ICCJ. Decizia nr. 5459/2005. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 72 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 492/2002:

1. în baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 162 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru instigare, în condițiile participației improprii, la infracțiunea de subminare a puterii de stat.

în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului C.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

S-a constatat că inculpatul C.M. este arestat în altă cauză.

în baza art. 116 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

2. în baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 162 alin. (2) C. pen., au fost condamnați inculpații B.R.; L.D.M.; L.V.; C.I. și C.C., la pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru instigare, în condițiile participației improprii, la infracțiunea de subminare a puterii de stat.

în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaților B.R., L.D.M., L.V., C.I. și C.C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat acelorași inculpați pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpaților B.R., L.D.M., L.V., C.I. și C.C. pedeapsa complementară a degradării militare.

S-a constatat că inculpații B.R. și L.D.M. au fost arestați preventiv de la 17 februarie 1999 la 31 martie 1999, într-o altă cauză (S.).

3. A fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați, în solidar, inculpații C.M., B.R., L.D.M., L.V., C.I. și C.C., iar inculpații C.M., B.R., L.D.M., L.V. și C.I., în solidar și cu partea responsabilă civilmente L.S.M. Valea Jiului să plătească următoarele despăgubiri:

- 3.432.277.697,8 lei, plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului, părții civile Ministerul de Interne;

- 4.080.056 lei plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului, părții civile Spitalul orășenesc Horezu, județ Vâlcea;

- 27.749.701 lei plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului, părții civile Spitalul Județean Vâlcea;

- 6.096.000 lei plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului, părții civile Spitalul Județean Argeș - Pitești;

- 2.568.135 lei, plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului părții civile Spitalul Militar al Ministerului de Interne Dr. Gerota;

- 3.269.065 lei plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului părții civile Spitalul Militar Central București Dr. Carol Davila;

- 2.872.942 lei plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului părții civile Spitalul Militar Pitești Dr. Ion Jianu, aparținând Ministerului Apărării Naționale;

- 1.106.232 lei plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea debitului părții civile Spitalul Militar Sibiu aparținând Ministerului Apărării Naționale;

- 25.000.000 lei (daune morale) părții civile mr. M.C.O. - I.P.J. Alba;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile lt. P.I. - I.P.J. Alba;

- 2.500.000 lei (daune morale) părții civile P.G.D. - I.P.J. Alba;

- 15.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. M.I. - I.P.J. Alba;

- 4.000.000 lei (daune morale) părții civile cpt. R.I. - I.P.J. Alba;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. P.L.E. - I.P.J. Alba:

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plt. T.I. - I.P.J. Alba;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. maj. T.I. - I.P.J. Alba;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plt. T.F.R. - I.P.J. Alba;

- 2.500.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. B.G. - I.P.J. Alba;

- 7.500.000 lei (daune morale) părții civile plut. C.O. - I.P.J. Alba;

- 7.500.000 lei (daune morale) părții civile plut. M.D. - I.P.J. Alba;

- 12.500.000 lei (daune morale) părții civile plut. P.V. - I.P.J. Alba;

- 7.500.000 lei (daune morale) părții civile plut. maj. M.M.F. - I.P.J. Alba;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plt. G.V.V. - I.P.J. Alba;

- 10.000.000 lei (daune morale) părții civile F.P. - I.P.J. Alba;

- 15.000.000 lei (daune morale) părții civile plt. S.D. - I.P.J. Alba;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plt. V.P. - I.P.J. Alba;

- 4.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. M.P. - I.P.J. Alba;

- 7.500.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. B.S. - I.P.J. Alba;

- 35.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. maj. M.C. - Poliția Cugir;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile lt. C.A.V. - Poliția Teiuș;

- 2.500.000 lei (daune morale) părții civile plut. A.D.C. - Poliția Teiuș;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. B.M. - Poliția Teiuș:

- 2.500.000 lei (daune morale) părții civile plut. I.I. - Poliția Zlatna;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. M.S. - Poliția Alba Iulia;

- 10.000.000 lei (daune morale) părții civile cap. R.I. - U.M.0522 Tg. Mureș:

- 75.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. maj. B.C. - U.M. 0658 Tg. Jiu;

- 70.000.000 lei (daune morale) părții civile mr. S.I. - Jandarmi - București;

- 10.000.000 lei (daune morale) părții civile sold. M.M. - U.M. 0812 Orăștie;

- 70.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. T.D.C. - U.M.0338 Alba Iulia;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. P.D.I. - U.M. 0733 București;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. T.C.M. - U.M. 0668 Craiova;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile sold. M.B. - U.M. 0852 Drăgășani;

- 20.000.000 lei (daune morale) părții civile frt. S.M. - U.M. 0852 Drăgășani;

- 70.000.000 lei (daune morale) părții civile sold. P.B. - U.M. 0852 Drăgășani;

- 50.000.000 lei (daune morale) părții civile sold. D.M. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel;

- 60.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. C.R.F. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel;

- 50.000.000 lei (daune morale) părții civile sold. G.C.F. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel;

- 40.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. maj. C.D. - I.P.J. Teleorman;

- 1.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. Șt.F. - Poliția Rm. Sărat;

- 500.000 lei (daune morale) părții civile plut. maj. V.A.V. - I.P.J. Buzău;

- 400.000 lei (daune morale) părții civile plut. N.O.V. - Poliția Rm. Sărat;

- 75.000.000 lei (daune morale) părții civile plut. maj. P.I. - Poliția Rm. Sărat;

- 400.000 lei (daune morale) părții civile cpt. A.V. - Poliția Rm. Sărat;

- 400.000 lei (daune morale) părții civile plut. T.E. - Poliția Rm. Sărat;

- 1.400.000 lei (daune morale) părții civile plut. R.I. I.P.J. Prahova;

- 12.500.000 lei (daune morale) părții civile plut. S.C.F. - I.P.J. Prahova;

- 12.500.000 lei(daune morale) părții civile serg. maj. V.A.C. - Poliția Ploiești;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. I.I. - Poliția Ploiești;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. I.M. - Poliția Ploiești:

- 3.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. M.F.D. - Poliția Ploiești;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. D.M.M. - Poliția Ploiești;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. C.I.G. - Poliția Ploiești;

- 2.000.000 lei (daune morale) părții civile salariat civil T.C.;

- 35.000.000 lei (daune morale) părții civile salariat civil I.A.S.;

- 50.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. C.Șt.I. - U.M. 0520 Timișoara;

- 50.000.000 lei (daune morale) părții civile sold. C.A.E. - U.M. 0812 Orăștie;

- 25.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. S.I. - U.M. 0852 Drăgășani;

- 75.000.000 lei (daune morale) părții civile sold. G.G.E. - U.M. 0829 București;

- 7.500.000 lei (daune morale) părții civile cap. rez. P.C. - U.M. 0843 Câmpulung;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. C.V. - Poliția Ploiești;

- 5.000.000 lei (daune morale) părții civile serg. maj. B.N. - I.P.J. Prahova.

4. S-a luat act că U.F.S.M. Oltenia nu are calitate procesuală de parte responsabilă civilmente, lipsind condițiile prevăzute de art. 1000 alin. (3) C. civ.

S-a luat act că persoana juridică C.N.L. Oltenia nu are calitate procesuală de parte civilă.

S-a constatat că S.N.C.F.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

5. Au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile exercitate de; plut. maj. T.M. (I.P.J. Dâmbovița); C.I.; P.E.F. și plut. maj. C.V. (I.P.J. Prahova).

A fost respinsă ca tardiv exercitată acțiunea civilă formulată de sold. S.G.

6. A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă exercitată de C.N.H. Petroșani, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (4), partea finală C. proc. pen.

Au fost respinse, ca inadmisibile, acțiunile civile exercitate de inculpații C.M., în nume propriu și în numele persoanelor juridice L.S.M. din Valea Jiului și C.M.C.D. S.V., precum și de C.C., împotriva Președinției României (180 miliarde lei), Guvernului României (180 miliarde lei), Ministerului Industriei și Comerțului (230 miliarde lei), Ministerului de Interne (180 miliarde lei), Parlamentului României (180 miliarde lei), Ministerului Transporturilor (180 miliarde lei) și C.N.H. (130 miliarde lei).

7. S-a luat act că următoarele părți vătămate nu s-au constituit părți civile: lt. M.I. (I.P.J. Alba), plut. M.V., plut. maj. L.C., serg. maj. C.R.M., sold. R.D., frt. rez. P.V., sold. C.S., sold. Z.I., plut. B.S.F. (I.J.P. Teleorman), col. D.G. (I.P.L. Buzău), plut. Ț.N. (Poliția Rm. Sărat), plut. R.I. (I.P.J. Prahova) și R.I.

8. Au fost obligați inculpații C.M., B.R., L.D.M., L.V., C.I. și C.C., iar inculpații C.M., B.R., L.D.M., L.V. și C.I., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente L.S.M. din Valea Jiului să plătească câte 120.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată A.V. (suma de 340.000 lei) și către partea civilă P.C. (suma de 380.000 lei).

9. Au fost obligați inculpatul C.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente L.S.M. Valea Jiului și inculpatul C.C. să plătească fiecare, câte 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Au fost obligați inculpații L.D.M., L.V. și C.I., fiecare în solidar cu L.S.M. din Valea Jiului, să plătească câte 14.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 4.000.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligat inculpatul B.R., în solidar cu L.S.M. din Valea Jiului să plătească 16.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 6.000.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Au fost obligați inculpații C.M., B.R., L.D.M., L.V. și C.I., fiecare în solidar cu L.S.M. din Valea Jiului, precum și inculpatul C.C., la câte 35.000 lei, cheltuieli de transport (suma de 210.000 lei) către martorul D.N.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 15 decembrie 2000 (dosar nr. 3/P/2000), Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția parchetelor militare, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: C.M., B.R., L.D.M., L.V., C.I. și C.C., toți pentru instigare, în condițiile participației improprii, la infracțiunea de subminare a puterii de stat, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 162 alin. (2) C. pen.

