ICCJ. Decizia nr. 5328/2005. Penal

Decizii penale ICCJ 2005

Prin sentința penală nr. 10/ P din 2 februarie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

1. Cu privire la inculpatul P.Șt.M.

- în baza art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

- în baza art. 248 combinat cu art. 248¹C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

2. Cu privire la inculpatul B.F.

- în baza art. 26 raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de un an.

3. Cu privire la inculpata B.M.

- în baza art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de un an.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat-o pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

4. în baza art. 86¹C. pen., executarea pedepselor aplicate inculpaților a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru P.Șt.M., 4 ani pentru B.F., 4 ani și 6 luni pentru B.M.

Inculpații au fost obligați să respecte dispozițiile art. 86³lit. a) - d) C. pen., urmând să se prezinte trimestrial la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

5. Cu privire la inculpata M.M.

6. Cu privire la inculpatul M.V.

- în baza art. 26, raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 - art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

7. în baza art. 81 C. pen., executarea pedepselor a fost suspendată pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

8. în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestului preventiv, pentru inculpatul P.Șt.M. de la 6 noiembrie 2002 la 8 mai 2003, iar pentru inculpatul B.F. de la 27 iunie 2003 la 5 noiembrie 2003.

9. în baza art. 348 combinat cu art. 445 C. proc. pen., s-a dispus desființarea filei C.E.C. seria B.F.300 nr. 00475769 și restabilirea situației anterioare întocmirii acesteia.

10. în baza art. 346 C. proc. pen., au fost respinse pretențiile civile ale părților civile B.C.R., filiala Negrești Oaș și SC R. SRL Satu Mare și s-a constatat că partea civilă SC B. SRL Negrești Oaș nu are pretenții civile în cauză.

11. în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare, astfel: P.Șt.M. 20.000.000 lei, B.F. și B.M. câte 15.000.000 lei, M.V. și M.M. câte 10.000.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul P.Șt.M. a îndeplinit funcția de director al B.C.R., sucursala Negrești Oaș, având printre atribuțiile sale de serviciu și pe aceea de acordare de credite către societățile comerciale, în limitele de competență stabilite prin legea bancară și normele de creditare.

în perioada 2000 - 2002, inculpatul a acordat credite bancare cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, îndeplinindu-și în mod defectuos atribuțiile de serviciu și cauzând, în acest mod, o tulburare însemnată bunului mers al băncii.

El a impus acordarea unor credite a căror destinație nu a urmărit-o și care au fost utilizate pentru obținerea unor foloase materiale necuvenite de către beneficiarii acestora care au încasat, astfel, dobânzi din împrumuturile acordate altor firme din creditele obținute de la B.C.R. Negrești Oaș sau le-au folosit pentru rambursarea unor credite restante.

Inculpata B.M., administrator al societăților comerciale B.L. SRL și C.O. SRL, a solicitat și a obținut de la sucursala B.C.R. Negrești Oaș credite în valoare totală de 33,476 miliarde lei pe care le-a utilizat contrar destinației lor, respectiv pentru rambursarea altor credite ori pentru acordarea de împrumuturi unor societăți comerciale în scopul dobândirii unor foloase materiale necuvenite.

Obținerea acestor credite i-a fost înlesnită de soțul său, inculpatul B.F., șeful formațiunii de poliție economico-financiară din cadrul Poliției Negrești Oaș.

Prin actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatei s-a reținut faptul că, în perioada iulie - noiembrie 2001, a indus în eroare B.C.R. Negrești Oaș cu ocazia solicitării a 4 credite în valoare totală de 10,406 miliarde lei, prin prezentarea unor cecuri false care atestau, în mod nereal, că SC B. Negrești Oaș datorează SC B.L. SRL sume bănești (fila C.E.C. seria BC 300 nr. 00164556 în sumă de 2.400.000.000 lei ce garanta contractul de credit nr. 193 din 9 iulie 2001; fila C.E.C. seria BK 300 nr. 00164276 în sumă de 2.930.000.000 lei depusă drept garanții la încheierea contractului de credit nr. 304 din 10 septembrie 2001; fila C.E.C. seria BK 3000 nr. 00475466 în sumă de 3.046.000.000 lei depusă drept garanții la încheierea contractului de credit nr. 356 din 9 octombrie 2001 și fila C.E.C. seria BK 300 nr. 00475385 în sumă de 3.235.000.000 lei depusă în garantarea contractului de credit nr. 434 din 19 noiembrie 2001).

