caracterizează persoana inculpatului, criterii care exclud posibilitatea reducerii şi mai mult a pedepsei aplicate.
De altfel, tribunalul a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., şi l-a condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, sub minimul prevăzut de lege.
Având în vedere că pentru infracţiunea de tâlhărie săvârşită de inculpat legea prevede o pedeapsă cu închisoare de la 3 la 18 ani, iar potrivit art. 81 alin. (3) C. pen., „suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, în cauză nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. (1) C. pen.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 242 din 23 august 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 54/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
