ICCJ. Decizia nr. 4896/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2670/2004, a fost condamnat inculpatul C.D., după cum urmează:

- la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.;

- la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rupere de sigilii, prevăzută de art. 243 alin. (1) C. pen.;

- la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.;

- la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectare a regimului materialelor explozive, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995 și la 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.;

- 2 pedepse de câte 10 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat și respectiv de tentativă la omor deosebit de grav și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani;

- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere calificată, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din 7 infracțiuni prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen.;

- 2 pedepse de câte 9 ani închisoare, pentru tentativă de omor calificat și respectiv de tentativă la omor deosebit de grav și la interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 3 ani, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. a), e) și i) C. pen. și art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

- 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de acte de terorism și pedeapsa complimentară a degradării militare, prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001;

- 6 ani închisoare, pentru actele de terorism prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 141/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Potrivit art. 33 lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu un an, pedeapsa rezultantă fiind de 11 ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., alături de pedeapsa de mai sus, s-au aplicat și pedepsele complimentare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani și degradare militară conform art. 67 alin. (3) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 - art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a computat durata arestului preventiv de la 24 martie 2003, la zi.

S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile ale părților civile P.E.D., R.L.C., G.G., C.V. și S.A.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile C.M. 600.000 lei despăgubiri civile și la 5.000.000 lei părții civile G.O.M.

A fost obligat să achite M.Ap.N. despăgubiri civile de 1.591.402 lei și dobânda legală aferentă la data efectivă a plății, constatându-se restituite către U.M. 01112 București, 4 grenade defensive, 7 focoase de grenadă și 87 cartușe calibru 7,65 mm. sigilate cu sigiliul M.I. nr. 4447 și care urmează a fi redate circuitului pregătirii de luptă la data rămânerii definitive a hotărârii.

A fost obligat inculpatul să achite C.A.S. București 314.447 lei și 183.526 lei, respectiv cheltuieli de spitalizare suportate de Spitalul Clinic de Urgență București și respectiv Spitalului Universitar de Urgență București.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător și în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea celor 9 capse Genafix deținute de inculpat, a aparatului de telefonie mobilă și a cartelei SIM O, a șablonului din plastic și a instrumentului de scris, bunuri corp delict.

S-a luat act că părțile vătămate C.C., C.M.G., P.V.C. și Liceul Jean Monnet prin Inspectoratul de învățământ București nu s-au constituit părți civile, iar în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 55.000.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

în noaptea de 10 august 2002, inculpatul a sustras prin efracție din depozitul de muniții, aparținând U.M. 01348 București, 7 grenade de mână defensive tip F1, 10 focoase destinate aceluiași tip de muniție și 6 cutii de câte 24 bucăți cartușe calibru 7,65 mm.

în aceleași împrejurări, inculpatul a distrus sigiliile legal aplicate de la ușile magaziilor nr. 2 și nr. 9 aflate în incinta depozitului de muniții de la aceeași unitate militară, iar muniția sustrasă a deținut-o fără drept, transportând ulterior la datele de 6 noiembrie 2002 și 15 martie 2003, două din grenadele sustrase, pe care le-a folosit.

Același inculpat a deținut, fără drept, la domiciliul său, 9 capse Genofix din categoria materialelor explozive, aceste activități desfășurându-se în scopul producerii unor acte de terorism și respectiv a folosirii grenadelor cu încălcarea gravă a ordinii de drept.

Astfel, inculpatul C.D., în seara zilei de 6 noiembrie 2002, a detonat una din grenadele sustrase din depozitul de muniții pe trotuarul din fața Liceului Jean Monnet din București, într-o zonă în care se aflau mai mulți elevi, cu consecința vătămării corporale a cinci eleve minore.

Fapta a fost premeditată, inculpatul folosind mijloace apte să pună în pericol viața mai multor persoane, fiind degradate patru autoturisme parcate în apropiere, poarta de acces pentru elevii liceului precum și geamurile de la imobilul situat pe aceeași stradă la nr. 3.

Același inculpat, în data de 14 martie 2003, după amorsarea unei grenade sustrase, a amplasat-o într-un loc public, respectiv pe una din aleile intens circulate din Parcul Cișmigiu, realizând și urmărind uciderea și vătămarea corporală a mai multor persoane, prin detonarea muniției.

S-a mai reținut că nerespectarea regimului armelor și munițiilor s-a făcut în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, teroare și crearea unei stări de panică, în același scop inculpatul formulând și amenințări cu bombe ori materii explozive prin scrisori și apeluri telefonice.

