ICCJ. Decizia nr. 5006/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5006/2005
Dosar nr. 5183/2005
Şedinţa publică din 7 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 august 2005, pronunţată în dosarul nr. 2110/2005, Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de apel investită cu judecarea cauzei în calea de atac exercitată de inculpatul I.D., a dispus, în baza art. 160b C. proc. pen., menţinerea arestării preventive a acestuia, constatându-se că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind justificată de gravitatea faptei comise, pentru care s-a şi pronunţat hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei încheieri inculpatul I.D. a declarat recurs, solicitând oral, personal şi prin apărător, casarea acesteia şi, în fond lăsarea sa în libertate.
Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, constată că recursul nu este fondat.
Prin sentinţa penală nr. 734 din 19 mai 2005, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul I.D., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 6 ani închisoare.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus timpul arestării de la 7 octombrie 2004 la zi.
Hotărârea a fost atacată cu apel de către inculpat.
În conformitate cu prevederile art. 160b C. pen., instanţa de apel la termenul din 18 august 2005 a verificat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului.
Dispoziţia de menţinere a măsurii arestării preventive este legală şi temeinică întrucât, pe de o parte, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat iar, pe de altă parte, a intervenit şi o hotărâre de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii în cauza în care a fost luată măsura privativă de libertate.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului I.D. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.D. împotriva încheierii din 18 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2110/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei vechi), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei vechi), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5003/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5007/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