Faptele pentru care cei 6 inculpați au fost trimiși în judecată s-au petrecut, în perioada 18 - 22 ianuarie 1999, pe parcursul Defileul Jiului (Bumbești), Târgu Jiu, Costești (jud. Vâlcea), Mănăstirea Cozia, cu ocazia deplasării minerilor din Valea Jiului și a altor persoane, de la Petroșani către București.

în cursul acestor evenimente (cunoscute și sub denumirea de M. 5) au avut loc confruntări violente între grupuri de civili, formate din minerii din Valea Jiului și o parte dintre cei veniți din bazinul carbonifer al Gorjului, precum și din numeroși localnici, susținători ai lor, pe de o parte, și unitățile de jandarmi, polițiști și alte forțe de ordine ale Ministerului de Interne, pe de altă parte, care au cauzat vătămări corporale unui număr impresionant de participanți, îndeosebi militari și pagube materiale deosebit de mari.

în esență, prin actul de inculpare s-a reținut că vinovăția și pe cale de consecință, răspunderea pentru întreaga activitate infracțională desfășurată de miile de mineri ce s-au deplasat spre București, sub pretextul unor revendicări salariale, aparține inculpaților C.M., B.R., L.D.M., L.V., C.I. și C.C.

Evenimente similare celor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în prezenta cauză s-au desfășurat și în luna septembrie 1991, cu ocazia deplasării minerilor din Valea Jiului la București, activități infracționale pentru care, prin decizia penală nr. 486 din 15 februarie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3564/1998, inculpatul C.M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

în perioada în care C.M. s-a aflat în detenție (10 ianuarie 1997 - 9 iulie 1998), în executarea pedepsei menționate mai sus, acțiunile de protest ale minerilor s-au diminuat, chiar dacă în sectorul minier s-au aplicat măsuri de restructurare, care au avut ca efect disponibilizarea a mii de angajați. Acțiunile greviste inițiate de B.R., liderul sindical apărut în lipsa lui C.M., nu au avut amploarea celor precedente.

Toate acestea demonstrează poziția pe care o avea inculpatul C.M. de lider incontestabil cu o autoritate nelimitată.

Conflictul colectiv de muncă

La scurt timp de la ieșirea din închisoare (9 iulie 1998), inculpatul C.M., cu sprijinul unor lideri de sindicat și al altor persoane apropiate lui, a început demersurile pentru declanșarea unei ample mișcări de protest, la care urmau să se alăture mari mase de oameni, pe principiul "bulgărului de zăpadă". în acea perioadă dosarul privind "M. septembrie 1991" se afla pe rolul C.S.J., iar la I.P.J. Hunedoara și I.P.J. Gorj se efectuau cercetări penale față de unii lideri de sindicat pentru comiterea unor infracțiuni de fals și înșelăciune cu "bilete subvenționate" de odihnă și tratament. Așa cum a precizat fostul ministru de interne G.D., în declarația de la urmărirea penală, aceștia, respectiv cei (cu dosare penale) "s-au simțit în spatele mișcării minerilor, care s-a dorit o mișcare aptă să ridice la revoltă populația din toată țara".

Pe fondul nemulțumirilor populației ca urmare a scăderii nivelului de trai și, în special ale minerilor, între care se evidențiau, în primul rând disponibilizații din cursul anului 1997, C.M. și-a făcut publice intențiile, în luna august 1998, într-un interviu difuzat de T.: "minerii au fost într-adevăr manipulați _. am citit foarte mult despre știința care se numește posologie de mase, nu psihologie de mase, că psihologia este altceva, dar posologia de mase este arta conducerii maselor și cunosc foarte multe aspecte despre modul în care masele trebuie conduse! Nu am efectiv de gând la ora aceasta să mă mai mulțumesc cu ceea ce este în Valea Jiului! ..... Valea Jiului va fi într-adevăr prima urgență! Da, nu vreau să mă opresc aici pentru că altfel, cum spuneam, m-aș simți biruit __ învins!"

Pentru realizarea acestui scop, încă din luna iulie 1998, inculpatul C.M. a făcut apel la solidaritatea tuturor categoriilor socio-profesionale din zonă, făcându-le o serie de promisiuni care nu aveau cum să fie onorate, deoarece erau în contradicție cu programul de restructurare a guvernului.

Astfel, au apărut conflicte de muncă "spontane", începând cu luna august 1998, după cum urmează: la 21 august 1988, la E.M.P. (lider sindical fiind B.R.); 25 august 1998 la U.P.C. (lider sindical - S.N.); 27 august 1998 la E.M.L. (lider sindical M.H.); la 31 august 1998 din nou la E.M.P. și la E.M.B. (lider sindical B.V.).

La data de 27 august 1998, L.S.M. Valea Jiului a comunicat C.N.H., printr-o adresă semnată de inculpatul C.M., că "în urma unui conflict spontan la E.M.L., motivat de neplata salariilor la timp _. liderii organizațiilor sindicale afiliate __. întruniți în ședința extraordinară a C.C. au hotărât declanșarea conflictului de muncă între sindicate și administrație, începând cu data de 27 august 1998".

Ulterior, au fost declanșate alte asemenea conflicte de muncă "spontane" la majoritatea unităților miniere, iar la 14 septembrie 1998 la toate unitățile miniere, toate acestea culminând cu acțiunile revendicative din luna decembrie 1998 și în final cu greva și deplasarea către București, din luna ianuarie 1999.

în această perioadă, pentru dezamorsarea conflictului de muncă, au avut loc întâlniri ale liderilor L.S.M. Valea Jiului, cu ministrul R.B. (care a efectuat o vizită de lucru în Valea Jiului), cu secretarul de stat N.S. și cu premierul R.V., care la 16 octombrie 1998 s-a deplasat la Petroșani și a participat la o ședință de lucru, în prezența liderilor de sindicat, inclusiv a inculpatului C.M.

Cu prilejul acestor întâlniri, liderii de sindicat, în frunte cu inculpatul C.M., formulau de fiecare dată alte revendicări, din care unele aveau caracter politic și se situau în afara activității sindicale.

în continuare, în zilele de 23 și 24 octombrie 1998, inculpatul C.M. s-a deplasat la E.M.D. și E.M.B. și, în scop de instigare la grevă, a susținut în fața salariaților că L.S.M. Valea Jiului nu ar fi fost consultată și informată în ceea ce privește luarea deciziei de închidere a acestor două unități miniere.

în acea perioadă, inculpatul C.M. era președintele L.S.M. Valea Jiului, deși la data de 11 martie 1997 i se desfăcuse contractul de muncă de la E.M.L. (unde îndeplinea funcția de adjunct șef sector), în baza art. 130 lit. j) C. muncii. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1991, au dreptul de a se organiza în sindicat numai persoanele care au calitatea de salariat. Rezultă deci, că alegerea inculpatului în funcția de președinte al L.S.M.V.J. era nelegală.

Această situație a fost remarcată și de inculpatul B.R. (care nu dorea să-și piardă poziția câștigată în lipsa inculpatului C.M.), și în ședința L.S.M.V.J. din 26 octombrie 1998 i-a cerut demisia lui C.M., organizarea de noi alegeri și justificarea cheltuielilor din fondul Ligii pe timpul campaniei electorale din 1996.

Pentru a-și consolida poziția, inculpatul C.M. a convocat C.L.S.M. Valea Jiului la 14 noiembrie 1998, pe care l-a prezidat și în cadrul căruia s-a modificat statutul ligii. Cele mai importante modificări au vizat: pedepsirea liderilor sindicatelor componente, atunci când aceștia aduc prejudicii privind unitatea și stabilitatea Ligii; reducerea numărului membrilor biroului executiv la 5; alegerea președintelui și președintelui executiv, în mod individual, figurând pe buletinul de vot la poziții separate; dublarea numărului delegaților la Congres de la 1 % la 2 % din totalul membrilor. Aceste modificări au fost încuviințate de Judecătoria Petroșani, prin încheierea nr. 33/P.J/1998.

în cadrul acțiunilor de pregătire a evenimentelor ce urmau să se desfășoare, un loc important l-a avut elementul logistic, sens în care liderii de sindicat au fost dotați cu telefoane celulare și cu autoturisme Espero sau Cielo, inculpatul C.M. primind un Renault Laguna.

Autoturismele au fost închiriate de la diferite firme din zonă, plata fiind făcută din fondurile C.N.H. și nu din cele ale L.S.M. Valea Jiului.

Astfel, sumele plătite de C.N.H., pentru închirierea autoturismelor puse la dispoziție liderilor L.S.M.V.J., în anul 1998 și în primele două luni ale anului 1999, s-au ridicat la un total de 3.144.471.446 lei, iar costul convorbirilor telefonice ale inculpaților, pe aceeași perioadă, a fost următorul: C.M. - 57.167.680 lei; C.I. - 23.464.890 lei; L.D.M. - 20.440.890 lei; L.V. - 11.982.091 lei; B.R. - 5.661.266 lei.

Luând în calcul faptul că fiecare lider avea dreptul să vorbească pe banii plătiți de C.N.H, 150 minute pe lună, rezultă că plata convorbirilor se ridica la peste un miliard lei lunar, sumă care, raportată la numărul total al angajaților, de circa 20.000, demonstrează că numai acest gen de cheltuieli reprezentau un raport de 500.000 lei/miner.

De altfel, de facilități similare au beneficiat și alte persoane, care nu aveau nici o legătură cu mineritul ori cu C.N.H. (ex.: O.G., fina inculpatului C.M., P.C., pensionar și S.S., conferențiar universitar la I.M. din Petroșani).

Potrivit Contractului colectiv de muncă pe anii 1998 - 1999 [(art. 32 alin. (1)], "unitățile miniere aveau obligația de a asigura gratuit, în incinta lor, pentru activitatea sindicală, spațiu, mobilier, rechizite și acces la aparatură (telefoane, fax, copiator, calculator).

Pentru desfășurarea activităților sindicale (exclusiv cele cu caracter economic), la solicitarea justificată a organizațiilor sindicale, unitățile miniere aveau obligația de a asigura cu titlu gratuit sau cu titlu oneros folosirea mijloacelor de transport persoane, pe care le aveau în proprietate sau în folosință.

