ICCJ. Decizia nr. 5468/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 86 din 11 martie 2005, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:
în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul B.A., la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.
S-a menținut inculpatul în stare de arest preventiv.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă K.R. și a fost obligat inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 30.000.000 lei daune materiale.
S-a făcut aplicarea art. 193 și art. 191 C. proc. pen.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.
La data de 12 noiembrie 2004, așa cum rezultă din declarațiile părților și ale martorilor, partea vătămată, având în acel moment 14 ani, era acasă împreună cu fratele ei K.I., în vârstă de 11 ani. Inculpatul a declarat că a consumat băuturi alcoolice, după care a mers la locuința părții vătămate cu scopul de a-l vizita pe tatăl acesteia K.B., pe care îl cunoștea de mai multă vreme.
Inculpatul a arătat în cursul urmăririi penale că, din cunoștințele sale, K.R. era prin clasa a VIII-a. Instanța reține că, față de dezvoltarea fizică a minorei, prezentă la termenele de judecată, era evident pentru inculpat că aceasta avea mai puțin de 15 ani.
Inculpatul, așteptând venirea lui K.B., a rămas la un moment dat singur în casă cu minora K.R., fratele acesteia K.I. plecând la cumpărături.
Din declarația părții vătămate care se coroborează cu concluziile constatării medico-legale s-a reținut că inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să întrețină cu el raporturi sexuale. în acest scop, inculpatul a folosit forța fizică, precum și amenințarea cu briceagul pe care a recunoscut că îl avea asupra sa. Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală menționat, minora prezenta pe ambele antebrațe câte o echimoză, iar acestea puteau fi produse prin comprimare cu degetele umane. Concluziile medico-legale confirmă declarația părții vătămate care a arătat că a fost ținută de mâini. Inculpatul a recunoscut aceste împrejurări.
S-a constatat, de asemenea, că minora prezenta trei excoriații superficiale deasupra ramurei orizontale a mandibulei, acestea putând fi produse cu briceagul. Concluziile medico-legale susțin declarația părții vătămate care a arătat că a fost amenințată cu briceagul la gât și o infirmă pe cea a inculpatului care a negat acest lucru. Pentru aceste motive, instanța a înlăturat ca nesinceră declarația inculpatului sub acest aspect.
Instanța a mai reținut că minora prezenta o echimoză în regiunea submentonieră mediană, fapt ce poate confirma susținerile părții vătămate, în sensul că inculpatul i-a oprit strigătele punându-i mâna la gură.
Partea vătămată a mai arătat că inculpatul i-a introdus degetul în vagin, după care a întreținut un raport sexual normal. Inculpatul a recunoscut doar prima parte din susținerile minorei. în concluziile raportului de constatare medico-legală s-a arătat că victima prezintă urmele unei deflorări recente, precum și alte leziuni la nivelul organelor genitale, care au fost produse, cel mai probabil în urma unui act sexual normal. Nu este exclusă însă ipoteza folosirii degetului.
Instanța a reținut, în fapt, varianta ce rezultă din declarația părții vătămate, coroborată cu concluziile medico-legale. Nu s-a reținut un dubiu rațional în favoarea inculpatului, rezultând din posibilitatea teoretică a deflorării cu ajutorul degetului. în mod evident, inculpatul a încercat să își creeze o situație favorabilă, declarația sa fiind nesinceră și în ce privește folosirea briceagului. Pe de altă parte, victima a dovedit o atitudine sinceră, fără a încerca să agraveze starea de fapt cu aspecte nereale.
Instanța a considerat că starea de fapt reținută este confirmată și de împrejurările imediat consecutive săvârșirii faptei. Așa cum a arătat martorul K.I., când s-a întors de la cumpărături a văzut că în casă s-a aprins lumina. Sora i-a povestit, după ce s-au refugiat la vecina K.E., că inculpatul a violat-o. De asemenea, martora K.H., sora părții vătămate a fost sunată imediat după săvârșirea faptei de vecină K.E. a și fost anunțată că minora a fost violată de B.A.
încadrarea în drept a fost că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
S-a reținut din fișa de cazier judiciar a inculpatului că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior, la 5 ani închisoare, pentru tâlhărie și tentativă la infracțiunea de viol. Inculpatul a executat mai puțin de un an de detenție.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv persoana inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social. Astfel, acesta a fost condamnat anterior pentru o faptă asemănătoare, rămasă în forma tentativei. Totodată, inculpatul a executat o pedeapsă cu închisoarea pentru această faptă, fără ca pedeapsa să-și fi atins scopul.
S-a considerat că atitudinea inculpatului de a recidiva în săvârșirea infracțiunilor de viol, cu toate că a fost pedepsit anterior și a executat pedeapsa în detenție, denotă o perseverență infracțională deosebită.
De asemenea, instanța având în vedere aceleași aspecte privitoare la persoana inculpatului a considerat că trebuie să dea eficiență deosebită funcției eliminatorii a pedepsei, prin înlăturarea inculpatului din societate, comunitatea urmând a fi protejată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei, motivând că infracțiunea de viol nu s-a consumat, solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol în tentativă de viol.
Prin decizia penală nr. 78/ A din 3 iunie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondat, apelul.
împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Curtea constată din analiza actelor și lucrărilor dosarului că instanțele au reținut corect situația de fapt, dând faptei încadrarea juridică legală.
Din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul, folosind violența fizică și amenințarea victimei cu un briceag, a violat-o, actul sexual consumându-se, în urma acestuia având loc deflorarea victimei, astfel că, încadrarea juridică în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., este corectă.
Referitor la individualizarea pedepsei, instanțele au făcut o justă aplicare a prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), față de pericolul social deosebit de ridicat al faptei, împrejurările concrete de comiterea a acesteia, cât și de persoana inculpatului care a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, astfel încât reducerea pedepsei nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5469/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5465/2005. Penal → |
|---|