Inculpata a completat în fals fila C.E.C. seria BF nr. 00475769, înscriind suma de 2.310.000.000 lei ca plată dispusă de trăgătorul SC B. SRL către beneficiarul SC B.L. SRL și introducând-o apoi în circuitul bancar.

Instanța de fond a considerat că inculpata B.M. nu se face vinovată de săvârșirea acestor infracțiuni, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a arătat că filele C.E.C. despre care se susține că ar fi false nu au fost depuse în original, astfel că nu s-a putut stabili prin expertiză grafologică cine a săvârșit falsul.

Pe de altă parte, filele C.E.C. au fost întocmite cu respectarea condițiilor de valabilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934, fiind semnate de administratorul SC B. SRL și ștampilate cu ștampila acestei societăți.

Instanța de judecată a apreciat ca sinceră afirmația inculpatei B.M. potrivit căreia filele C.E.C. i-au fost date gata completate de inculpatul P.Șt.M., aceste acte materiale intrând în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru care sus-numitul a fost condamnat.

Cu privire la inculpata M.M., s-a reținut că în calitate de asociat și administrator la SC N. Satu Mare SRL și SC M. SRL, în perioada 2000 - 2002, a solicitat și obținut de la sucursala B.C.R. Negrești Oaș credite în valoare totală de 37,010 miliarde lei a căror destinație a fost schimbată în copil dobândirii pentru sine sau pentru alții de foloase materiale injuste.

în obținerea acestor credite și în utilizarea lor în scopul propus, inculpata a fost ajutată de soțul său, inculpatul M.V.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza declarațiilor martorilor, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de percheziție, contracte de credit și documente care au stat la baza acordării și utilizării creditelor, acte de control bancar, extrase de cont, informare privind situația restanțelor la 31 decembrie 2002, raport de constatare financiar-bancară, expertiză financiar-contabilă, declarațiile inculpaților.

împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs în termen legal P.N.A., părțile civile B.C.R., sucursala Negrești Oaș, și SC R. SRL Satu Mare, inculpații P.Șt.M., B.F., B.M., M.V. și M.M.

P.N.A. a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 17¹, 17, 18 și 14 C. proc. pen.

- S-a arătat că hotărârea judecătorească este contrară legii întrucât instanța a omis să insereze în dispozitivul acesteia comunicarea soluției de condamnare a inculpaților B.M., M.M. și M.V. la Oficiul Registrului Comerțului Satu Mare, fiind încălcate, astfel, prevederile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, în condițiile în care celor trei inculpați le-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

- Totodată, s-a arătat că instanța, contrar legii, a dispus în cazul inculpatului B.F., interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, cu toate că cerința legală pentru a se putea dispune interzicerea ocupării funcției sau exercitării profesiei de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii este ca fapta comisă să fie în strânsă legătură cu profesia, ceea ce, în speță, nu este cazul.

- Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond și cu privire la greșita respingere a pretențiilor civile formulate de B.C.R. împotriva inculpatului P.Șt.M. și pentru greșita aplicare a prevederilor art. 118 C. pen., art. 348 combinat cu art. 445 C. proc. pen., cu privire la filele C.E.C. emise de inculpata B.M.

- S-a mai arătat că, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului P.Șt.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 combinat cu art. 248¹C. pen., atâta timp cât încadrarea juridică corectă ce trebuia reținută este cea prevăzută de art. 248 C. pen., combinat cu art. 248¹C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 17 lit. d) din Legea 78/2000.

- Un alt motiv de recurs invocat s-a referit la greșita achitare a inculpatei B.M., pentru infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicitându-se condamnarea inculpaților și pentru aceste fapte, arătându-se că la încadrarea juridică în art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), trebuie reținut și alin. (3).

- S-a mai solicitat, cu privire la această inculpată, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pentru filele C.E.C. seriile BC 300 nr. 00164556, BK 300 nr. 00164276, BK 300 nr. 00475466, BK nr. 00475385) și art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (fila C.E.C. seria BF 300 nr. 00475769).

- în sfârșit, s-a solicitat condamnarea fiecărui inculpat la pedepse privative de libertate.

Cu ocazia judecării recursului, P.N.A. a precizat în scris și oral că nu mai susține motivul referitor la greșita soluționare a laturii civile, având în vedere dispozițiile limitative ale art. 17 și 18 C. proc. pen., privind exercitarea din oficiu a acțiunii civile, precum și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, inclusiv în cadrul procesului penal.