în același document se prevedea că liderii de sindicat nu pot desfășura lunar, mai mult de 5 zile activitate sindicală, dispoziție nerespectată de inculpați.

în perioada în care a fost efectiv la conducerea L.S.M.V.J., inculpatul C.M., abuzând de funcția deținută, a impus angajarea la mai multe unități miniere a unor persoane, pe care el și alți lideri sindicali le-au folosit în scop personal ca body garzi sau pentru alte activități.

Unele din aceste fapte au avut caracter penal și au format obiectul unor dosare penale disjunse, de cauza de față.

Toate aceste activități aveau loc în condițiile în care, în luna ianuarie 1999 salariul mediu lunar pe economie era de 1.569.563 lei (venitul net fiind de 1.240.941 lei), iar salariul mediu realizat de un angajat din Valea Jiului era de 2.764.986 lei și din Gorj de 2.772.449 lei, minerii beneficiind la intrarea în schimburi, de o masă caldă.

Anterior declanșării evenimentelor din ianuarie 1999, unitățile care aprovizionau cantinele (U.A.C.C.) au realizat stocuri cu alimente (conserve, apă minerală, slănină etc.), care au fost puse la dispoziția participanților (mineri, disponibilizați, șomeri sau alte persoane), atunci când s-a decis plecarea la București, la cererea liderilor de sindicat. în acest sens au declarat martorii: R.V., J.A., T.I., M.H., M.D. și A.P. în același sens s-a înscris și cererea formulată la 29 ianuarie 1999, de către numitul G. (U.A.C.C.) pentru plata a 10.000 conserve, 2.500 pâini și 5.000 pateuri.

Dintre cei mai "activi" lideri sindicali care s-au preocupat nemijlocit de procurarea și ridicarea alimentelor s-au remarcat inculpații L.V., C.I. și B.R.

Din declarațiile minerilor (martori) și din documentul C.N.H. a rezultat că angajaților din unitățile miniere li s-au acordat toate drepturile salariale (în perioadele 14 - 17 decembrie 1998 și 20 - 30 decembrie 1998), precum și adaosul de salariu (la 11 decembrie și 18 decembrie 1998), plus premii în bani, cu ocazia zilei S.V., ocrotitoarea minerilor (4 decembrie 1998) și a Crăciunului, iar în perioada 20 decembrie 1998 - 3 ianuarie 1999, minerii au beneficiat de o vacanță pentru sărbătorile de iarnă.

Urmare anunțului televizat, din seara de 16 decembrie 1998, al ministrului R.B., în sensul că se preconizează închiderea minelor D. și B., în cadrul programului de restructurare a activității miniere, în dimineața de 17 decembrie 1998, în sălile de apel ale celor două unități s-au adunat aproximativ 1.000 mineri. La acea dată, inculpatul C.M. se afla în București, în fruntea unei delegații, pentru negocieri cu ministrul R.B. Inculpatul nu a reușit însă să intre în clădirea ministerului, fiind oprit la intrare, deoarece ministrul a refuzat să-l primească, spunând că "nu stă de vorbă cu un infractor".

De menționat este faptul că, înainte de data de 15 decembrie 1998, se hotărâse ca mișcările de protest să înceapă la data de 5 ianuarie 1999, la București, fapt demonstrat de solicitarea din 15 decembrie 1998 a C.S.M. din România (al cărei președinte era tot inculpatul C.M.) către S.N.C.F.R. de a i se pune la dispoziție două garnituri de tren, fiecare cu câte 8 vagoane, după care prin adresa nr. 196 din 23 decembrie 1998, s-a învederat ca fiecare tren să aibă în compunere 10 vagoane.

în motivația necesității plecării minerilor la București exista și un element personal al inculpatului C.M. și anume, acesta avea pe rolul unor instanțe procese ce se apropiau de final, iar la Judecătoria Pitești era citat cu mandat de aducere. în acest sens este relevantă declarația martorului col. A.D. (șeful I.P.J. Hunedoara), care a relatat că inculpatul a avut o atitudine amenințătoare, spunând: "ia să încercați voi să mă arestați și să vedeți ce se întâmplă".

La data de 22 decembrie 1998, inculpatul C.M. a convocat o ședință a Consiliului de Coordonare a L.S.M.V.J., în care s-a luat hotărârea declanșării grevei generale, începând cu data de 4 ianuarie 1999.

în această perioadă, în presa locală, au apărut numeroase articole cuprinzând declarațiile inculpatului care incitau în permanență la revoltă, așa cum rezultă din ziarul M. din 23 decembrie 1998, în care inculpatul C.M. a arătat: "Aș vrea să le spun oamenilor să nu-și imagineze că eu, C.M., voi lăsa să moară Valea Jiului. Liderii sunt din ce în ce mai uniți. Nu putem sta de o parte fără să ne solidarizăm și să acționăm împreună cu minerii de la D. și B. Nu cred că cineva poate rămâne pasiv la cele ce se întâmplă". în aceeași dimineață (23 decembrie 1998), inculpatul C.M. s-a deplasat la E.M.B. și i-a anunțat pe minerii adunați în incinta unității că, la data de 4 ianuarie 1999, începe greva generală, solicitându-le să se afle în curtea C.N.H. și precizându-le, totodată, că nu permite ca nici un miner să fie disponibilizat, deși un număr de 270 de angajați depuseseră cereri în acest sens.

împotriva acestei hotărâri pentru declanșarea grevei generale a luat atitudine martorul I.C., liderul de sindicat de la E.M.A. și vicepreședinte al C.S.M. din România, însă inculpatul C.M. și-a continuat demersurile pentru declanșarea grevei generale (ziarul M. din 24 decembrie 1998).

Deși prevederile Legii nr. 15/1991 (privind soluționarea conflictelor colective de muncă) și ale Contractului colectiv de muncă (valabil pe perioada 1998 - 1999) impuneau ca greva (formă finală a protestului colectiv de muncă) să poată fi declanșată în incinta unității, numai după ce au fost adunate semnături de adeziune de la cel puțin jumătate din numărul membrilor și numai după ce au fost urmate toate procedurile și demersurile de soluționare prin conciliere a conflictului, totuși s-a luat hotărârea ca minerii să se deplaseze de la locurile de muncă în orașul Petroșani, la sediul C.N.H., iar greva să se declanșeze, chiar dacă nu erau îndeplinite cerințele legale sus-menționate. Tabelele cu semnăturile nominale au fost centralizate abia la 14 ianuarie 1999, însă nu au avut procentajul legal de jumătate din numărul membrilor.

în scopul detensionării situației prin negocieri, a avut loc, în localitatea Săcelu (jud. Gorj), la 28 decembrie 1998, o întâlnire a liderilor din C.N.C.S.M.R., conduși de M.C., cu cei din Valea Jiului (conduși de V.B.), unde s-a hotărât ca aceștia să se adreseze guvernului, astfel că au solicitat o întâlnire cu primul ministru. S-a mai decis ca, în situația în care nu vor fi acceptate revendicările sindicale, în urma negocierilor, să se declanșeze greva generală, la data de 11 ianuarie 1999.

Inculpatul C.M. nu a participat la întâlnirea de la Săcelu, însă la aceeași dată (28 decembrie 1998) a prezidat o ședință cu alți lideri din C.N.C. al S.M.R. (deși principalii lideri erau la Săcelu), unde s-a adoptat hotărârea nr. 33 din 28 decembrie 1998, în care la art. 4 s-a stabilit că "pentru susținerea și soluționarea revendicărilor organizațiilor sindicale afiliate C.S.M.R. se vor organiza în perioada 5 - 10 ianuarie 1999 marșuri și mitinguri de protest în București".

Tot atunci a fost adoptată o platformă cu 30 de revendicări, semnată de inculpatul C.M., prin care se solicita, între altele: demiterea ministrului R.B. ("vinovat de atentat la siguranța națională"); o compensație de 10.000 dolari S.U.A. pentru fiecare salariat disponibilizat, credite cu dobândă subvenționată și 2 ha teren, salariul minerilor urmând a fi echivalentul a 500 dolari S.U.A.; divizarea SC N.F. SA, prin transformarea secției 5, de fabricare a explozivilor minieri în societate comercială de sine stătătoare.

Și tot la 28 decembrie 1998, inculpatul C.M. a solicitat aprobare de la Primăria Capitalei pentru organizarea unui marș-miting, în ziua de 5 ianuarie 1999, la București.

Aceste acte materiale fac dovada dorinței inculpatului C.M. de a ajunge, cu orice preț, la București, în condițiile în care nu erau îndeplinite cerințele legale declanșării grevei generale.

Situația economică a C.N.H., la finele anului 1998 era defavorabilă, deoarece datoria depășea 4.000 miliarde lei, din care 2.166,69 miliarde lei către furnizori și 22,3 miliarde lei către B.R.D.

Pierderile C.N.H, conform Notei-răspuns din 31 decembrie 1998 a Ministerului Industriei și Comerțului, la revendicările formulate de L.S.M.V.J. erau de 2.462,9 miliarde lei (282,2 milioane dolari S.U.A.) și se datorau efectuării plății salariilor, fără onorarea obligațiilor față de bugetul de stat, bugetul de asigurări sociale și bugetul local, toate acestea fiind consecința pretențiilor organizațiilor sindicale, impuse an de an sub presiunea grevelor și altor manifestații de protest, care vizau doar majorări salariale și acordarea altor drepturi.

Față de aceste condiții, câștigul mediu pentru personalul companiei pe trim. IV/1998 a fost de 2.861.972 lei, iar câștigul mediu pentru personalul din subteran era de 3.289.674 lei.

Greva generală.

După sărbătorile de iarnă, inculpatul C.M., luând cunoștință de decizia comitetului național constituit la Săcelu, la 28 decembrie 1998 (la care el nu participase), privitor la declanșarea grevei la 11 ianuarie 1999, fără acordul său, a dispus întrunirea de urgență, duminică 3 ianuarie 1999 a C.C.L.S.M. Valea Jiului, care, prin hotărârea nr. 1 din 3 ianuarie 1999 a stabilit __. "declanșarea grevei generale, începând cu 4 ianuarie 1999, schimbul I, la toate E.M.U.P. aparținătoare C.N.H. SA Petroșani".