Instanța de fond a expus pe larg în considerentele sentinței împrejurările în care au fost săvârșite faptele, probele ce demonstrează vinovăția inculpatului, modalitatea descoperirii faptelor, circumstanțele referitoare la fiecare faptă în parte și la persoana inculpatului.

Cât privește încadrarea juridică pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., 2 fapte, 6 noiembrie 2002, respectiv tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., 2 fapte, 15 martie 2003, s-a reținut existența concursului ideal de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

Prima instanță a dispus, schimbarea încadrării juridice din 7 infracțiuni de distrugere, prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen., într-o singură infracțiune, iar în ceea ce privesc actele de terorism prin amenințări scrise și apeluri telefonice, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind aplicarea legii mai favorabile în raport de dispozițiile mai blânde de sancțiune prevăzute în Legea nr. 535/2004, pentru prevenirea și combaterea terorismului.

Sub aspectul laturii civile s-a apreciat ca fiind justificate pretențiile formulate de partea civilă C.M., acordându-se daune morale în cuantum de 60.000.000 lei, acestea fiind necesare pentru compensarea suferinței fizice și a traumelor psihice cauzate prin fapta inculpatului.

S-au considerat justificate și daunele materiale și morale solicitate de partea vătămată G.O.M., M.Ap.N. și C.A.S. a municipiului București, restul părților vătămate fie nu s-au constituit părți civile fie nu au probat daunele cerute.

împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.D.

Procurorul a criticat sentința pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor, neaplicarea pedepsei complementare la infracțiunea de acte de terorism respectiv individualizarea judiciară a pedepselor.

Inculpatul a criticat sentința pentru greșita condamnare solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că nu a fost la locul săvârșirii infracțiunilor.

Prin decizia penală nr. 437/ A din 31 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II penală, în dosarul nr. 1374/M/2005, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.D., împotriva sentinței penale nr. 291 din 8 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2670/2004.

A desființat, în parte, sentința penală sus-menționată și în rejudecare, a dispus:

- repunerea pedepselor aplicate inculpatului în individualitatea lor;

- în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru faptele din 6 noiembrie 2002 de la Liceul Jean Monnet din 2 infracțiuni de tentativă la omor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., ambele în concurs ideal, prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a) și e) și C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul în baza acestor texte de lege la pedeapsa închisorii de 16 ani și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 8 (opt) ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

în baza art. 334 C. proc. pen., a modificat încadrarea juridică pentru faptele din 15 februarie 2003 din Parcul Cișmigiu din 2 infracțiuni de tentativă la omor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul pentru infracțiunea de mai sus la pedeapsa închisorii de 14 ani și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 6 ani.

A aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a degradării militare.

A modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 32 lit. d) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și condamnarea inculpatului la 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a degradării militare.

A modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism, prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru care a condamnat inculpatul la 6 (șase) ani închisoare.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale în cea mai gravă de 16 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani, pedeapsa de executat fiind de 19 ani închisoare.

în baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cea mai gravă pe o durată de 8 ani, cât și degradarea militară.

A menținut starea de aresta a inculpatului și a dedus detenția de la 24 martie 2003 la zi.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 400.000 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că incriminarea faptei de terorism săvârșită de inculpat prin formularea de amenințări cu bombe sau cu materiale explozive prin scrisori sau apeluri telefonice în scopul producerii unei stări de panică și prin teroare și intimidare, a fost sancționată prin acte normative succesive respectiv prin O.U.G. nr. 141/2001 (în vigoare la data trimiterii în judecată) și prin Legea nr. 535/2004, intrată în vigoare la data judecății.

în atare situație s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), legea mai favorabilă fiind Legea nr. 535/2004 în ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de art. 32 lit. d) și art. 37 alin. (2), texte de lege ce-și au conținutul infracțional corespondent în art. 1 alin. (1) lit. d) și art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 141/2001.

Cum prima instanță a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a menținut greșit încadrarea juridică în dispozițiile Legii nr. 141/2001, astfel încât motivul invocat de procuror s-a apreciat ca fiind fondat.

De asemenea, s-a considerat greșită și încadrarea juridică dată faptelor de tentativă la omor săvârșite de inculpatul C.D. în data de 6 noiembrie 2002 respectiv 14 martie 2003.

Instanța de apel a constatat că în mod greșit s-a reținut concursul ideal de infracțiuni, inculpatul având în ambele împrejurări reprezentarea producerii rezultatului mai grav al omorului deosebit de grav incriminat în art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., prin modalitatea amplasării și acționării grenadelor, în loc public, mijlocul folosit fiind apt să pună în primejdie viața mai multor persoane aflate în zonă sau chiar să le-o curme, rezultat pe care l-a și urmărit, de altfel, și care nu s-a produs din împrejurări independente de voința sa.

