ICCJ. Decizia nr. 5112/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5112/2005
Dosar nr. 3128/2005
Şedinţa publică din 12 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 33/ PI din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de Ş.V., cu privire la soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 294/P/2004.
Petiţionarul a sesizat parchetul cu privire la infracţiunile de fals, uz de fals şi înşelăciune, comise de M.A. şi B.I., notari publici, cu ocazia încheierii unor acte notariale.
Astfel, a susţinut că actul notarial nr. 11126 din 12 iunie 1984, prin care tatăl său Ş.V. ar fi donat imobilul fiicei sale B.S., nu corespunde realităţii, fiind întocmit în fals de notarul M.A.
De asemenea, a susţinut că notarul public B.I. a încheiat două acte de vânzare-cumpărare false, tatăl sau Ş.V., nerecunoscând faptul că ar fi vândut imobilul în litigiu.
Prin rezoluţia criticată, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că faptele nu există.
Plângerea împotriva soluţiei a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia nr. 203/II/2 din 7 martie 2005.
Constatând temeinică şi legală soluţia procurorului, Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea petiţionarului Ş.V.
Împotriva sentinţei acesta a declarat recurs, susţinând că faptele există, iar autorii infracţiunii trebuie traşi la răspundere penală.
A susţinut în recursul său, pe actul de donaţie nu este semnătura tatălui său, ceea ce atestă nerealitatea acestuia, aspect însă infirmat de probele administrate în cauză. Este evident că defunctul Ş.V. a donat imobilul fiicei sale, a semnat actul incriminat, aspect dovedit de împrejurări că ulterior a revenit asupra donaţiei, la 17 august 2001.
La data de 24 septembrie 2001, acelaşi imobil a fost vândut de Ş.V. prin act autentic, nepoatei sale de fiică U.D.L. şi soţului acesteia, neconstatându-se irealitatea vânzării şi nici a actului autentic încheiat de notar.
Ca atare, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este temeinică şi legală, iar recursul petiţionarului Ş.V. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Petiţionarul va fi obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ş.V. împotriva sentinţei penale nr. 33/ PI din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar să plătească suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5074/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 5138/2005. Penal. Art. 208 Cod Penal. Recurs → |
|---|