Totodată, a fost aprobată Platforma de revendicări centralizată (aceea în 30 de puncte, care fusese deja trimisă la guvern încă din 28 decembrie 1998), iar prin Hotărârea nr. 2, din aceeași zi, s-a decis "invitarea primului-ministru R.V. și a conducerii M.I.C. să se deplaseze în Valea Jiului, până la 5 ianuarie 1999, orele 15,00, pentru un dialog cu salariații C.N.H., membri de sindicat aflați în grevă generală".

Greva generală a fost declarată ca ilegală prin sentința civilă nr. 238 din 15 ianuarie 1999 a Judecătoriei Petroșani.

Din punctul de vedere al forțelor de ordine, toate aceste frământări din Valea Jiului și intențiile declarate ale liderilor sindicali inculpați de a provoca o deplasare în masă la București, au determinat ca, la 29 decembrie 1998, Ministerul de Interne să emită dispoziția nr. 020265, prin care se lua act de existența pericolului grav al tulburării ordinii publice, siguranței traficului rutier și feroviar și se ordona luarea măsurilor necesare corespunzătoare, dispoziție transmisă tuturor inspectoratelor județene.

La 30 decembrie 1998, a fost adoptat un "Plan de măsuri pentru prevenirea și combaterea manifestațiilor negative cu ocazia acțiunilor de protest ale unor grupuri sociale din bazinele miniere", de către I.G.P. și C.J.

între timp, Primăria Capitalei a transmis un "Comunicat" prin care era interzisă organizarea așa-zisului marș-miting solicitat de C.M., în numele L.S.M.V.J., avându-se în vedere manifestațiile minerilor în București în anii 1990 - 1991, care au degenerat în acțiuni violente, astfel că se aprecia că "nici în prezent un asemenea marș-miting nu prezintă garanțiile necesare și legale că se va desfășura în condiții pașnice și civilizate".

La data de 4 ianuarie 1999 a început greva generală în Valea Jiului și de la această dată până la 18 ianuarie 1999, când a început deplasarea coloanei de mineri spre București, în fața C.N.H. Petroșani s-au organizat zilnic mitinguri, la care au participat în medie aproximativ 10.000 de persoane, atât mineri, cât și disponibilizați, precum și alte categorii de protestatari.

Ca urmare a discursurilor incitatoare ale inculpaților C.M., B.R. și a altor lideri sindicali, instigările au căpătat un caracter politic tot mai pronunțat, scandându-se lozinci antiguvernamentale și antiprezidențiale.

Pentru atragerea unui număr cât mai mare de manifestanți s-a recurs chiar la amenințări, încă din dimineața zilei de 4 ianuarie 1999, când inculpatul C.M. a spus: "Cei care nu participă la grevă, vor fi dați afară". în același discurs inculpatul C.M. a mai afirmat în fața participanților că măsura închiderii minelor este nelegală, aceasta fiind o răzbunare politică a ministrului R.B. și o inițiativă a acestuia și a lui P.R., care ar fi dorit să aducă din import cărbune, pentru a încasa comisioane și care au solicitat anchete referitoare la afacerile conducătorilor C.N.H.

Luând cunoștință despre declanșarea grevei generale și de cererile minerilor formulate de inculpatul C.M., Guvernul României, prin comunicatul din 4 ianuarie 1999, a învederat că în atari condiții nu se va putea realiza dialogul, astfel că a atras atenția că "responsabilitatea directă pentru faptul că minerii nu-și vor primi drepturile salariale pentru zilele de grevă, revine liderilor sindicatelor", precum și faptul că revendicările "pot fi analizate din punct de vedere tehnic de o comisie abilitată în acest sens, la Ministerul Industriei și Comerțului, în condițiile prevăzute de legea conflictelor de muncă".

în ziua de 5 ianuarie 1999, inculpatul C.M. a dat citire, în fața greviștilor, listei de revendicări din platformă, printre care: acordarea sumei de 10.000 dolari S.U.A., plus 2 ha teren pentru fiecare miner ce va fi disponibilizat în anul 1999, iar pentru cei rămași în activitate, salariul urma să fie echivalent cu suma de 500 dolari pe lună.

Limbajul adoptat de inculpatul C.M. evidențiază cert un comportament de influență, ajungându-se ca revendicările să fie primite cu ovații de mulțime, în timp ce "dezvăluirile" actelor de corupție ale conducătorilor locali și guvernanților se soldau cu huiduieli și cereri de demisie.

Greva a continuat în zilele următoare prin participarea unui număr mai mare de persoane, ideile inculpatului C.M. fiind susținute și de ceilalți lideri sindicali, B.R., C.I., L.G., B.V. Discursurile depășeau caracterul revendicărilor sindicale, scopul fiind acela de a incita participanții. în același spirit, la 6 ianuarie 1999, inculpatul C.M. a afirmat că deține date potrivit cărora în oraș au venit două dube cu jandarmi, astfel că a spus "dacă ne vom supăra, le vom arunca cu soldați cu tot în Jiu".

Toate acestea au condus la o stare generală de revoltă, mulțimea scandând lozinci de genul: "București, București"; "Moarte țărăniștilor"; "Hoții"; "Demisia"; "Azi în Hunedoara, mâine în toată țara"; "Nu cedăm, nu cedăm, noi pe C. îl apărăm"; "Armata e cu noi"; "Jos Guvernul"; "Asta-i Valea Jiului nu Poiana Țapului".

Din declarația martorului B.V. a rezultat că inculpatul C.M. a trimis oameni și în alte centre muncitorești (Brașov, Galați) pentru a determina și pe alți membri de sindicat să li se alăture lor.

în cursul zilei de 6 ianuarie 1999 la Petroșani a sosit o delegație a C.E.S.R., condusă de senatorul V.C., care a ajuns la un acord cu liderii sindicali privind suspendarea grevei, însă în timp ce se scria la mașină protocolul convenit, inculpatul C.M. a avut o discuție telefonică cu o persoană necunoscută, în urma căreia el și coinculpatul B.R. au refuzat să semneze respectivul document, după ce acesta fusese semnat de ceilalți lideri participanți.

în dimineața zilei de 7 ianuarie 1999, inculpatul C.M. a informat manifestanții că negocierile au eșuat, deoarece comisia respectivă nu avea mandat din partea nimănui, făcând referire și la răspunsurile ministrului R.B. din 5 ianuarie 1999 la revendicările L.S.M. Valea Jiului.

Un element organizatoric al manifestației a fost adoptat în ședința din 3 ianuarie 1999 a L.S.M. Valea Jiului și se referea la faptul că, inculpatul C.M. urma să poarte, pe toată perioada grevei uniformă de miner, iar toți ceilalți să fie îmbrăcați în haine de stradă, pentru a nu se putea aprecia corect proporția dintre mineri și ceilalți civili care participau la mitinguri, din care unii erau străini de C.N.H.

Pentru asigurarea prezenței la grevă, la data de 8 ianuarie 1999, constatând că unii dintre mineri nu s-au prezentat în curtea C.N.H., inculpatul C.M. a amenințat că "dacă directorii și șefii de sectoare nu vor veni la grevă, vor avea de lucru cu el", iar "minerii disponibilizați care se sustrag de la grevă vor fi scoși din apartamente". Unii lideri sindicali, între care inculpații L.V. și B.R. i-au dezinformat pe directorii unităților miniere respective, asigurându-i că greva este legală și, deci, este necesară prezența minerilor la sediul C.N.H., determinând în acest fel prezența la grevă și a multor persoane care nu doreau să participe la aceasta și care au fost duși cu autobuzele la Petroșani.

începând cu 9 ianuarie 1999, o comisie condusă de V.B., din care au făcut parte O.G., I.C., R.Șt., S.S., P.C., P.C., G.E. și S.V., a purtat discuții la sediul M.I.C. în București, cu o comisie condusă de secretarul de stat N.S., împuternicit special al primului ministru. Pe parcursul acestor negocieri, C.M. și ceilalți lideri rămași la Petroșani erau informați de stadiul discuțiilor și, deși în multe privințe s-a realizat acordul, inculpatul C.M. le cerea celor aflați la București să nu cedeze sub nici un chip. în acest fel, discuțiile nu au dat nici un rezultat, deoarece nici nu se dorea acest lucru, puncte negociate într-o zi, erau anulate a doua zi, la solicitarea lui C.M., liderii contestându-și la un moment dat propriile semnături.

în zilele de 4, 5 și 7 ianuarie 1999 s-au primit la L.S.M. Valea Jiului, comunicate de solidaritate cu mișcarea greviștilor, de la unii oameni politici aflați în opoziție.

Pentru creșterea numărului participanților la grevă, inculpatul C.M. a continuat să amenințe cu desfacerea contractelor de muncă a celor absenți și cu disponibilizarea celor care nu doresc deplasarea la București.

Pentru aceasta se efectuau două pontaje pe zi, la orele 10,00 și 16,00.

în scopul plecării la București, s-a solicitat pregătirea parcului auto, fără a se avea acordul conducerilor administrative ale unităților. La 8 ianuarie 1999, fără a avea prerogative în acest sens, inculpatul C.M. a anunțat manifestanții că a suspendat din funcție conducerile C.N.H. și ale unităților miniere componente, iar pe durata conflictului, atribuțiile acestora vor fi preluate de B.E.L.S.M. Valea Jiului și de liderii sindicali respectivi. în aceeași zi, s-a organizat un marș de protest în Petroșani, la finalul căruia inculpatul C.M. a spus: "dăm un ultim avertisment Guvernului. Ne-am deplasat până la intersecția cu DN 66, pentru a demonstra că dacă vrem să mergem la București, putem să o facem", și în continuare "dacă săptămâna viitoare nu se vor rezolva problemele, vom pleca la București", cerând, totodată, tuturor minerilor din România să intre în grevă generală de luni - 11 ianuarie 1999.

