ICCJ. Decizia nr. 5401/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția penală, având pe rol spre soluționare în primă instanță cauza penală venită prin strămutare de la Curtea de Apel Alba Iulia, ce face obiectul dosarului nr. 303/P/2005 privind pe inculpații: B.C.N., S.L.G., N.C.B., I.O.P., B.M.C. ș.a. încă 20 de inculpați, toți trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003,art. 181 C. pen., art. 194 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 330 C. pen., etc. a dispus amânarea pronunțării cauzei fixând termen, la 13 septembrie 2005, în ce privește cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul D.I., cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații N.C.B., P.V. și S.V., cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulate de inculpații P.V. și P.I.F. și cererile de înlocuire a măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi țara, formulate de inculpații S.L., B.C., L.C., I.O., B.M., M.C., P.F., D.M., D.A., I.E., H.A., precum și starea de arest a inculpaților sus-menționați.
Prin încheierea pronunțată deci, la 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Pitești, în baza art. 160b raportat la art. 3002C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv pentru fiecare inculpat arestat în această cauză și a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.I.
De asemenea, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara, formulate de inculpații S.L.G., L.C., B.C., I.O., B.M., M.C., P.F., D.A., D.M., H.A. și I.E.
Totodată, a dispus respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații P.V., S.V. și N.C.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a apreciat că față de datele ce rezultă din conținutul dosarului cauzei, subzistă riscul ca, în ipoteza în care D.I. va fi lăsat în libertate, să încerce să zădărnicească aflarea adevărului în speță, prin influențarea unor martori sau într-o altă modalitate.
A apreciat că deși acest petiționar a avut o conduită corespunzătoare anterior arestării, iar rezultatele în activitatea profesională au fost merituoase nu reprezintă argumente suficient de relevante pentru a admite cererea și, pe cale de consecință a dispus, în baza art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de D.I., ca neîntemeiată.
De asemenea, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., astfel că nu se constată schimbarea temeiurilor ce au determinat luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, apreciind că atitudinea procesuală a inculpaților, precum și conduita lor în faza de urmărire penală a fost neschimbată, pe tot acest parcurs, astfel că nu este justificată înlocuirea măsurii preventive a arestului cu o altă măsură preventivă.
Totodată, analizând și cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de 3 inculpați: N.C., P.V. și S.V., prin prisma dispozițiilor art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a conchis că în cauză temeiurile ce au justificat aplicarea acestei măsuri continuă să existe, pentru fiecare dintre inculpații arestați preventiv.
A apreciat că în urma audierii inculpaților, nu au rezultat date care să conducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la aplicarea măsurilor preventive față de inculpați nu mai există, iar nerecunoașterea de către aceștia a faptelor reținute prin actul de inculpare, nu reprezintă, conform legii, un aspect care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
în final, reținând că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv pentru fiecare inculpat arestat în această cauză, în baza art. 160b raportat la art. 3002C. proc. pen.
împotriva sus-menționatei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații: I.E.G., P.V., D.I., D.M., P.I.F., B.C.N., B.M.C., H.A., S.L.G., S.V. și P.V.S. solicitând, prin intermediul apărătorilor lor casarea în parte a încheierii atacate și în principal revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestora, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a părăsi localitatea sau țara, astfel cum au fost reținute în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Recursurile sunt nefondate.
Pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 5460/2005, fixându-se prim termen pentru soluționarea recursurilor declarate de inculpați la 23 septembrie 2005, prilej cu care aceștia, prin apărători au evocat argumentele expuse anterior în fața instanței de fond pentru a solicita înlăturarea măsurii arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
La 28 decembrie 2004, a fost întocmit rechizitoriul confirmat de către Procuror șef Direcție a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia în baza căruia au fost trimiși în judecată un număr de peste 30 de inculpați, printre care și recurenții de astăzi.
S-a reținut în cuprinsul actului de acuzare că inculpații: B.C.N. zis B. sau T., S.L.G. zis S., D.M., B.M.C., H.A. zis A., D.I. zis B. sau T., I.E.G., P.V.S., P.I.F., S.V. și P.V. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, respectiv de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 și șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., în cazul inculpatului B.M., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., în cazul inculpaților D.I., P.I. și P.S., ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului H.A., violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., toate în cazul inculpatului B.M.; sustragere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen., în cazul inculpatului P.V.S., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., și jocul de noroc, prevăzută de art. 330 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cazul inculpaților S.V. și P.V.
înalta Curte constată că raportat la perioada relativ îndelungată de activitate infracțională, mai 2003, până spre finele anului 2004, precum și la multitudinea de activități ilegale, coordonate de grupul infracțional violent constituit pe scheletul fostului grup condus de condamnatul C.C. zis M., prima instanță a apreciat în mod corect faptul că lăsarea în libertate a acestor inculpați ar constitui o stare de pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, dacă s-ar trece cu ușurință peste aspectele deloc de neglijat că unii dintre inculpați proveneau din rândurile celor chemați să vegheze la apărarea valorilor sociale ocrotite de lege și special formați să aplice legea (fiind ofițeri de poliție: D.I., I.E.G. și respectiv agenți de poliție: P.V.S. și P.I.F.) și s-ar admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive dispunându-se punerea lor de îndată în libertate s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Corectitudinea evaluării efectuate de prima instanță rezidă în aceea că pe lângă elemente de circumstanțiere a căror relevanță nu poate fi ignorată, ca de pildă conduita corespunzătoare anterioară momentului arestării preventive, sau starea precară de sănătate a unor inculpați, dovedită cu acte medicale depuse la dosar, Curtea de Apel Pitești a luat în considerare mai cu seamă natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care acesta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.
Prin urmare, în mod corect a fost menținută starea de arest preventiv luată față de toți inculpații constituiți în grup organizat în vederea săvârșirii unor infracțiuni foarte grave, sancționate atât de C. pen., dar și prin reglementări speciale ale Legii nr. 39/2003, astfel încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 143 C. proc. pen.
în același timp, Curtea constată că în urma examinării încheierii recurate, în raport de prevederile art. 3859alin. (1) și (3) C. proc. pen., nici una dintre dispozițiile legale nu își găsește incidențe în cauză.
Așa fiind, urmează a se face aplicarea art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., respingându-se recursurile ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu mențiunea că onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a le asigura asistența juridică, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 665 din 5 februarie 2007
Prin încheierea din 25 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, în dosarul 1112/85/2006, s-a dispus, între altele, conform art. 300/2 raportat la art. l60b alin. (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D.V.F. reținându-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezulta că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 256 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului Sibiu la 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea dreptrurilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l) coroborat cu art. 175 lit. d) C. pen., reținându-se că la data de 13 decembrie 2005, în jurul orei 21,00, a aplicat multiple lovituri victimei H.F., care era imobilizată la pat, provocându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.
Cauza se află în prezent pe rolul Curții de Apel Alba lulia investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței.
Se constată că recurentul inculpat a fost arestat preventiv la data de 26 ianuarie 2006, măsura fiind legal prelungită și menținută pe parcursul procesului.
Având în vedere actele dosarului, Curtea constată că justificat s-a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive impun în continuarea privarea inculpatului de libertate și, în consecință soluția de menținere a arestării preventive este legală și temeinică în raport de dispozițiile art. l60b alin. (3) C. proc. pen.
întrucât nici din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă existența vreunui motiv de casare, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 pct. l lit. b) C proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5440/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5367/2005. Penal → |
|---|
