ICCJ. Decizia nr. 5195/2005. Penal. Art. 175 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5195/2005
Dosar nr. 3586/2005
Şedinţa publică din 15 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 693 din 6 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 2904/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului S.G., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
A fost obligat inculpatul la 50.000.000 lei despăgubiri către partea civilă M.D., precum şi la 200.000.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul în baza probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi în faza de judecată a reţinut că, în ziua de 10 februarie 2003, inculpatul la cererea surorei sale, martora H.M. s-a deplasat la domiciliul vărului său victima M.V. de la care urma să ia o furcă pentru H.M. La domiciliul victimei s-au consumat băuturi alcoolice, iar la plecarea inculpatului, în jurul orelor 16,00, între cei doi s-a iscat un conflict spontan, inculpatul lovind victima cu furca ce o luase şi o avea asupra sa, în zona capului şi peste corp abandonându-o apoi în zăpadă.
S-a mai reţinut că victima a decedat în aceiaşi zi, şi că potrivit constatărilor medico-legale moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic consecutiv contuziilor multiple cu secţionare de părţi moi şi leziunilor osoase multiple survenit în cadrul unui politraumatism. S-a mai precizat că leziunile au putut fi produse prin loviri cu un corp dur sau ascuţit (posibil furca) prin lovirea victimei aflată iniţial în ortostatism, apoi căzută la pământ.
Împotriva deciziei a declarat apel inculpatul care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut, în esenţă, că a fost condamnat în baza unor probe contradictorii şi neconcordante el nefiind autorul faptei a cărei urmare a fost decesul lui M.V.
Prin Decizia penală nr. 95 din 10 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 133/P/2005, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei ultime hotărâri inculpatul a declarat recurs. Prin motivele scrise dezvoltate oral în faţa instanţei prin apărător inculpatul şi-a susţinut nevinovăţia. A reiterat critica privind netemeinicia probelor avute în vedere la adoptarea soluţiei de condamnare în fond şi apel invocându-se printre altele contradictorialitatea constatărilor medico-legale, lipsa probelor directe, singurele în opinia inculpatului care ar putea justifica condamnarea sa.
Criticile sunt neîntemeiate şi recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
În tot cursul procesului instanţele au manifestat rol activ şi în vederea stabilirii adevărului cu privire la existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului a administrat integral probele necesare.
În pofida susţinerilor privind lipsa unor probe care să ducă la dovedirea vinovăţiei atât instanţa de fond cât şi cea de apel şi-au întemeiat soluţiile pe astfel de probe.
Astfel, s-a demonstrat (şi inculpatul nu a contestat) că, în ziua şi la ora comiterii actelor de violenţă asupra victimei inculpatul se afla la domiciliul acesteia. S-a reţinut în baza probelor testimoniale cât şi a constatărilor medico-legale că inculpatul a avut asupra sa furca corp delict pe care s-au găsit urme de sânge uman cu caracteristici comune grupelor victimei (B III) cât şi a inculpatului (AB).
S-a stabilit că petele de sânge identificate pe geaca cu care inculpatul era îmbrăcat în ziua faptei sunt de sânge uman şi aparţin grupei B, grupa victimei.
Au fost înlăturate apărările inculpatului cu privire la prezenţa sa în anumite locuri în ziua faptei prin declaraţiile unor martori a căror sinceritate nu poate fi pusă la îndoială (nora şi fiul victimei).
Prezenţa inculpatului în ziua agresării victimei la locul faptei este de necontestat cu însă susţinerea acestuia privind modul de ajungere a sângelui victimei pe geaca sa. Pretinsa agresare a victimei de către ginerele său nefiind confirmată de vreun alt mijloc de probă.
Este de reţinut că testele ADN efectuate în cadrul institutului Mina Minovici nu-l înlătură pe inculpat ca autor al infracţiunii ci dimpotrivă acestea se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
În fine, nu se poate susţine că între concluziile medico-legale provizorii şi cele definitive există contradicţii. Pe când concluziile provizorii au la bază examenul extern al cadavrului, constatările raportului medico-legal sunt rezultatul atât al examenului extern cât şi al celui intern, acesta din urmă furnizând medicului legist datele fundamentale asupra felului morţii, mecanismului de producere, agentul vulnerant şi raportul la cauzalitate privind decesul victimei.
Ţinând cont de toate acestea, Curtea reţine că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri legale şi temeinice şi condamnarea inculpatului este pe deplin justificată în raport de probele dosarului.
Pe aceleaşi considerente nu poate fi considerată ca temeinică nici cererea de trimitere a cauzei la procuror, urmărirea penală fiind completă, iar ancheta judecătorească integral probată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 10 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 februarie 2003 la 15 septembrie 2005.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5191/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5210/2005. Penal. Reabilitare. Recurs → |
|---|