Motivele de recurs scrise au fost completate, după cum urmează:

- Inculpații M.M. și M.V. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în formă continuată, deși în considerentele hotărârii nu se prezintă decât modul de utilizare a unui singur credit bancar(nr. 110 din 28 martie 2002), nefiind astfel rezolvat fondul cauzei, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra celorlalte acte materiale ale infracțiunii continuate cu care a fost sesizată.

- în cazul inculpatului P.Șt.M., instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la prejudiciul de 7.606.507.090 lei reținut în actul de sesizare ca fiind cauzat prin acordarea de credite unor societăți comerciale cu încălcarea normelor de creditare, B.C.R. fiind în imposibilitate de a-și îndestula drepturile de creanță din cauza unor garanții inexistente.

în acest mod, încadrarea juridică reținută, cea prevăzută de art. 248 combinat cu art. 248¹C. pen., nu are acoperire în materialitatea faptelor reținute de instanța de judecată în situația de fapt.

- Soluția de achitare a inculpatei B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu este motivată și cu privire la actul material referitor la fila C.E.C. seria BF nr. 00475769 din 24 octombrie 2002.

- Soluția de achitare a inculpatei B.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu este motivată și cu privire la completarea și introducerea în circuitul bancar pentru decontare a filei C.E.C. din 24 octombrie 2002 (cu seria și numărul de mai sus).

- Nelegalitatea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul P.Șt.M. în abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 combinat cu art. 248¹C. pen., în loc de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹C. pen.

- Greșita achitare a inculpatei B.M. pentru infracțiunea de înșelăciune constând în inducerea în eroare a B.C.R., sucursala Negrești Oaș cu prilejul încheierii contractelor nr. 193, 304, 356, 434 în anul 2001, prin prezentarea drept garanții a patru file C.E.C. care nu reflectau adevărul, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- Inculpata B.M. a săvârșit infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., constând în utilizarea unor file C.E.C. care exprimau o situație nereală, faptă asupra căreia instanța de judecată trebuie să se pronunțe.

P.N.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Inculpatul P.Șt.M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate pentru motivele prevăzute de art. 385⁹pct. 9, 10, 12, 17¹ și 18 C. proc. pen. și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

S-a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nemotivată preluând doar argumentele acuzării și ignorând apărările inculpatului.

S-a mai arătat că inculpatul nu avea calitatea de funcționar public, iar faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Inculpații B.M. și B.F. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii judecătorești și, pe fond, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

în subsidiar, prin motivele scrise de recurs depuse la dosar, inculpata B.M. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe prin care să se stabilească modul de utilizare a creditelor.

S-a criticat hotărârea instanței de fond și cu privire la temeiul juridic în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), susținându-se că în mod corect, acesta trebuia să fie art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar nu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cum greșit s-a reținut.

Inculpații M.M. și M.V. au criticat sentința penală nr. 10/ P din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 14, 17¹ și 18 C. proc. pen.

S-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada vinovăției inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și respectiv art. 26, raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Elementele constitutive ale acestor infracțiuni nu sunt întrunite (elementul material, scopul, calitatea de subiect activ).

S-a invederat faptul că inculpata M.M., la data contractării creditelor de la B.C.R. Negrești Oaș nu era administrator al societății comerciale N. SRL Satu Mare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpaților, în principal în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Partea civilă B.C.R., sucursala Negrești Oaș a solicitat admiterea recursului și obligarea inculpaților la repararea prejudiciului cauzat, potrivit cererii de constituire de parte civilă.

Pe latură penală, s-a solicitat condamnarea inculpatei B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., și art. 291 C. pen.

Partea civilă SC R. SRL Satu Mare a declarat recurs în termen legal, fără a arăta motivele de casare.

Examinând recursurile, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

1. Instanța de judecată nu a rezolvat fondul cauzei.

Inculpatul P.Șt.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 248, raportat la art. 248¹C. pen. Această infracțiune este o infracțiune de rezultat, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege concretizându-se într-o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145, sau într-o pagubă produsă patrimoniului acesteia.

Producerea rezultatului cerut de lege este un element al conținutului infracțiunii, fără producerea acestuia nu poate exista infracțiunea.

Pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice nu este suficientă o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu ce trebuie să stabilească, așa cum prevede textul incriminator, că această faptă a cauzat o tulburare importantă a bunului mers al unei unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă avutului acesteia.

în mod cu totul greșit, instanța de fond a apreciat însă că această infracțiune este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, chiar dacă în urma comiterii ei s-a cauzat un prejudiciu, ceea ce reprezintă o contradicție în termeni, atâta timp cât se acceptă producerea unui rezultat material.

