ICCJ. Decizia nr. 5327/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 808/ F din 15 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3301/2002, s-au hotărât următoarele:
1. în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul O.R.D. din art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (1) și 2) C. pen.
în baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.R.D. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 288 alin. (1) C. pen., a mai condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 291 C. pen., a mai condamnat pe inculpatul O.R.D. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul O.R.D. la 3 ani închisoare.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.
în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul O.R.D. la un an închisoare.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
în temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul O.R.D. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 10 mai 1999 la 9 iunie 1999.
2. în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul P.D.T. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.D.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul P.D.D. la un an închisoare.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa de un an închisoare și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 1999 la 21 iulie 1999.
3. în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul D.E. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen., în art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a constatat că inculpatul D.E. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 24 iunie 1999 - 24 iulie 1999.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul O.R.D. la 343.269.933 lei despăgubiri civile către partea civilă SC O.A.V. SA.
S-a respins, ca tardivă, constituirea de parte civilă în procesul penal a părții vătămate S.D.P. și s-a luat act că partea civilă V.N.N. nu a solicitat despăgubiri civile, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat, respectiv certificatul de cazier judiciar nr. 901181 din 9 iulie 1998.
A fost obligat inculpatul P.D.T. la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul O.R.D. la 5.400.000 lei, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
1. în luna februarie 1999, inculpații P.D.T. și D.E. din municipiul Giurgiu s-au întâlnit cu inculpatul O.R.D. din București și, împreună au închiriat un apartament de la numitul I.V.G. pe o perioadă de trei zile pentru suma de 1.200.000 lei.
Din ziarul A.T. a fost contactat S.D.P., care, la data de 4 februarie 1999, a fost angajat ca șofer la firma SC E.I. SRL, inculpatul O.R.D. prezentându-de ca fiind directorul acestei firme.
Lui S.D.P. i s-a dat suma de 9.600.000 lei și i s-a spus să închirieze un autoturism marca Cielo Daewoo de la firma E.A. SRL. A fost închiriat autoturismul pe numele martorului S.D.P.
De menționat că autoturismul aparține lui V.N. care l-a închiriat firmei E. pe o perioadă un an.
Ulterior, S.D.P. a predat inculpatului P.D.T. cheile autoturismului și contractul de închiriere al acestuia.
La data de 5 februarie 1999, inculpații au plecat de la imobilul închiriat.
La un interval de timp de circa 3 luni, la data de 10 mai 1999, inculpatul O.R.D. a fost surprins de organele de poliție în timp ce încerca să vândă autoturismul Cielo numiților A.K. și B.K., pentru suma de 2.800 dolari S.U.A. Asupra inculpatului O.R.D. s-a găsit un certificat de înmatriculare completat la rubrica deținător cu numele de O.B. și o carte de identitate necompletată.
Expertiza tehnico-științifică a concluzionat că pe certificatul de înmatriculare au fost evidențiate urme de intervenție de modificare a acesteia, pe cale chimică prin tratarea cu hipoclorit de sodiu.
Cartea de identitate găsită asupra inculpatului O.R.D. a fost falsificată prin contrafacere, seria aparținând unei autobasculante marca Roman 10215, proprietatea SC B. SRL Botoșani.
S-a stabilit că certificatul de înmatriculare găsit asupra inculpatului O.R.D. a aparținut autoturismului marca BMW 520, proprietatea cetățeanului izraelian Z.M., iar plăcuțele de înmatriculare au fost sustrase, în noaptea de 24 aprilie 1999, de pe autoturismul marca Volkswagen Jeta, proprietatea numitului V.C., care a sesizat organele de poliție.
2. Tribunalul a reținut că inculpații O.R.D. și P.D.T. au condus pe drumurile publice autoturismul cu numere false de înmatriculare, respectiv în perioada 4 februarie 1999 - 10 mai 1999 și inculpatul O.R.D. a condus autoturismul Cielo. De asemenea, inculpatul P.D.T., în perioada 3 februarie 1999 - 5 februarie 1999, a condus autoturismul său marca BMW aparținând autoturismului marca Dacia 1310, radiat din circulație la data de 11 decembrie 1996.
Totodată, a reținut că, la data de 19 decembrie 1998, inculpatul O.R.D., pentru a se angaja la O.A.V. SA, în calitate de consilier asigurări civile, a depus la dosarul de angajare un certificat de cazier judiciar falsificat. Acesta a fost eliberat pe numele surorii sale, O.L., dar inculpatul a șters datele de identitate cu pastă corectoare și l-a completat cu datele sale.
Inculpatul a procedat în acest mod, deoarece era cunoscut cu antecedente penale. în perioada de colaborare cu SC O. SA, inculpatul și-a însușit suma totală de 35.326.000 lei (în perioada 21 decembrie 1998 - 20 ianuarie 1999), realizată din încasarea primelor de asigurare pe care nu le-a depus la casieria firmei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
1) pentru inculpatul O.R.D.: omisiunea aplicării art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu referire la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; a art. 350 C. proc. pen.; și greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice (art. 334 C. proc. pen.), cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1996.
