ICCJ. Decizia nr. 5332/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 753 din 20 mai 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul N.P. a fost condamnat, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și art. 21lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 1 martie 2005, la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei cagule, unui cuțit și a unui fular.
S-a luat act că părțile vătămate P.P.P. și D.D.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei.
S-a reținut că, în ziua de 1 martie 2005, inculpatul N.P. și prietenul său S. (persoană rămasă neidentificată) au hotărât să sustragă bani de la partea vătămată P.P.P.
Cei doi și-au confecționat cagule și s-au dotat cu mănuși chirurgicale și un cuțit.
Partea vătămată a fost așteptată în imobilul în care locuiește, lângă ușa liftului. în momentul în care a ieșit din lift pentru a intra în locuință, cei doi au atacat-o; inculpatul a imobilizat-o, prinzând-o de gât cu brațele, iar S. a lovit-o cu pumnul în față, încercând să-i smulgă geanta din mână.
în ajutorul părții vătămate a intervenit martorul D.D.I. pe care inculpatul l-a amenințat cu cuțitul, dar care împreună cu jandarmii sosiți la fața locului, l-a imobilizat.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de constatare și prindere a inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Instanța de fond a apreciat că, dată fiind vârsta inculpatului, sinceritatea sa, conduita sa socială, în cauză se impune reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, săvârșirea infracțiunii constituind un accident datorat teribilismului vârstei și anturajului nepotrivit.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 588/ A din 22 iulie 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a înlăturat aplicarea art. 74 C. pen., majorând pedeapsa inculpatului de la un an la 3 ani și 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.
Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, dar că individualizarea pedepsei aplicate este greșită întrucât s-a ignorat pericolul social ridicat al infracțiunii săvârșite.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, în principal, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. în subsidiar, s-a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere potrivit dispozițiilor art. 861C. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Instanța de apel a analizat în mod corect dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), punând în evidență, deopotrivă cu criteriile generale de individualizare referitoare la persoana inculpatului și pe acelea care privesc gradul de pericol social al faptei săvârșite.
într-adevăr, modalitatea de operare aleasă (prin așteptarea victimei, după o prealabilă pregătire a acțiunii și dotare a făptuitorilor cu accesorii pentru a nu fi identificați și arme albe), împrejurările săvârșirii faptei împotriva unei persoane cunoscute, în locuința căreia fusese anterior invitat), dovedesc un pericol social concret sporit care necesită aplicarea unui tratament juridic ferm, menit să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.
Așa fiind, Curtea constată că pedeapsa aplicată de instanța de apel este legală și temeinică atât sub aspectul cuantumului ei, cât și sub aspectul modalității de executare și nu se impune modificarea ei.
Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că în cauză nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului N.P.
Timpul arestării preventive va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 1 martie 2005, la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5339/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5323/2005. Penal → |
|---|