încă de la începutul manifestațiilor, inculpatul C.C. s-a alăturat activ acțiunilor lui C.M., afirmând în fața mulțimii că, în cazul în care se va pleca la București, vor fi alături 7.000 de disponibilizați din județul Gorj, iar cei din Jilț vor intra și ei în grevă generală. Același inculpat a informat manifestanții că "la Alba-Iulia, astăzi s-a scandat, ne întâlnim la București". Pentru întreținerea acestei stări tensionate, inculpatul C.M. le spunea manifestanților că "țara este alături de noi", bazându-se pe faptul că fenomenul va căpăta amploare.

în plan organizatoric, pregătirea plecării la București a continuat prin acțiuni de evaluare și de testare a reacției forțelor de ordine, care deja începuseră să fie dislocate în zonă, astfel că, zilnic, s-au efectuat cu autoturismele câte două deplasări pe traseele Petroșani - Hațeg și Petroșani - Tg. Jiu.

Pentru "marșul funebru", organizat la 11 ianuarie 1999 în municipiul Petroșani, s-a confecționat la E.M.V. de Brazi, unde lider sindical era inculpatul L.V., un sicriu și cruci, pe care erau inscripționate "Guvern" și R.B., iar pe o cruce a fost pusă pielea unui țap, sacrificat de persoane neidentificate, toate acestea fiind purtate prin oraș. Sfidându-se tainele și lucrările creștinești, a fost simulat un ritual de înmormântare, ministrul R.B. fiind declarat "inamicul nr. 1 al mineritului din România".

Continuând acțiunea de determinare a declanșării conflictului și plecarea spre București, inculpatul C.M. a arătat că posedă documente din care rezultă că miniștrii R.V., R.B. și P.R. au comis grave acte de corupție, pe care le va face publice și că s-ar fi pus la cale arestarea sa, iar inculpatul B.R. a afirmat că el știe că se intenționează să i se redeschidă dosarele penale, precum și că el deține un raport al S.R.I., pe care îl va face public, potrivit căruia, în perioada 1995 - 1996 guvernanții au urmărit distrugerea economiei, falimentarea unor societăți comerciale și exploatări miniere, pentru a fi vândute pe nimic. Inculpatul C.M. a învederat că nu îi este frică de arestare și a cerut ca a doua zi, 12 ianuarie 1999, greviștii să se prezinte cu autovehiculele care deservesc unitățile miniere.

La data de 12 ianuarie 1999, s-a organizat un amplu marș până la ieșirea din Petroșani, manifestanții fiind însoțiți de autobuzele unităților miniere, prilej cu care inculpatul C.M. a amenințat din nou, că dacă primul ministru și reprezentanții președinției nu vor veni la Petroșani, atunci se vor deplasa ei la București.

La microfon a fost invitat de inculpatul C.M., printre alții, și numitul M.V. (un bolnav psihic), care s-a prezentat ca fiind general din Ministerul de Interne și care a făcut unele "dezvăluiri" cu privire la pretinse acte de corupție comise de factori de decizie ai Puterii, din poliție și armată, acțiune care a incitat mulțimea.

Un nou marș de protest a avut loc la 13 ianuarie 1999, inculpatul C.M. instigându-i pe participanți împotriva miniștrilor G.D. și V.B., care ar fi dat ordine să se tragă în mineri și totodată, informându-i că, dacă vor pleca la București li se vor alătura și alți greviști din țară, printre care și cei de la C.M. și filiala Târgoviște.

De asemenea, inculpatul C.M. i-a trimis pe mineri să-și ridice salariile, cerându-le să semneze pe liste dacă sunt sau nu de acord cu greva și cu plecarea la București.

Ca atare, deși greva începuse încă din 4 ianuarie 1999, abia după 9 zile s-au luat semnăturile greviștilor.

La data de 14 ianuarie 1999 la Petroșani s-au deplasat mai mulți lideri sindicali din bazinul carbonifer al Olteniei, între care C.C., G.N., R.I. și T.V., primii trei luând cuvântul în fața mulțimii, aducând la cunoștință faptul că și colegii lor din Gorj (între care și disponibilizații conduși de C.C.) li se vor alătura, cu toate că L.S.M. Oltenia, prin liderul său M.C., se desolidarizase de această acțiune.

La ședința C.C. care a urmat, inculpatul C.C. a afirmat că "cei din Oltenia nu vrem să mai așteptăm, nu vrem să înceapă sfârșitul nostru __ sunt mandatat să rămân la luptă cu dumneavoastră _. chiar dacă ar fi să se tragă în noi".

Concluziile acestei ședințe au fost sintetizate de inculpatul L.V. (lider la E.M. Valea de Brazi) care a afirmat: "Protestul nostru se transformă într-o schimbare de guvern, care, dacă se schimbă o ducem bine 10 ani _. Ideea mea este că trebuie să ne pregătim oamenii, că nu mergem la strâns mâna, totul se transformă într-o luptă, într-un război civil, iar aici este scânteia".

După ce și-au dat acordul cu privire la plecarea spre București, scopul fiind foarte clar, schimbarea Guvernului și, constatând că cele 49 autobuze apreciate inițial ca fiind necesare deplasării, sunt insuficiente, inculpatul C.M. i-a dat dispoziție inculpatului L.D.M. să mai facă rost de încă 43 autobuze, să fie scos un utilaj tip Wolla (de la E.M.L.) și să se procure motorina necesară.

în final, inculpatul C.M. și-a impus punctul de vedere, luându-se decizia ca luni 18 ianuarie 1999, la orele 8,00 să se plece spre București. S-a stabilit ca minerii să-și aducă haine de schimb, lopeți, măști împotriva gazelor și târnăcoape, iar până la 18 ianuarie 1999 oamenii să se organizeze în echipe, care vor purta banderole pe mână "Oamenii vor veni luni (18 ianuarie 1999) în haine de stradă".

în cursul zilei de 14 ianuarie 1999, înainte de ședința C.C., inculpatul C.M. a prelucrat "instrucțiunile" privind modul de folosire a grenadelor iritant-lacrimogene, precum și modalitățile de protecție împotriva gazelor iritant-lacrimogene. Astfel, de grenade, cu corp de cauciuc, au fost folosite, după cum se va vedea la Costești, împotriva forțelor de ordine. Cu privire la "instrucțiunile respective", inculpatul C.M. a refuzat să declare de unde le-a primit.

în urma situației create și a amenințărilor făcute de inculpatul C.M., la 15 ianuarie 1999, întreaga conducere a C.N.H. și-a dat demisia, fiind acuzată de același inculpat de neloialitate față de cauza minerilor, cerându-i-se totodată să părăsească Valea Jiului.

Comisia de negocieri trimisă la București a fost retrasă la 17 ianuarie 1999 și, tot atunci, s-a ținut o ultimă ședință a C.C. înaintea plecării, în care inculpatul C.M. a testat pe rând fidelitatea liderilor sindicali, de la care a obținut promisiunea că vor fi alături de el.

La această ședință au fost însă și lideri care s-au opus plecării la București, între care: G.E. (vicepreședinte C.S.M.R.), C.S., I.C., Ș.A.

în schimb, cei mai înverșunați susținători ai lui C.M. au fost B.R., L.V., L.D.M. și C.I.

Măsurile discutate în cadrul ședințelor de pregătire au fost îndeplinite punctual și extrem de eficace de către inculpații menționați mai sus.

în dimineața zilei de 18 ianuarie 1999 manifestanții au venit, așa cum li se ceruseră, pregătiți pentru plecare, iar inculpatul C.M. le-a vorbit pentru a-i determina să înceapă deplasarea către București, făcând afirmații de genul: "nici pe vremea lui C. nu am fost izolați ca acum". Pentru a le insufla un sentiment de siguranță, inculpatul le-a spus că delegații ale ortacilor din alte zone se îndreaptă spre Petroșani să-i ajute, însă nu pot trece de barajele forțelor de ordine.

La finalul acestei cuvântări, inculpatul C.M. a precizat: "Vă întreb, deci, încă o dată, decizia vă aparține! Ce facem? (mulțimea scandează - București, București!); Deci vreau să vă spun, ca la sindicat, așa cum e normal, să vadă toată țara, să vadă guvernanții, întreb și eu, cine este de acord să plecăm la București să ne? _. Cine este împotrivă? Deci, fraților, Dumnezeu e cu noi! Și chiar dacă, chiar dacă nu vom avea mașini, mergem pe jos! De acord? Cine este pentru? Plecăm pe jos? ... mă duc încă o dată până la Ligă, în cinci minute sunt înapoi, dacă n-am primit faxul, m-am pus în fruntea voastră și la București! Ne întâlnim la capătul aeroportului, ne oprim în capătul aeroportului _. deci vreau să se înțeleagă, vom merge pe jos _. Când ajungem pe porțiunea dreaptă din zona minei L., ne oprim să vedem câți suntem! Ne-am înțeles? ... Cine n-a fost aici va fi în ordonanță! Deci, vreau să vă zic un lucru, să se știe clar, vom face listă, noi vom face listă de data asta cu ordonanța!".

Discursul lui C.M. este o dovadă de "speculare a sentimentului de libertate a deciziei", iar eforturile celor 6 inculpați de incitare și determinare a manifestanților să plece la București au putut fi încununate cu succes, numai pentru că au fost însoțite de un fals sentiment de libertate a mulțimii în luarea acestei hotărâri.

Confruntările de la Bumbești

La data de 18 ianuarie 1999, în jurul orelor prânzului, inculpatul C.M. a dat semnalul de plecare în marșul spre București, minerii fiind coordonați la intrarea în Defileul Jiului de inculpații B.R., C.I. și L.V., precum și de liderul L.G.

înainte de plecare, inculpatul C.I. a făcut presiuni asupra conducerii E.M.L. pentru a pune la dispoziția minerilor autobuze și totodată a reușit, cu toată opoziția directorului, să-l determine pe numitul S.I. să ia utilajul tip Wolla, cu care s-a deplasat, însoțind coloana de mineri pe Defileul Jiului.