2) pentru inculpatul P.D.T., greșita achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice privind neaplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
3) pentru inculpatul D.E., greșita achitare a acestuia.
Oral, reprezentantul Ministerului Public a învederat Curții faptul că nu susține motivul de apel privind greșita grațiere integrală a pedepselor de un an și 3 ani închisoare (inculpatul O.R.D.) și de un an închisoare (inculpatul P.D.T.).
Prin decizia penală nr. 909 din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 808 din 16 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3301/2002.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului O.R.D. în pedepsele componente de: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
în baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul O.R.D., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A înlăturat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), din conținutul încadrării juridice prevăzute de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 și a constatat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 grațiată pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru art. 35 din Decretul nr. 328/1966. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
A constatat grațiată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul O.R.D. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea art. 350 C. proc. pen.
Pentru inculpatul P.D.D. a înlăturat aplicarea art. 13 din conținutul încadrării juridice prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, învocând următoarele motive:
1) Greșita încadrare juridică a infracțiunii prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 săvârșită de inculpații O.R.D. și P.D.T., caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
2) Greșita achitare a inculpaților P.D.T. și D.E. pentru infracțiunea de înșelăciune, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Asupra primului motiv formulat.
într-adevăr, instanțele de judecată au făcut o greșită încadrare juridică a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare.
Fapta a fost săvârșită până la data de 10 mai 1999 sub incidența Decretului 328/1966.
Prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, începând cu data de 1 februarie 2003 a fost abrogat Decretul nr. 328/1966.
Prin noul act normativ este incriminată fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, în art. 77 alin. (2).
Ambele acte normative prevăd pentru această faptă pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Ca urmare, această infracțiune săvârșită de sus-menționații inculpați trebuie încadrată în art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, chiar dacă fapta a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
în concluzie, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, în infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Asupra motivului doi de recurs.
Critica este întemeiată numai cu privire la greșita achitare a inculpatului P.D.T. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.
Inculpatului P.D.D. trimis în judecată, pe lângă infracțiunea la legea circulației pe drumurile publice, pentru infracțiunea de înșelăciune, i s-a imputat faptul că împreună cu inculpații O.R.D. și D.E. au indus în eroare pe partea vătămată S.D. prin folosirea de nume și calități false, determinând-o pe aceasta să închirieze de la o firmă pe numele său (al părții vătămate), un autoturism marca CIELO DAEWOO cu care inculpații au dispărut și au încercat să îl vândă în interesul lor.
Instanța de fond a pronunțat achitarea inculpatului P.D.T. pentru infracțiunea de înșelăciune.
Această soluție este eronată și se datorează faptului că prima instanță a apreciat eronat probele dosarului, comițând o eroare gravă de fapt.
Participarea inculpatului P.D.T. în calitate de coautor la infracțiunea de înșelăciune este dovedită cu declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile coinculpatului O.R.D., cu recunoașterile inculpatului la urmărirea penală în prezența apărătorului din oficiu, depozițiile martorului I.V.G. și procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatului și planșele foto asupra acestei probe, cu prezentarea inculpatului cu numele fals de C., directorul SC E.I. SRL și cu primirea cheilor autoturismului și a contractului de închiriere.
în ceea ce privește achitarea inculpatului D.E., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., soluția instanțelor nu este criticabilă.
Inculpatul a susținut încă de la urmărirea penală că nu se consideră vinovat de această infracțiune și că doar a însoțit pe vecinul său P.D.T., dar nu a cunoscut scopul urmărit de acesta și nu a comis nici un act de coautorat sau de complicitate, lipsind deci latura subiectivă a infracțiunii.
Instanțele au verificat probele dosarului și au reținut corect că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, element indispensabil al acestei infracțiuni.
într-adevăr, din probele administrate nu rezultă că inculpatul D.E. a cunoscut activitatea celorlalți inculpați în această privință și nu a participat în calitate de coautor sau complice la aceasta.
Constatând că aspectele negative reliefate constituie cazurile prevăzute de art. 3859pct. 16, 17, 18 C. proc. pen., urmează a se admite recursul declarat de parchet, a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză cu privire la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații O.R.D. și P.D.T. în legătură cu circulația pe drumurile publice precum și cu privire la greșita achitare a inculpatului P.D.T. pentru infracțiunea de înșelăciune.
în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, text de lege în baza căruia va condamna pe inculpații O.R.D. și P.D.T., la câte un an închisoare.
Totodată, se va constata că aceste pedepse sunt grațiate integral, condiționat în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Se va pune în vedere acestora dispozițiile art. 7 din aceeași lege.
Se va înlătura aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru inculpatul P.D.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., și a condamnat pentru această infracțiune la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 1999 la 21 iulie 1999.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5331/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5305/2005. Penal → |
|---|