în aceste împrejurări inculpatul a vizat, în ambele situații o pluraritate de victime, element circumstanțial al infracțiunii de omor deosebit de grav, astfel încât se impune a se reține o unică tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând a se modifica în acest sens încadrarea juridică potrivit art. 334 C. proc. pen.

în privința individualizării judiciare a pedepselor s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea spre maximul legal, aplicarea pedepsei complementare a degradării militare și a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că vinovăția inculpatului a fost judicios stabilită de prima instanță, starea de fapt reținută fiind în concordanță cu probele administrate.

împotriva ambelor hotărâri, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17, 171 C. proc. pen., considerând că faptele săvârșite de inculpat au primit o greșită încadrare juridică, precum și aceea că prin hotărârile pronunțate s-a făcut o greșită aplicare a legii.

în esență, parchetul a susținut că instanța de apel avea obligația potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., să pună în discuția părților schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.D. din două fapte de tentativă la infracțiunea de omor calificat respectiv două fapte de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, comise la 6 noiembrie 2002 și 14 martie 2003, în două tentative la infracțiunea de omor deosebit de grav.

Prin această omisiune a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului.

De asemenea, parchetul a invocat greșita încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu, impunându-se schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat și tentativă la infracțiunea de omor calificat deosebit de grav, prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174,art. 175 lit. a), e) și i) și art. 20 C. pen., raportat la art. 174,art. 176 lit. b) C. pen., fapte comise la 6 noiembrie 2002 în tentativă la infracțiunea de acte de terorism, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 174,art. 175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen.

Aceeași încadrare juridică s-a solicitat și pentru fapta săvârșită de inculpat în data de 14 martie 2003.

în fine, parchetul a criticat hotărârile sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), considerând că în speță legea mai favorabilă este Legea nr. 141/2001 care nu prevedea și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Recurentul inculpat a reiterat motivele invocate în apel solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind săvârșite de către acesta.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecății se constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau, eventual, amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.

Schimbarea încadrării juridică a faptei prezintă importanță atât sub aspectul răspunderii penale, cât și sub aspectul desfășurării procesului penal.

Dispozițiile legale privind punerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice, trebuie respectate și în ipoteza în care se face schimbarea într-o încadrare mai ușoară, aceasta deoarece și o încadrare juridică mai ușoară poată să deschidă inculpatului noi posibilități de apărare în raport cu noua încadrare dată faptei (faptelor) ce i s-a reținut prin actul de trimitere în judecată.

Tocmai de aceea trebuie să se găsească garanții procesuale pentru asigurarea dreptului la apărare.

Din moment ce inculpatul C.D. a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea, în concurs ideal, a câte două tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și două tentative la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., iar instanța de apel a schimbat încadrarea juridică reținând câte două infracțiuni de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (faptele din 6 noiembrie 2002 respectiv 15 februarie 2003) fără să pună în discuția părților noua încadrare, a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate.

în speță, nici apărătorul inculpatului în concluziile sale și nici procurorul, cu ocazia dezbaterilor, nu au avut în vedere noua încadrare juridică ceea ce impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

în cadrul rejudecării, instanța se va conforma dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., respectându-i-se inculpatului dreptul la apărare în raport cu noua încadrare.

De asemenea, în cadrul rejudecării, instanța va examina și va pune în discuție, incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 174,art. 175 lit. a), e) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., respectiv art. 1 alin. (1) lit. c) din același act normativ, cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen.

în același timp urmează a se avea în vedere și dispozițiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

în fine și cel de-al treilea motiv de recurs formulat de parchet este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, în vigoare la data comiterii faptelor de către inculpat, constituie acte de terorism, printre altele, infracțiunile de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 279 C. pen.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu 5 ani fără a putea depăși maximul general.

în același sens, potrivit art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., modificat prin Legea nr. 169/2002, deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept de armă ascunse ori de arme militare, precum și muniția pentru astfel de arme se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului au fost abrogate dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, aceeași faptă fiind incriminată prin art. 32 alin. (1) lit. d)

Potrivit textului invocat, infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, săvârșite în condițiile art. 2 din aceeași lege, constituie act de terorism, maximul pedepsei închisorii prevăzută de art. 279 C. pen., se majorează cu 5 ani fără a putea depăși maximul general al pedepsei închisorii și se aplică pedeapsa interzicerii unor drepturi.