Pentru a se proteja și totodată pentru a crea impresia că, de fapt alți lideri îi conduc pe mineri, iar el doar se supune voinței maselor, inculpatul C.M. s-a situat în mijlocul coloanei manifestanților.

în perioada grevei și în ziua plecării spre București, Guvernul a emis mai multe comunicate din care rezulta disponibilitatea pentru dialog, în vederea dezamorsării situației, însă condițiile impuse de C.M. erau de neacceptat.

Față de situația creată în Valea Jiului, ministrul T.B. a emis ordinul nr. 20 din 17 ianuarie 1999, pentru suspendarea traficului pe unele tronsoane de drumuri și cale ferată, începând cu 18 ianuarie 1999, avându-se în vedere acțiunile violente săvârșite în precedentele deplasări ale minerilor la București.

D.A.P.L. a transmis prefecților județelor Gorj și Vâlcea dispoziția ca, în temeiul legii, să aprobe intervenția poliției și jandarmeriei pe teritoriul județelor respective.

La Ministerul de Interne s-au constituit două grupe operative, prima sub comanda nemijlocită a secretarului de stat, general de divizie T.Z., care s-a deplasat în zonă și a instalat punctul de comandă la Ș.S.J. Bumbești - Jiu și a doua la nivelul I.G.P. - condusă de generalul de brigadă N.B.

La 15 ianuarie 1999, generalul T.Z. s-a deplasat la Bumbești, însoțit de ministrul G.D. și a constituit grupa operativă formată din g-ral C.O. (șeful statului major al J.N.), g-ral V.G. (comandantul C.T.J. Craiova), g-ral L.G. (comandantul B.A.O.L.P. București) și comandanții locali ai Jandarmeriei, lt. col. T.V. și col. C.C. (I.P.J. Gorj). După instalarea punctului de comandă și după unele discuții cu cadrele din zonă, ministrul de interne s-a întors la București.

După consultări, s-a ales ca loc pentru baraj, zona kilometrului 32, pe șoseaua națională, în apropierea stației C.F.R. Meri, deși s-a propus punctul Palotiștea, unde fuseseră opriți minerii conduși de B.R. în vara anului 1997.

Forțele de ordine au organizat, în defileu, mai multe baraje din materiale de construcții (nisip, pietre, camioane ale jandarmeriei).

Folosind utilajul Wolla", sustras din ordinul inculpatului C.I. de la E.M.L., de către numiții S.I. și S.C., precum și răngi metalice și lopeți, minerii au reușit să înlăture materialele de pe șosea și au înaintat până în apropierea km.32 unde se afla dispozitivul militar.

Forțele de ordine nu au intervenit până în acest punct, deși aveau posibilitatea să o facă.

înainte de declanșarea acțiunii, inculpatul C.M. a efectuat un survol al defileului Jiului, cu un elicopter marca Bell, pus la dispoziție de un om de afaceri din Petroșani.

Ajungând în fața barajului constituit în zona M., format din 8 grupuri de jandarmi și trupe B.A.O.L.P., dispuse unul după altul, minerii conduși de inculpații B.R. și C.I. au trecut la atac, astfel că forțele de ordine, după somațiile legale, au ripostat, folosind gaze lacrimogene, după care situația s-a stabilizat, lăsându-se întunericul, între cele două tabere rămânând un spațiu de circa 30-40 metri. în zona de contact, forțele de ordine au fost conduse de generalul L.V., care împreună cu generalul V.G., după lăsarea întunericului, au discutat cu liderii minerilor, C.I., B.R., L.G. și M.H. și au convenit ca pe timpul nopții să fie pace. De menționat este faptul că anterior acestei întâlniri, C.I. și M.H. au fost primiți la discuții de generalul Z.T., la punctul de comandă de la Bumbești - Jiu.

Totuși, în zona de contact, minerii au hărțuit în permanență militarii, înjurându-i, insultându-i sau aruncând cu pietre ori încercând să-i determine să nu execute ordinele superiorilor, grupurile de mineri fiind înlocuite la anumite intervale de timp de alți mineri din mijlocul coloanei. în timpul nopții, utilajul Wolla a rămas cu reflectoarele aprinse, orientate spre forțele de ordine, astfel că minerii puteau supraveghea militarii, fără ca, la rândul lor, să poată fi văzuți de militari.

La solicitarea reprezentanților postului TV A., inculpatului B.R. i s-a permis să treacă prin dispozitiv și să participe în acea noapte la o emisiune transmisă în direct de la Târgu Jiu.

Tot în cursul nopții, un număr mare de mineri din Bazinul Gorjului, conduși de liderii L.N. și C.C. au venit și s-au alăturat unui grup de localnici care exercita presiuni asupra părții din spatele dispozitivului de militari.

C.C., L.N. și alți lideri din Gorj, care au sosit între timp în ariegarda dispozitivului militar, au transportat alimente pentru minerii din Valea Jiului, trecând printre grupurile de militari, permisiunea fiindu-le dată de g-ralul L.G., cu acordul g-ralului Z.T. Aceste fapte au creat o stare psihică negativă în rândul militarilor care nu primiseră mâncare din cursul dimineții.

în timpul nopții, o parte a minerilor din Valea Jiului au escaladat munții și s-au pregătit pentru atacul de a doua zi. Dispozitivul militar a fost pur și simplu încercuit: în față minerii din Valea Jiului; în dreapta, pe munte, o altă parte a minerilor din Valea Jiului; în stânga, albia abruptă a Jiului; în spate minerii și disponibilizații din bazinul Gorjului, conduși de inculpatul C.C.

împrejurarea că pe timpul nopții, o parte a minerilor a escaladat muntele, a fost observată de maiorul C.G., care se găsea în dispozitiv, pe calea ferată, deasupra șoselei, care i-a raportat acest fapt prin stația radio, generalului L.G., însă acesta i-a replicat să "nu mai umble cu povești S.F.".

Spre deosebire de forțele de ordine care nu au luat măsuri de informare asupra intențiilor minerilor, liderii acestora cunoșteau suficiente date despre militari, culese în timp ce li s-a permis să treacă printre aceștia.

în dimineața zilei de 19 ianuarie 1999, după orele 7,00, minerii au declanșat atacul din toate părțile, inițial la zona de contact de pe șosea și apoi de pe creasta muntelui, de unde au prăvălit peste polițiștii și jandarmii din dispozitiv, bolovani, pietre și chiar stânci, unele de dimensiuni mari (circa 1 m diametrul).

Militarii s-au retras și au răspuns cu gaze iritant-lacrimogene. La un moment dat, un grup de luptători B.A.O.L.P. se afla pe punctul de a-i respinge pe cei de pe creasta muntelui, însă, în mod nejustificat, generalul L.G. a dat ordin să înceteze ostilitățile. Inculpatul C.M., folosind o stație de radio-emisie din dotarea B.A.O.L.P. (despre care a spus că a primit-o de la un ortac, ce ar fi capturat-o de la polițiști) a intrat în legătură cu generalul L.V., spunându-i: "vreți măcel? măcel aveți" și i-a cerut să ordone forțelor de ordine să permită trecerea coloanelor de mineri spre Tg. Jiu, unde urmau să facă joncțiunea cu cei din bazinul Gorjului.

Urmare ordinului dat de g-ralul L.G., polițiștii și jandarmii s-au dat la o parte și au permis coloanei de mineri să treacă spre Târgu Jiu.

Rezultatul acțiunilor violente ale minerilor a fost următorul: 9 cadre au suferit vătămări corporale, cei mai grav răniți fiind plut. maj. B.C., plut. maj. P.I., plut. C.F. și plut. maj. I.C.C., precum și importante pagube materiale, constând în avarierea autovehiculelor jandarmeriei și poliției.

Evenimentele de la Târgu Jiu

Coloana de mineri a ajuns la Tg. Jiu, unde a fost întâmpinată de un mare număr de localnici și de alți mineri din bazinul carbonifer al Gorjului, astfel că s-a organizat un miting, neautorizat, la care au participat aproximativ 15.000 de persoane, inculpatul C.M. folosind din nou expresii acuzatoare la adresa Guvernului și Președinției, solicitând, totodată, demisia miniștrilor D., R.B., T.B. și S.

Pentru a-i incita pe participanți, inculpații C.M. și B.R. au recurs la o minciună, afirmând, pe rând, că militarii au ucis 3 mineri și două fetițe.

Discursurile liderilor de sindicat, între care și cel al inculpatului C.C. au fost de natură să încingă și mai mult spiritele, cu atât mai mult cu cât, în rândul manifestanților s-au distribuit sute de reviste și comunicate emise de unele partide.

în piață s-a scandat: "încă o revoluție"; "Jos Guvernul!"; "Hoții, hoții!"; București, București!" ș.a.

Inculpatul C.C. a recunoscut că a distribuit astfel de materiale, pentru că dorea să-și facă campanie electorală, intenționând să candideze la postul de primar.

La acest miting au luat cuvântul și alte persoane, fără relevanță juridică în planul evenimentului central, discursurile acestora fiind interesante din punct de vedere al posibilităților de manipulare a manifestanților.

în acele momente, inculpatul C.M. a primit mai multe mesaje cifrate, prin telefon, împrejurare confirmată de declarația numitului G.N., mesaje care nu au putut fi decriptate.

Tot atunci, inculpatul C.M. a cerut întrunirea de urgență a Parlamentului pentru destituirea miniștrilor și a Președintelui țării, solicitând venirea primului ministru la Tg. Jiu, până la orele 18,00.

în timpul nopții, minerii au fost găzduiți la Sala Sporturilor din Tg. Jiu, iar o parte a dormit în autobuze, inculpatul C.M. și cu cei apropiați lui plecând cu o mașină.

