ICCJ. Decizia nr. 5008/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 12 august 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 3002și art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpaților M.F. și M.L.D.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că împotriva inculpaților s-a dispus reținerea pentru 24 de ore, începând cu 22 februarie 2005, iar prin încheierea de ședință de la 23 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, măsură menținută în cursul judecății în conformitate cu art. 3002C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie în cursul anului 2005 (februarie).
Prin sentința penală nr. 883 din 16 iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, iar pe inculpatul M.L.D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Față de situația de fapt și de drept reținută în cauză, instanța a apreciat că temeiurile arestării se mențin având în vedere că, ulterior arestării, în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, au fost administrate probe ce au determinat condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor arătate.
în termen legal, inculpații M.F. și M.L.D. au declarat recurs, fără a-l motiva în scris, iar apărătorul din oficiu al acestora a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Examinând recursurile declarate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale în vigoare, înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse.
în acest sens, instanța de control judiciar investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 883 din 16 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care au fost condamnați, a constatat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile cuprinse în art. 160 lit. b) alin. (3), coroborate cu art. 148 și art. 3002C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât a intervenit o hotărâre de condamnare.
în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5019/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5012/2005. Penal → |
|---|