în atare condiții, cum de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale, în cauză devin incidente prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), aplicarea legii penale mai favorabile fiind obligatorie.

La alegerea legii mai favorabile trebuie să se țină seama de toate implicațiile pe care le atrage încadrarea juridică într-o lege sau alta, deoarece fiecare din ele se aplică în totalitate, și nu numai în părțile favorabile inculpatului.

în speță spre deosebire de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 care prevăd pentru faptele de terorism doar pedeapsa cu închisoarea, dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 535/2004 pedepsește aceeași faptă cu închisoarea și interzicerea unor drepturi.

Cum legea veche nu prevedea și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, rezultă că legea mai favorabilă ce trebuie aplicată inculpatului este Legea nr. 141/2001 și nu Legea nr. 535/2004.

Recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii este nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 66 alin. (1) C. proc. pen., "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția".

Aceste dispoziții corespund exigențelor cerute de art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care prevede că "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".

în cauza de față prezumția de nevinovăție a fost înlăturată prin probe certe de vinovăție administrate, pe de o parte, de organele judiciare în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit de către instanța de judecată.

Instanțele au reținut și interpretat corect probele administrate, efectuându-se cercetări complete atât în ceea ce privește deflagrația din fața Liceului Jean Monnet din București, faptă săvârșită la data de 6 noiembrie 2002 cât și în ceea ce privește amplasarea grenadei în Parcul Cișmigiu, faptă săvârșită de același inculpat în data de 14 martie 2003.

De asemenea, urmare declarațiilor date de inculpat în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului acestuia, s-a procedat ulterior la reconstituirea faptelor, organele judiciare fiind conduse în cimitirul Ghencea unde, la mormântul tatălui său au fost identificate un pachet și 2 cutii de bere care conțineau 5 grenade defensive, 2 focoase, alte 6 focoase pentru grenade defensive, iar în a doua cutie metalică, 6 cutii de carton cu cartușe calibru 7,65 mm.

Fiind examinate din punct de vedere balistic s-a stabilit că există elemente de asemănare cu cele folosite pentru producerea deflagrației de la Liceul Jean Monnet respectiv Parcul Cișmigiu.

La data de 23 martie 2003, inculpatul C.D. fiind supus unei percheziții corporale, s-au găsit asupra sa un telefon mobil în interiorul căreia se afla o cartelă CONNEX KAMARAD cu și o cartelă ORANGE, o agendă în care erau înscrise denumirea și adresa a 3 bănci din Elveția, precum și numărul de telefon mobil identic cu cel de la care, în data de 15 martie 2003, fusese apelat D.D.G.P. a municipiului București.

Procedându-se la efectuarea percheziției domiciliare, organele de cercetare penală au găsit la domiciliul inculpatului 9 capse Genofix, precum și alte obiecte ce au fost supuse ulterior constatărilor tehnico - științifice sau expertizelor, concluziile conducând la demonstrarea vinovăției acestuia.

Cât privește muniția sustrasă, inculpatul însuși a declarat inițial că aceasta provine dintr-un depozit al U.M. 01348 București, faptă pe care a comis-o singur în noaptea de 10 august 2002. Acesta a arătat că, în afara celor 7 grenade și 10 focoase, a mai sustras și 6 cutii cu cartușe pentru pistol, toată muniția fiind dusă la domiciliul său.

Relevante sunt, de asemenea, declarațiile inculpatului care a recunoscut, în prezența apărătorului său, că a folosit o grenadă din cea sustrasă, detonând-o în fața liceului și că tot el este cel care a amplasat o bombă în Parcul Cișmigiu în scop de intimidare.

în atare condiții, revenirile sale asupra declarațiilor în cursul judecății, în lipsa unei justificări temeinice, au fost judicios înlăturate și motivate de către instanțele de judecată.

Probatoriul complex administrat în cauză, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele verbale de reconstituire a faptei, procesele - verbale de percheziție corporală și domiciliară, expertizele balistice, constatările tehnico - științifice, declarațiile părților vătămate, părților civile, expertizele medico - legale care atestă leziunile suferite de acestea, celelalte înscrisuri, demonstrează, fără dubiu, că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată.

Sub aspectul tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, s-au administrat suficiente dovezi pentru dovedirea vinovăției acestuia, respectându-se totodată dreptul de apărare în ambele faze ale procesului penal.

Pe cale de consecință, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 437/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

în temeiul dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului C.D.

în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON (1.000.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 5012/2005. Penal  ICCJ. Decizia nr. 5004/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4896/2005. Penal