De altfel, în expozitivul hotărârii judecătorești se reține că, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul P.Șt.M. a dispus angajarea creditelor nr. 110 din 28 martie 2002, pentru SC N. SRL în valoare de 6,5 miliarde lei și nr. 111 din 28 martie 2002 pentru SC S. SRL în valoare de 3,5 miliarde lei.

Instanța mai reține că, până în prezent, creditele și dobânzile eferente nu au fost rambursate, iar banca nu are posibilități de îndestulare prin executarea garanțiilor pentru că, în realitate, acestea nu există decât scriptic.

Se recunoaște în acest mod, fără dubiu, existența unui prejudiciu de peste 7 miliarde lei, ceea ce constituie consecințe deosebit de grave în sensul prevederilor art. 146 C. pen., și a cărei situație nu este rezolvată în nici un mod.

în mod greșit instanța de judecată a reținut ca urmare periculoasă a faptei săvârșite de inculpat numai producerea unei tulburări însemnate a bunului mers al unității bancare, atâta timp cât dovezile administrate în cauză conduc fără putință de tăgadă la concluzia existenței unui prejudiciu material în paguba băncii.

în absența cuantificării rezultatului material al neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către inculpat și a rezolvării, totodată cu latura penală a cauzei, și a laturii civile a acesteia, Curtea constată că, în realitate, nu s-a rezolvat fondul cauzei.

Instanța de judecată, într-o formulare ambiguă și contradicție, a și respins nejustificat pretențiile materiale formulate de părțile civile dar a și lăsat deschisă calea unor acțiuni civile separate, cu motivarea interesului "pentru soluționarea unitară a laturii civile", ceea ce însă, potrivit dispozițiilor art. 346 C. proc. pen., constituia obligația sa legală și esențială pentru rezolvarea cauzei.

Faptul că la momentul soluționării cauzei nu se cunoștea întinderea exactă a prejudiciului nu constituia un motiv de nerezolvare a acțiunii civile, instanța de judecată având obligația să manifeste rol activ și să dispună efectuarea probatoriilor necesare stabilirii prejudiciului penal cert la data săvârșirii faptei, în funcție de existența și întinderea acestuia putând fi rezolvată legal și temeinic și acțiunea penală.

2. Instanța de judecată nu a rezolvat fondul cauzei nici cu privire la inculpații M.M. și M.V. întrucât, deși a dispus condamnarea acestora pentru forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitate la această infracțiune, în considerentele hotărârii nu se prezintă decât modul de utilizare unui singur credit bancar (nr. 110 din 28 martie 2002) cu privire la celelalte acte materiale ale infracțiunii continuate pentru care inculpații au fost condamnați, atâta timp cât la încadrarea juridică a faptelor s-au reținut dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nu se face nici un fel de referire, situația de fapt stabilită necorespunzând încadrării juridice reținute.

Instanța de judecată trebuie să stabilească și calitatea de subiect activ a inculpatei M.M. la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, având în vedere susținerile acesteia că la data contractării creditelor de la B.C.R., sucursala Negrești Oaș nu era administrator la SC N. SRL Satu Mare.

Instanța de judecată nu a valorificat și nu a interpretat corect și complet probele administrate în cauză pentru deplina clarificare a situației de fapt privind relațiile comerciale care au existat între SC B.L. SRL și SC B. SRL și care să conducă la pronunțarea unei soluții legale și temeinice privind săvârșirea de către inculpata B.M. a infracțiunilor de înșelăciune și fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

De altfel, soluția de achitare dispusă pentru aceste infracțiuni nu face referire la toate actele materiale pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, nefiind motivată cu privire la completarea și introducerea în circuitul bancar a filei C.E.C. seria BF nr. 00475769 din 24 octombrie 2002.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursurile declarate de P.N.A., părțile civile B.C.R., sucursala Negrești Oaș, SC R. SRL și inculpații P.Șt.M., B.F., B.M., M.V. și M.M., să caseze sentința penală nr. 10/ P din 2 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și să trimită cauza spre rejudecare la această instanță, în vederea rezolvării fondului.

Instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici, arătate în motivele de recurs ale parchetului referitoare la încadrările juridice legale, aplicarea pedepsei complementare, a dispozițiilor din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, precum și motivele invocate de inculpați și partea civilă.

Au fost văzute și dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 5349/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 5333/2005. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 5328/2005. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5328/2005. Penal