în dimineața zilei de 20 ianuarie 1999, inculpatul C.M. și alți lideri din Valea Jiului au apărut în Piața Victoriei din Tg. Jiu. Inculpatul C.M. a ordonat celor aflați în piață să urce în autobuze cu destinația București. Liderii de sindicat din Oltenia care se aflau atunci în sala de ședințe a C.N.L.O. (mai puțin inculpatul C.C.) au hotărât ca oamenii lor să nu urce în autobuze, însă grupuri de presiune din Valea Jiului au început să agite oamenii rămași în piață, strigând că liderii olteni sunt trădători. Fiind informați că un grup de mineri vrea să intre în sediul C.N.L.O., cu intenția de a-i bate, liderii olteni au coborât în fața clădirii, unde au fost luați pe sus de mineri, bruscați și înjurați, în final, fiind obligați să urce și ei în autobuze.

După evenimentele de la Bumbești - Jiu, generalul L.G. s-a deplasat la Rm. Vâlcea, unde s-a întâlnit cu șeful I.P.J. Vâlcea, col. D.N. și cu alte cadre din această unitate sau venite de la București, luând hotărârea de amplasare a unui nou baraj, pe raza comunei Costești, în locul numit M.T.

Confruntarea de la Costești

în dimineața zilei de 20 ianuarie 1999, din cei 15.000 de manifestanți aflați în Piața din fața Prefecturii Tg. Jiu, circa 4.500 au pornit spre Rm. Vâlcea, o parte în autobuze și dube, iar ceilalți au pornit pe jos, fiind însoțiți de circa 150 autoturisme.

Dintre liderii minerilor olteni, numai inculpatul C.C. s-a aflat mereu alături de inculpatul C.M. și de ceilalți inculpați, el fiind acela care a coordonat și a mobilizat participarea unui număr mare de disponibilizați.

Coloana minerilor a ajuns în cursul după amiezii la intrarea în orașul Horezu și s-a cazat la Hanul T.S., proprietatea numitului S.G. din Petrila, un apropiat al lui C.M.

în dimineața de 20 ianuarie 1999, forțele de ordine, sosite în cursul nopții din mai multe județe ale țării au intrat în dispozitiv pe D.C., lângă M.T. în fața cordoanelor de polițiști și jandarmi au fost dispuse de-a latul șoselei, un tub și mai multe grinzi din beton, precum și câțiva stabilopozi.

Din data de 20 ianuarie 1999 forțele de ordine au început să fie hărțuite de grupuri de localnici, care aveau un comportament agresiv, adresându-le injurii și insulte.

Cu toate acestea, comandanții dispozitivului (g-ral L.G., col. D.N., col. P.E.) au permis pătrunderea, printre militari și tehnica din dotare, a unui mare număr de ziariști și a unor localnici, dându-le astfel posibilitatea culegerii de informații, de care au beneficiat ulterior liderii minerilor.

Și de această dată, după aprecierile ofițerilor audiați, locul instalării dispozitivului nu a fost ales corespunzător, neținându-se seama de "lecția" de la București, deoarece nu s-a asigurat protecția trupelor, nu s-au obținut informațiile necesare, s-au făcut erori de tactică și a lipsit cooperarea între unități.

în schimb, liderii minerilor au cules informații de la localnicii din zonă, care i-au sprijinit în toate acțiunile.

Inculpatul B.R. s-a deplasat la H., a dat câteva interviuri corespondenților de presă și a făcut personal recunoașterea zonei unde era amplasat dispozitivul de la Costești.

în cursul serii, minerii s-au organizat pe grupe, fiecare având în frunte un șef, dotat cu telefon mobil și care se afla sub autoritatea liderului de sindicat de la exploatarea minieră din care făcea parte.

în aceeași seară, inculpatul C.M. a convocat o ședință de lucru cu toți liderii unităților miniere, în autobuzul aparținând E.M.L., unde au fost invitați doi localnici neidentificați (unuia M.C. îi spunea "dom’ profesor"), care i-au prezentat pe o hartă variantele de ocolire a dispozitivului militarilor.

în cursul nopții, minerii au primit un nou comunicat al guvernului, în care se arăta că a doua zi va veni o comisie condusă de ministrul A., pentru negocieri.

Inculpatul C.M. nu a fost de acord cu aceasta, solicitând să vină în acel loc personal primul ministru, astfel că a adăugat "pot să ne împuște, noi tot o să ajungem la București", iar "dacă au barat drumul la Costești o să-i luăm pe la spate", ceea ce a și urmat a doua zi.

în cursul dimineții de 21 ianuarie 1999, inculpatul C.M. a inspectat starea tehnică a autovehiculelor și a dat dispoziție inculpatului L.D.M., vicepreședinte al L.S.M. Valea Jiului, să se ocupe personal de alimentarea acestora cu combustibil.

în jurul orelor 11,00, inculpatul C.M. a chemat de o parte, pe un platou de lângă han, colaboratorii apropiați, cărora le-a dat ultimele dispoziții.

în jurul orelor 12,00, coloana de mineri a plecat pe jos, spre barajul de la Costești, în urma acesteia venind autovehiculele.

în acest timp, primele grupuri de localnici (al căror număr creștea continuu) au început să atace forțele de ordine, care se găseau instalate în fața barajului, pe șosea. între timp, la Costești a sosit un grup de mineri de la Bumbești, conduși de viceliderul G.I. (lider sindical fiind P.I.). Hărțuirea forțelor de ordine de către localnici era permanentă, în rândul populației din zonă fiind foarte mulți mineri disponibilizați (din bazinul carbonifer Berbești - Alunu), precum și un număr însemnat de persoane certate cu legea.

în jurul orelor 14,00, coloana de mineri s-a oprit la intersecția cu drumul ce duce spre Mănăstirea Bistrița, unde inculpatul B.R., având asupra sa o portavoce, îi dirija pe mineri, spunându-le celor din Valea Jiului să-și continue drumul spre dreapta, prin pădure, iar celorlalți, din Gorj, plus localnicii, să atace frontal, pe șosea și pe celălalt flanc (dinspre pârâu). Inculpatul C.M., însoțit de liderii apropiați lui, din care nu a lipsit nici un moment inculpatul L.V., a condus coloana care a urcat creasta dealului, spre pădure (flancul drept, în direcția de înaintare, Horezu - Rm. Vâlcea).

Inculpatul C.C. a condus minerii care au acționat pe celălalt flanc, dinspre localitatea Costești.

în final, unitățile de polițiști și jandarmi au fost încercuite din toate părțile, suferind o puternică înfrângere, mai dezastruoasă decât cea de la Bumbești.

în prima linie a dispozitivului au fost amplasați, polițiștii și jandarmii proveniți din alte județe (Alba, Teleorman, Arad și Timișoara), precum și militarii în termen de la centrele de instrucție jandarmi, din localitățile Drăgășani, Câmpulung Muscel și Orăștie, care nu cunoșteau zona și nu aveau pregătirea necesară unui astfel de eveniment.

Organizarea dispozitivului a fost materializată pe două coli de hârtie (format A-4) de către generalul Z., în ședința de comandament pe care acesta a avut-o în cursul nopții de 20 ianuarie 1999, la sediul I.P.J. Vâlcea și care, în esența sa, a condus la slăbirea dispozitivului de luptă, amplasat necorespunzător.

în acest dispozitiv au fost introduși 2.137 cadre și militari în termen (dintre care 400 au fost polițiști și 1.700 jandarmi).

Tot în județul Vâlcea au mai fost realizate alte două dispozitive, la Frâncești (1.500 cadre și militari în termen) și respectiv Silineasa (1.163 cadre), însă acestea nu au fost angajate în lupte.

Rezultă că, în total, în zona Costești au fost aduși 4.880 cadre și militari în termen.

în timpul mineriadei din ianuarie 1999, ministrul de interne a dislocat în teren un număr total de 19.047 oameni, din care 9.307 polițiști și 9.740 jandarmi.

Așa cum a rezultat din probele administrate, inculpatul C.M., cu grupul său, a acționat prin flancuri și din spate, profitând de faptul că, din ordinul generalului Z., forțele dispuse în ariergardă au fost dislocate și mutate în alte localități.

Aceste fapte nu au fost cunoscute de către cei care se găseau în prima linie. Totodată, s-a dat ordin ca în cursul dimineții, autovehiculele ce se găseau pe șosea, unele lângă altele, să fie întoarse toate cu fața spre Horezu, ceea ce făcea imposibilă replierea spre Rm. Vâlcea, în condițiile încercuirii.

în zona de contact, localnicii au apărut încă din cursul dimineții și au început hărțuirea militarilor cu câteva ore înainte de sosirea minerilor și realizarea învăluirii pe flancuri, numărul lor continuând să crească odată cu trecerea timpului, când deveneau din ce în ce mai agresivi. Localnicii și ceilalți cetățeni, care se aflau în zona de contact, îi huiduiau pe polițiști, îi înjurau, îi scuipau și aruncau cu pietre asupra lor.

în zona barajului, sub comanda generalului L.G. și a col. P.G. (șeful de stat major) au fost amplasate aproximativ 110 cadre B.A.O.L.P., îmbrăcate în uniforme negre și care erau cele mai vizate de atacatori.

Potrivit legii, la orele 12,50, Prefectul județului Vâlcea, N.C. și col. P.E., i-au somat pe manifestanți să se retragă, avertizându-i că se va folosi forța.

Până în jurul orelor 15,00, timp în care minerii realizau învăluirea, cei care au atacat baricada de pe șosea au fost respinși de polițiștii B.A.O.L.P. și de jandarmi, în trei rânduri.

în aceste condiții, a fost devastator efectul atacului declanșat din spatele dispozitivului, condus personal de inculpatul C.M., concomitent cu cel de pe ambele flancuri, când asupra forțelor de ordine au năvălit mii de oameni înarmați cu bâte, pari, pietre, furtunuri cu inserție metalică, lanțuri, furci, topoare, alte corpuri dure și chiar cu grenade lacrimogene și materiale din dotarea Ministerului de Interne.

