ICCJ. Decizia nr. 5191/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5191/2005
Dosar nr. 4782/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 7 octombrie 2004, emisă în dosarul nr. 122/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de petiţionarele M.F., Z.M. şi O.L.D., pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., şi art. 290 C. pen.
S-a reţinut că, în data de 30 iunie 2004, numita N.G. a formulat plângere penală împotriva celor trei făptuitoare, susţinând că acestea au comis infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., motivat de faptul că în data de 18 octombrie 2002, mergând la Biroul Notarial public, O.L.D., numita Z.M. i-a cerut să semneze acte deja redactate, al căror conţinut nu-l cunoşteau.
Petenta a susţinut că, urma să semneze actele de donaţie pentru cota de 3/8 din imobilul situat în Calea Clujului pentru persoana pusă sub interdicţie B.A., ulterior aflând că a semnat o procură specială, prin care împuternicea pe numita M.F. să vândă imobilul.
Deşi, aceasta a susţinut că nu i s-a creat nici un prejudiciu, este nemulţumită de faptul că a fost în eroare la semnarea contractului de vânzare, crezând că, de fapt semnează un contract de donaţie, ulterior susţinând că nu este semnatara procurii.
În aceste condiţii s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafologice asupra semnăturii contestate.
Potrivit raportului, s-a constatat că semnătura de pe procura autentificată sub nr. 4546/2002 a fost probabil executată de petentă, situaţie confirmată atât de făptuitori cât şi de martori.
S-a mai reţinut că ulterior apartamentul a făcut obiectul unei vânzări în urma căreia, M.F. a cumpărat o locuinţă numitei B.A.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul B.I. a formulat plângere, susţinând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 36 din 27 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, plângerea petentului şi împotriva acestei sentinţe petentul a declarat recurs, reiterând motivul susţinut şi în faţa instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, corect s-a reţinut că, susţinerea petentei în sensul că semnătura de pe procură nu-i aparţine este nereală, astfel cum s-a stabilit prin raportul tehnico-ştiinţific precum şi din declaraţiile martorilor, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., fals în acte sub semnătură privată.
Totodată, s-a realizat şi intenţia reclamantei de a renunţa la cota sa parte în favoarea numitei B.A., astfel că nu s-a urmărit prejudicierea sa, nefiind îndeplinite nici elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., ba respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 36/ P din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 60 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5188/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5195/2005. Penal. Art. 175 Cod Penal. Recurs → |
|---|
