ICCJ. Decizia nr. 5340/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 626/ F din 13 mai 2005, Tribunalul București, secția I penală, a luat act de retragerea contestației formulată de condamnatul A.V.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
S-a reținut că, prin contestația la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 1212 din 29 iulie 2004 a Judecătoriei Galați, condamnatul A.V. a susținut că pedeapsa dispusă pentru infracțiunea de furt este prea severă și a solicitat aplicarea unei amenzi penale, arătând că odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., va beneficia de o reducere a cuantumului pedepsei.
La termenul de judecată din data de 13 mai 2005, condamnatul a învederat că își retrage contestația formulată, această declarație constituind o manifestare de voință de care instanța a luat act.
Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul contestatorului A.V., prin decizia penală nr. 518/ R din 1 iulie 2005.
Instanța de control judiciar a constatat că motivele invocate în contestația la executare se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen., iar noul Cod penal nu a intrat în vigoare.
Pe de altă parte, retragerea contestației la executare formulată nu contravine dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., astfel că, în mod corect instanța de judecată a luat act de manifestarea de voință a contestatorului.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul A.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și internarea sa într-un spital de psihiatrie.
Recursul este nefondat.
Motivele invocate de contestator în cererea sa nu sunt prevăzute de art. 461 C. proc. pen., care stabilesc în mod expres și limitativ cazurile de contestație contra executării hotărârii penale.
Retragerea contestației formulate un act unilateral de voință, manifestare de care instanța de judecată a luat cunoștință în mod nemijlocit și care nu contravine dispozițiilor legale în materia contestației la executare. De altfel, nici condamnatul nu a arătat motive pentru care retragerea contestației sale ar fi fost reținută în mod nelegal și netemeinic de către instanța de judecată.
Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat. Condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5353/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5349/2005. Penal → |
|---|
