ICCJ. Decizia nr. 5167/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5167/2005
Dosar nr. 3631/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Examinând recursul de faţă constată:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 369 din 14 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, inculpatul B.P.O. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata detenţiei preventive de la 11 martie 2004 la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 100 Euro şi a telefonului mobil depus la camera de corpuri delicte.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 8 martie 2004 şi la 9 martie 2004, inculpatul B.P.O. a vândut, martorei E.C., cantitatea totală de 9,79 gr. heroină. La percheziţia corporală efectuată, la 9 martie 2004, s-a găsit asupra inculpatului suma de 3.400.000 lei formată din bancnote înseriate.
S-a reţinut că susţinerea inculpatului că doar cumpăra heroină pentru consumul său şi al fostei sale soţii şi că nu este traficant de droguri, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.
De asemenea, s-a reţinut că este lipsit de relevanţă, sub aspectul încadrării juridice, faptul că inculpatul este consumator de droguri de mai mult timp.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatului de a vinde martorei E.C., în două rânduri, cantitatea totală de 0,79 gr. heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi reţinându-se că pe parcursul procesului acesta a avut o atitudine cooperantă, s-a apreciat că se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 416 din 1 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reţinând că încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este corectă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi că pedeapsa a fost just individualizată.
Inculpatul a declarat recurs, pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În motivarea recursului s-a susţinut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 întrucât inculpatul a deţinut drogurile pentru consumul propriu al său şi al fostei sale soţii.
S-a solicitat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât inculpatul a ajutat la prinderea şi identificarea persoanei de la care cumpăra drogurile.
În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Este nefondată susţinerea inculpatului că încadrarea juridică dată faptei este greşită întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că, la data de 8 martie 2004, inculpatul a dat martorei E.C. contra sumei de 1.500.000 lei, 6 doze de heroină şi a doua zi a dat aceleiaşi martore, contra sumei de 3.900.000 lei, 0,50 gr. heroină.
Declaraţia dată de martora B.M., fosta soţie a inculpatului, în faza de cercetare judecătorească, nu face altceva decât să confirme împrejurarea că inculpatul a procurat martorei E.C., în două rânduri cantitatea totală de 9,79 gr. heroină. Împrejurarea că tranzacţiile ar fi fost mijlocite de martoră şi că inculpatul nu ar fi cunoscut faptul că în realitate drogurile sunt pentru E.C., căreia îi aparţineau şi banii este lipsită de relevanţă pentru existenţa infracţiunii de trafic de droguri.
Se constată de asemenea că justificat nu s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât din adresa D.I.I.C.O.T. de la fila 130 rezultă că inculpatul nu a furnizat informaţii care să ducă la identificarea numitei „Petra" de la care lua drogurile, motiv pentru care s-a impus disjungerea cercetărilor cu privire la aceasta, cauza aflându-se în ceea ce o priveşte în faza actelor premergătoare.
De altfel din procesul verbal rezultă că inculpatul a declarat că doreşte să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii şi tragerii la răspundere penală a numitei P., s-a procedat la crearea unui dispozitiv de supraveghere operativă, dar inculpatul, profitând de aglomeraţie, a fugit de la locul unde a susţinut că urma să se întâlnească cu acea persoană şi nu a mai putut fi prins decât la data de 11 martie 2004 când s-a luat şi măsura reţinerii sale.
Având în vedere împrejurarea că instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi a aplicat acestuia o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, Curtea apreciază că este neîntemeiată susţinerea că pedeapsa aplicată este prea aspră atâta timp cât nu rezultă din actele dosarului nici o împrejurare care să justifice reducerea pedepsei astfel stabilite.
Constatând că nu există nici cazuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.O. împotriva deciziei penale nr. 416 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2004 la 14 septembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5095/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5173/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
