ICCJ. Decizia nr. 5007/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5007/2005
Dosar nr. 5185/2005
Şedinţa publică din 7 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 110/P/2005 din 13 august 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 870/P/2005, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva încheierii nr. 158 din 11 august 2005, dosar penal nr. 1572/2005 al Tribunalului Constanţa, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei.
S-a reţinut că, prin hotărârea instanţei de fond s-a dispus, în temeiul art. 155, art. 156 şi art. 159 C. proc. pen., admiterea propunerii formulate de Ministerul Public de a se prelungi durata arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 10 zile, de la 13 august 2005 la 23 august 2005.
Instanţa de fond a apreciat că temeiurile care au determinat iniţial arestarea preventivă a inculpatului A.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal şi şantaj, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 194 C. pen., impun în continuare privarea lui de libertate, fiind necesară efectuarea unor acte de urmărire penală care justifică menţinerea stării de arest.
Prin recursul declarat de inculpatul A.F., s-a invocat încetarea de drept a măsurii arestării preventive, precum şi lipsa pericolului social pentru ordinea publică şi a probelor care să stabilească vinovăţia inculpatului.
Curtea de Apel Constanţa a constatat că arestarea preventivă a inculpatului A.F. nu a depăşit 180 zile, potrivit art. 159 alin. Ultim. C. proc. pen., iar temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestuia impun în continuare privarea sa de libertate, astfel că a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti definitive a declarat recurs inculpatul A.F., solicitând admiterea acestuia şi constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive, temeiul juridic invocat fiind art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
Inculpatul A.F. a exercitat calea ordinară de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive.
Hotărârea judecătorească pronunţată astfel de Curtea de Apel Constanţa este definitivă, ea neputând fi supusă din nou căii de atac ordinare a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen.
În aceste condiţii, calea de atac folosită de inculpat nefiind admisă de lege, Curtea urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, şi să dispună obligarea recursului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva încheierii nr. 110/P/2005 din 13 august 2005 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 870/P/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei vechi), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei vechi), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5006/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5011/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
