ICCJ. Decizia nr. 5188/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5188/2005
Dosar nr. 4943/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197 din 10 mai 2005 a Tribunalului Gorj s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la zi.
În sfârşit, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40 milioane lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare de către partea civilă L.R.D.
Au fost respinse capetele de cerere ale părţii civile privind acordarea de daune morale şi a unei rente periodice.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit cu mâner din aluminiu, cu lama de 14 cm lungime ridicat de organele de urmărire penală cu ocazia cercetării la faţa locului.
S-a mai dispus admiterea cererii formulate de partea vătămată L.D.R. de obligare a inculpatului la plata sumei de 2 milioane şi cheltuieli de judecată şi la 12 milioane cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că inculpatul şi victima locuiau în aceeaşi clădire şi se aflau în relaţii conflictuale de mai mult timp, judecându-se în procese penale, având drept obiect infracţiuni de ameninţare, insultă şi calomnie.
În data de 25 noiembrie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice la martorul P.A. şi ulterior la G.D., s-a întâlnit cu victima în faţa locuinţei şi pe fondul relaţiilor de duşmănie şi alcoolului consumat, a lovit-o de mai multe ori cu cuţitul în zona toracică.
Victima s-a deplasat pe alee până în faţa clădirii, din zonă, dar datorită loviturilor a căzut şi a decedat.
Ulterior, inculpatul cu cuţitul în mână a alarmat vecinii spunând că a omorât-o pe victimă.
Ajungând la locuinţa sa, inculpatul şi-a schimbat hainele şi a ascuns cuţitul sub aragazul din bucătărie, aceste obiecte fiind predate de soţia sa organelor de poliţie.
Din raportul de expertiză a rezultat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înţepător (cuţit), iar zonele toracice pulmonare şi vasculare, respectiv secţionarea pulmonului stâng şi a arterei aorte ascedente.
Expertiza medico-psihiatrică efectuată a concluzionat că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip polimorf, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
S-a mai reţinut că prin declaraţiile date inculpatul a arătat că în momentul în care s-a ridicat din şanţ a prins victima de picior şi i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în zona stomacului, după care i-a aplicat o lovitură în jurul inimii cu acelaşi cuţit.
Tot din declaraţiile inculpatului a rezultat că după prima lovitură aplicată victimei în stomac, aceasta a fugit, iar după 5 minute inculpatul a ajuns-o din urmă şi i-a aplicat 4 lovituri de cuţit în zona inimii.
A mai susţinut inculpatul că a fost provocat de victimă fiind împins şi doborât în şanţ, susţineri înlăturate de instanţă pe baza probelor administrate.
Totodată, pe latură civilă s-a apreciat ca nejustificată obligarea inculpatului la plata rentei periodice, reţinându-se că inculpatul şi victima se aflau în relaţii de concubinaj şi că fiecare realiza venituri proprii, fără a se întreţine unul pe celălalt. Cu aceeaşi motivare, s-a apreciat că partea civilă nu a suferit un prejudiciu moral fiind respinsă şi cererea privind acordarea unor daune morale.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a motivat că partea civilă nu a făcut dovada prin acte că a efectuat deplasări din Italia în România şi că ar fi cheltuit cu această ocazie suma de 2000 Euro, astfel încât şi această cere s-a respins, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul şi partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100 milioane lei şi cheltuielilor ocazionate de transportul său din Italia în România.
Inculpatul a susţinut că a săvârşit infracţiunea fiind provocat de victimă, astfel că se impune reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În sfârşit, inculpatul a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 231 din 4 iulie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile.
Şi împotriva acestei hotărâri pronunţate de instanţa de apel, au declarat recurs inculpatul şi partea civilă.
Inculpatul a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţei atenuante a provocării.
Partea civilă prin motivele scrise anexate a reiterat aceleaşi motive ca în apel.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptei, stabilindu-se indubitabil vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Apărarea inculpatului, în sensul necesităţii reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată şi va fi înlăturată, ca atare.
Aşa cum s-a arătat din expunerea pe larg a situaţiei de fapt inculpatul nu a săvârşit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea victimei. Din probele administrate rezultă indubitabil că inculpatul nu a fost lovit de victimă. La faţa locului nu a fost găsită bucata de lemn despre care se susţine că ar fi fost lovit de victimă, iar pe de altă parte, inculpatul nu a prezentat nici un fel de leziuni la examinarea medicală, iar martorii nu au confirmat o astfel de împrejurare.
Ca atare, reţinând pericolul social al faptei, atitudinea inculpatului după comiterea acesteia faţă de susţinerile „am scăpat de el", „l-am înjunghiat ca pe un porc", individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 52 C. pen., încât reducerea acesteia nu se impune.
Referitor la recursul declarat de partea civilă se constată în raport de probatoriul administrat că instanţele au făcut o reparare judicioasă în raport de datele concrete ale acestui caz, încât pretenţiile reclamate de aceasta sunt atât nedovedite cât şi neîntemeiate şi corect au fost respinse.
Pentru aceste considerente, Curtea, analizând şi din oficiu, hotărârile atacate şi constatând că nu sunt motive de reformarea acestora în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.A. şi de partea civilă L.R.D. împotriva deciziei penale nr. 231 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la 14 septembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 120 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5169/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5191/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
