ICCJ. Decizia nr. 5482/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 441 din 24 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1333/2005 al Tribunalului București, secția a II-a penală, instanța a respins, ca inadmisibilă, în principiu cererea formulată de condamnatul S.A. privind revizuirea sentinței penale nr. 447 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4921 din 1 octombrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

A fost obligat revizuientul la suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivele invocate de revizuient, pedeapsa aplicată este prea mare, iar acesta se consideră nevinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) pentru care a fost definitiv condamnat prin hotărârea atacată în cauză la pedeapsa de 10 ani închisoare, nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

în același sens au fost și concluziile puse de procuror formulate pe baza actelor de cercetare prealabilă prin referatul nr. 330/III-6 din 9 noiembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Apelul condamnatului cu solicitarea de a se reexamina cererea în sensul admiterii sale în principiu a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 398/ A din 24 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu consecința obligării sale la suma de 550.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față condamnatul reiterează critica din apel circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă poate fi solicitată sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă în principiu numai pentru motive care se încadrează în cazurile limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen., respectiv:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penale a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

d) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

în speță, motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile sus-menționate întrucât se referă la lipsa de vinovăție și întinderea pedepsei.

Ca atare, soluția adoptată în prima instanță și menținută în apel, privind respingerea cererii ca inadmisibilă, este justificată, urmând a se respinge și recursul în cauză, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul la 80 lei cheltuieli judiciare statului, din care 20 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5482/2005. Penal