ICCJ. Decizia nr. 5323/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 30 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 737/P/2005, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a apelantului inculpat U.A., măsură care a fost menținută.
Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, impunându-se menținerea acesteia întrucât subzistă temeiurile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar în cauză există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul U.A., criticând-o pentru nelegalitatea și netemeinicie, susținând în esență, că se impune punerea sa în libertate, întrucât nu prezintă pericol social și nu există probe pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat.
înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de inculpat cât și din oficiu conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, prin sentința penală nr. 268 din 4 iulie 2005, Tribunalul Argeș, secția penală, a dispus, printre alte măsuri, condamnarea inculpatului U.A. la o pedeapsă rezultantă (ca urmare a contopirii pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune) de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. a) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv, cea prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., menținerea arestării preventive și deducerea măsurii arestării preventive de la 12 noiembrie 2004 la zi.
în fapt, s-a reținut, în esență, că în ziua de 11 noiembrie 2004, inculpatul U.A. împreună cu alte persoane a încercat să sustragă motorină din conducta magistrală de transport aparținând SC P. SA Ploiești, prin perforarea acesteia, cauzând o pierdere de produse petroliere în valoare de 1.309.801.800 lei.
împotriva acestei hotărâri, inculpatul a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată este obligată să verifice, periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun, în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
în cauză, după cum rezultă din încheierea recurată, instanța de apel a efectuat verificările impuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului U.A.
Se constată că, în raport de modul de săvârșire a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, de împrejurările în care s-ar fi comis fapta, inculpatul împreună cu mai multe persoane a produs o pagubă mai mare de un miliard lei vechi, de circumstanțele personale ale recurentului care este recidivist și de conduita procesuală a acestuia care a avut o poziție nesinceră, lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
împrejurarea că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare care nu este definitivă, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, menținerea stării de arest a inculpatului încadrându-se în dispozițiile legale.
în consecință, în raport de aceste considerente, se constată că instanța de apel corect a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului U.A., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Penal → |
|---|
