ICCJ. Decizia nr. 4968/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 510 din 20 septembrie 2004, Tribunalul Prahova i-a condamnat pe inculpații:
- C.P.;
- în baza art. 12 pct. 1 și 2 lit. a), cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, parte vătămată A.S.M., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.;
- în baza art. 13 pct. 1 și 4, cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, parte vătămată A.V., la 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- C.M.;
- în baza art. 12 pct. 1 și 2 lit. a), cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, parte vătămată A.S., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.;
- în baza art. 13 pct. 1, 3 și 4, cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, parte vătămată A.V., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 2 februarie 2004 la zi.
A confiscat de le inculpați suma de 10.000 Euro și a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Inculpații au fost obligați, fiecare, la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că cei doi inculpați, soți, fac parte dintr-un grup care se ocupă de recrutarea persoanelor de sex feminin pentru a fi trimise în Spania în scopul practicării prostituției, iar o mare parte din banii obținuți din aceste practici revenindu-le acestora.
în luna mai 2003, inculpatul C.P. a recrutat-o pe partea vătămată A.S.M., pe care a convins-o să plece în Spania sub promisiunea că o va sprijini să lucreze ca damă de companie într-un bar de noapte. în acest scop inculpatul s-a ocupat de formalitățile privind eliberarea pașaportului convenind cu partea vătămată că din sumele obținute din practicarea prostituției, după ce îi vor fi restituite cheltuielile cu deplasarea, restul să îl împartă.
Partea vătămată a fost îmbarcată într-un autocar în municipiul Târgoviște, fiind transportată în localitatea Castillan din Spania și apoi în localitatea Oropesa unde a fost așteptată și cazată de inculpata C.M.
Aceasta a condus-o la barul G.O. unde, în fiecare noapte între orele 18,00 și 4,00, întreținea relații sexuale cu diferiți bărbați.
Banii obținuți erau remiși inițial inculpatei C.M., iar ulterior, după sosirea sa în Spania, inculpatului C.P.
Prin exploatarea părții vătămate A.S.M. cei doi inculpați, au obținut suma de 10.000 Euro.
în luna septembrie 2003, a revenit din Spania în România inculpata C.M. care, împreună cu inculpatul C.P., au creat condițiile recrutării părții vătămate A.V., în vârstă la acea dată de 17 ani, sora părții vătămate A.S.M.
Cei doi inculpați au adăpostit-o pe minora A.V. o perioadă de timp în apartamentul lor din municipiul Ploiești, loc în care, după întoarcerea sa din Spania, a venit și partea vătămată A.S.M.
Inculpații au cumpărat un televizor color și un radiocasetofon, pe care inculpata C.M. le-a remis părinților părților vătămate pentru a le obține consimțământul ca minora A.V. să plece în Spania, sub pretextul angajării acesteia la atelierul de croitorie al cărei patroană s-a pretins a fi inculpata.
Induși astfel în eroare, părinții minorei s-au prezentat la notarul public, dând o declarație autentificată sub nr. 1795 din 15 septembrie 2003 prin care își exprimau acordul eliberării pașaportului pentru A.V.
Conform înțelegerii, cele două surori urmau să fie duse în Spania unde acestea ar fi practicat prostituția.
Finalizarea acestei noi acțiuni de traficare în Spania a fost însă împiedicată de organul de poliție, care, pe baza datelor informative, la data de 18 septembrie 2003, a efectuat o descindere la apartamentul inculpaților, găsindu-i pe aceștia și cele două părți vătămate și luării măsurii ca acestea din urmă să fie trimise la părinți în com. Bărcănești, jud. Prahova.
împotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel, susținând în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 142 din 29 martie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați, motivat în scris și susținut oral, în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepselor, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților susținute în conformitate cu cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., nu sunt fondate.
în cauză au fost administrate legal probele necesare stabilirii adevărului, iar aprecierea acestora s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 63 C. proc. pen.
în motivarea hotărârilor, instanțele au indicat concret mijloacele de probă avute în vedere la stabilirea situației de fapt, esențiale, între acestea, fiind procesele verbale de constatare a efectuării actelor premergătoare, de descindere la domiciliul inculpaților, de recunoașterea din grup, declarațiile martorilor, ale părților vătămate, înscrisurile care au stat la baza eliberării pașapoartelor.
Inculpații nu au negat legătura cu cele două părți vătămate, susținând însă, în contradicție cu declarațiile acestora din cursul urmăririi penale și cel al judecății, că nu au profitat material din practicarea prostituției.
Au mai susținut inculpații, în consens cu părțile vătămate, că nu le-au constrâns pe acestea din urmă să plece în Spania iar pe partea vătămată A.S.M. să practice prostituția, împrejurare reală care, însă, nu înlătură răspunderea penală față de prevederile art. 16 din Legea nr. 678/2001.
Curtea constată că situația de fapt este temeinic stabilită și care, de altfel, nu este contestată de inculpați prin motivele de casare susținute în recurs.
Critica privind greșita încadrare juridică în prevederile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, în locul celei în dispozițiile art. 329 C. pen., este neîntemeiată.
Faptele inculpaților de a fi recrutat părțile vătămate A.S.M. și minora A.V., pentru aceasta din urmă inculpata C.M. oferind foloase părinților acesteia pentru obținerea consimțământului, inducându-i și în eroare în privința scopului deplasării în Spania, realizează conținutul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, așa cum au fost reținute de instanțele care s-au pronunțat în cauză.
Faptul că inculpații au urmărit, și în cazul părții vătămate A.S.M. au și realizat exploatarea sexuală a celor două tinere prin practicarea de către acestea a prostituției, aduce în discuție existența concursului de infracțiuni prin reținerea și a infracțiunii prevăzute de art. 329 C. pen., soluție juridică, însă, ce nu poate fi adoptată în recursul inculpaților întrucât li s-ar crea o situație mai grea.
Stabilind corect existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute, la individualizarea pedepselor s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedepsele pentru fiecare infracțiune și cea rezultantă au fost stabilite și respectiv, aplicată între limitele legale speciale, fiind expresia justei evaluări a gradului de pericol social al faptelor și a persoanei făptuitorilor, inculpatul C.P. mai fiind condamnat anterior la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., iar inculpata C.M. fără antecedente penale, și asigurând totodată, realizarea funcțiilor sancțiunii penale, de constrângere și reeducare și a scopului acesteia, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Pe cale de consecință, nici critica formulată de inculpați cu privire la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.
Cum nu se constată din examinarea din oficiu a hotărârilor nici existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare arătate de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursurile inculpaților C.P. și C.M. urmează să fie respinse ca nefondate.
Din pedepsele aplicate s-a dedus pentru fiecare inculpat, durata arestării preventive de la 2 februarie 2004 la 7 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4207/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4942/2005. Penal → |
|---|
