ICCJ. Decizia nr. 5335/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 21 din 16 iunie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii G.P., T.A., T.M., P.A., D.V., D.A., G.N., G.I. și R.A. împotriva rezoluției nr. 309/II/2/2005 din 11 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Instanța a reținut că prin rezoluția nr. 309/II/2/2005 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea formulată de petiționari împotriva rezoluției nr. 222/P/2004 din 2 martie 2005 a aceluiași parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii C.V., B.F. și M.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și față de D.D., judecător la Judecătoria Moinești, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în fapt, s-a reținut că, petiționarii se judecă de mai mult timp cu G.P. pentru o suprafață de teren.
în data de 24 februarie 1999, G.P. a sesizat prin plângere Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești cu faptul că testamentul prezentat de G.P. în fața instanței este întocmit în fals.
La data de 24 august 1999, prin ordonanța nr. 786/P/1999, procurorul C.V. a dispus încetarea urmăririi penale față de G.I. și G.I.P., pentru săvârșirea infracțiunii de fals, constatând că făptuitorii au decedat, precum și scoaterea de sub urmărire penală a lui G.P. și T.A. pentru infracțiunea de uz de fals, nefiind întrunite condițiile acestei infracțiuni.
Procurorul a dispus, totodată, anularea testamentului nr. 281/1951.
La 6 noiembrie 1999, prin ordonanța prim procurorului M.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești a fost admisă plângerea făcută de G.P. și a infirmat Ordonanța nr. 786/P/1999 din 24 august 1999, dispunând continuarea cercetărilor.
La data de 17 iunie 2001, prin ordonanța nr. 786/P/1999 procurorul B.F. a dispus încetarea urmăririi penale față de G.P. și T.A., pentru infracțiunile de fals și uz de fals, reținând că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Plângerea împotriva acestei din urmă ordonanțe a fost respinsă, la data de 7 noiembrie 2003, de prim procurorul M.G.
Prin sentința civilă nr. 5506 din 12 decembrie 2001 a Judecătoriei Moinești, dată de judecătorul D.D., rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului, a fost admisă acțiunea reclamanților G.P. și G.N. și s-a constatat nul absolut testamentul nr. 281/1951.
Această situație de fapt a generat plângerea petiționarilor G.P., T.A. și ceilalți împotriva magistraților procurori și judecător sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanța a constatat că soluția de neurmărire nr. 222/P/2004 din 2 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău față de magistrați și cea de respingere a plângerii, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva acesteia, dată de procurorul general adjunct al aceluiași parchet, sunt legale și temeinice, neexistând elemente care să susțină intenția făptuitorilor de a prejudicia în vreun fel interesul petiționarilor.
Prin motivele scrise de recurs petiționarii au criticat hotărârea pronunțată, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia întrucât nu a reținut corect situația de fapt, fiind contrară probatoriului, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neurmărire și continuarea cercetărilor.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
în adoptarea soluțiilor, succesive, de neurmărire și de soluționare a plângerilor contra acestora, procurorii au avut în vedere mijloacele de probă administrate.
Nici un element de fapt nu susține existența intenției, ca formă a vinovăției în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), imputate magistraților.
Unele erori au fost comise de procurori în adoptarea soluțiilor însă acestea sunt consecința interpretării diferite a unor dispoziții procesual penale.
Așa, de exemplu, procurorul C.V. a dispus prin ordonanța nr. 786/P/1999 din 24 august 1999 anularea testamentului nr. 281/1951, măsură greșită, ce nu era în competența procurorului, care, însă, a fost înlăturată prin ordonanța de infirmare din 6 noiembrie 1999 a prim procurorului M.G.
Hotărârea judecătorului D.D. de constatare a nulității aceluiași testament a fost confirmată de instanțele ierarhice în căile de atac exercitate de petiționari.
La luarea acestei hotărâri, judecătorul a avut în vedere concluziile expertizei grafologice, efectuată în cursul urmăririi penale.
Nu au fost întemeiate criticile aduse hotărârii instanței de către petiționari și nu au constatat nici existența altor încălcări, recursurile au fost respinse ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5337/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5339/2005. Penal → |
|---|