Din declarațiile martorilor și ale victimelor, în jurul orelor 15,00, a apărut de pe deal (în zona comunei Negulești) un grup de aproximativ 30 de mineri, în fruntea cărora se afla C.M. Toți erau înarmați cu bâte, unele din lemn prelucrat, iar altele erau luate din pădure. Acestora li s-au alăturat 15-20 localnici, după care cu toții s-au dedat la acte de vandalism, distrugând orice mașină întâlneau în cale. Acestora li s-au mai adăugat locuitorii din Budești, Pietrari și Bărbulești și împreună au atacat din spate forțele de ordine, deplasându-se spre vârful dealului. Militarii au fost hărțuiți și loviți cu bestialitate în cap, peste picioare și mâini, alții au fost aruncați în râpa de la M.T., iar foarte mulți au fost deposedați, prin violență, de toate materialele aflate asupra lor, inclusiv de armament și muniția lacrimogenă.

în acest fel, atât militarii de la baraj, cât și cei care erau dispuși în flancuri, au fost obligați să se replieze și, în final, au fost strânși într-un țarc, unde au fost complet dezarmați, spunându-li-se că sunt luați "prizonieri".

Cel care a ordonat dezarmarea militarilor a fost inculpatul B.R., sub amenințarea acestora cu moartea și luarea ca ostateci, pe post de scuturi umane, în fața coloanei de mineri, în drum spre București.

Polițiștii de B.A.O.L.P. au fost bătuți cel mai tare, obligați să urce în autobuze și, împreună cu cei adunați în "țarc", au fost sechestrați timp de mai multe ore, până la dezafectarea drumului și trecerea coloanei de mineri spre Rm. Vâlcea.

Unitățile de jandarmi de la Orăștie, Câmpulung Muscel și Drăgășani, precum și detașamentele de polițiști din județele Alba și Teleorman au suferit mari pierderi și au avut un număr foarte mare de victime.

Evenimentele de la Costești au fost evidențiate în depozițiile date de:

- M.Șt.I. care a relatat că _. "furia minerilor a devenit fără limită, noi fiind loviți, dezarmați, jefuiți, tâlhăriți și introduși într-un autobuz _ eu, care aveam gradul de maior, am fost luat de gât de către B.R. și lovit de el personal, cât și de cei doi bodygarzi care voiau să mă ducă la C.M. Datorită loviturilor primite am avut dublă fractură a maxilarului, capul spart de către un individ care mi-a luat casca și m-a lovit cu o rangă, după care am fost lovit peste mâini, spate, picioare _.; la ordinul lui B.R., o parte din minerii și sătenii din Costești ne-au păzit până pe data de 22 ianuarie 1999, orele 7,00 dimineața, fără hrană și fără apă".

- în declarația sa, col. P.E., a precizat: "colonelului S., un miner i-a arătat o schemă cu dispozitivele noastre, făcută, zicea el, cu o zi înainte. B.R. a afirmat că: "am 20.000 oameni înarmați mai bine ca voi și voi vreți să ne învingeți cu 2000?"

- în același sens a declarat și lt. col. I.I.: _. B.R. era însoțit de un miner care a afirmat că el a fost subofițer de vânători de munte și că în ziua precedentă, cu ajutorul a doi săteni a făcut o hartă cu marcarea tuturor căilor de acces, iar noaptea a plasat în localitatea Costești și pădurile laterale, aproximativ 5.000 mineri, care au încercuit dispozitivul nostru"__

- Declarația dată de col. S.F., conține relatări asemănătoare: "în urma confruntării foarte violente cu minerii, am fost sechestrat de 3 persoane, care aveau asupra lor bâte. Doreau să mă ducă la C.M., în livadă, unde am fost prinși mai mulți ofițeri. Pe drum am fost lovit în cap, din spate, de trei ori, cu o bâtă, dar am fost protejat de cască. Am fost dus până la o casă din apropiere, pentru a mi se face [judecata minerească] _. m-au spreyat în zona feței, am căzut, pierzându-mi cunoștința". Declarații similare au dat și alte cadre și militari în termen.

Susținerile militarilor au fost confirmate de declarațiile unui număr foarte mare de ziariști audiați, între care: C.I. (care este și victimă); P.E. (luat ostatic și bătut); B.C.; P.D.O.; D.I.; R.C.M. ș.a.

De asemenea, sunt relevante în cauză și declarațiile martorilor C.N., prefectul de Vâlcea, D.M. și P.M., șofer, respectiv consilier la aceeași prefectură.

Prefectul C.N. a arătat că "la un moment dat am fost identificat, capturat, molestat și înjurat de însăși C.M., care mi-a reproșat că aș fi vrut să-l arestez. C.M. mi-a aplicat o lovitură cu pumnul în gură, iar alții m-au lovit cu pumnii. C.M. instiga minerii, zicându-le că mă vor ține ostatic și că mă vor pune în fața coloanei ca deschizător de drum".

După ce polițiștii și jandarmii au fost capturați, dezarmați, umiliți și ținuți prizonieri lângă livadă, au fost obligați să strige "Jos Guvernul" și să-l aclame pe inculpatul C.M., iar multora dintre ei le-au fost smulse gradele militare.

în confruntarea de la Costești, un număr foarte mare de cadre și militari în termen, au suferit leziuni corporale, din care numai 321 s-au constituit părți civile sau părți vătămate. în aceleași lupte au fost vătămați și 23 mineri prin autoaccidentări, intoxicații cu gaze iritant-lacrimogene sau datorită unor afecțiuni cauzate de alți factori, decât riposta forțelor de ordine (degerături).

Cu prilejul audierii, cei 23 mineri au declarat că nu au fost agresați de forțele de ordine.

Incidentele din municipiul Râmnicu Vâlcea

Polițiștii și jandarmii încercuiți la Costeși au fost obligați să rămână pe loc, până când coloana minerilor a reușit să treacă spre municipiul Rm. Vâlcea.

în oraș atmosfera era deosebit de tensionată, mii de oameni adunându-se în fața sediului prefecturii, unde i-au întâmpinat pe mineri cu ovații, deși prin Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 1999, primarul municipiului Rm. Vâlcea interzisese orice fel de manifestații în oraș.

Manifestanții scandau lozinci împotriva Guvernului și Președintelui, iar C.M. era ovaționat, acestora distribuindu-li-se alimente, ceai, bani și calendare, având pe ele poza lui C.M.

La prefectură au fost sparte geamuri, cu pietre și agresați câțiva gardieni publici. După orele 10,00 s-a întrerupt curentul electric în tot orașul, de două ori, momente în care agresivitatea manifestanților a crescut. Prefectul C.N. care a fost lăsat de C.M. să plece de la Costești și care, între timp, ajunsese la prefectură, a purtat discuții cu inculpații B.R. și L.D.M. în aceste condiții, la Prefectura Rm. Vâlcea a fost primit un alt mesaj cifrat, asemănător celor primite la Tg. Jiu, adresat lui C.M.: "D.A.E.L. - R.I.M.E.M.N.; România - A.J.S.; D.M.U. - C.P.X. - H.Q.Y. - E.N.V.; C.M. - D.M.U. - C.P.X. - M.Q.Y, - E.N.V.; semnează D.R.".

Acest mesaj a fost xerocopiat de prefectul C.N. care l-a trimis apoi inculpatului C.M., aflat pe treptele prefecturii. Prefectul a declarat că: "Această notă i-am dat-o lui L. și mi s-a spus că dacă va ajunge la C.M. va înceta demonstrația" și, într-adevăr, mitingul a încetat, iar C.M. și minerii săi s-au retras la Sala Sporturilor din Rm. Vâlcea și în alte locuri, unde au fost găzduiți peste noapte.

După înfrângerea forțelor de ordine la Costești, în după-amiaza zilei de 25 ianuarie 1999, la conducerea Ministerului de Interne a fost numit C.D.I. în seara aceleiași zile, la Palatul Cotroceni, a avut loc o întâlnire cu liderii partidelor parlamentare, adoptându-se o declarație comună pentru apărarea instituțiilor statului de drept și asigurarea liniștii publice. Tot în aceeași seară, la solicitarea C.S.A.T., Guvernul a adoptat O.U. nr. 1/1999, privind instituirea stării de urgență și a stării de asediu. Hotărârea a fost pusă în executare, în cursul nopții, mai multe unități de tancuri și căști albastre fiind dizlocate în zonă.

Pentru a doua zi, 22 ianuarie 1999, la orele 14,00, a fost convocat parlamentul în ședință extraordinară.

Acordul de la Cozia

Pe fondul acestor stări de lucruri, când spitalele erau pline de răniți, iar forțele de ordine ale Ministerului de Interne, dizlocate în zonă, erau practic anihilate, a avut loc întâlnirea dintre echipa guvernamentală condusă de premierul R.V. și liderii sindicali, în frunte cu inculpatul C.M. La aceeași dată și oră era convocat la București parlamentul în sesiune extraordinară.

La negocierile care au avut loc la Mănăstirea Cozia au participat 3 delegații ale minerilor: cea din Valea Jiului (condusă de C.M.); cea din Oltenia (condusă de M.N.) și cea de la minele din Munții Apuseni (condusă de C.F.).

Pe lângă revendicările sindicale care au fost negociate, un punct comun al tuturor celor 3 protocoale încheiate, a fost acela că "Guvernul nu va iniția demersuri de nici o natură împotriva participanților și a liderilor de sindicat la manifestările din perioada 4 - 22 ianuarie 1999". Această prevedere a fost impusă de inculpatul C.M., care a fost susținut și de ceilalți lideri prezenți.

Odată obținută semnătura premierului R.V. pe acel "Acord", document pe care inculpatul C.M. a refuzat să-l prezinte în cursul urmăririi penale, acesta a dat ordin ortacilor săi să se înapoieze la Petroșani.

Minerii s-au conformat, însă în piața din fața Prefecturii din Rm. Vâlcea, au continuat protestele violente ale localnicilor și a altor persoane, care îi acuzau pe mineri de "trădare" și care cereau deplasarea la București și continuarea "Revoluției".

în cursul nopții de 22 ianuarie 1999 minerii din Valea Jiului s-au întors la domiciliile lor, iar conflictul de la Rm. Vâlcea a luat sfârșit prin intervenția forțelor de ordine, mai multe persoane fiind reținute și amendate, astfel că s-a declanșat o anchetă pentru tragerea la răspundere a celor vinovați.

Concomitent cu desfășurarea evenimentelor de la Cozia, au avut loc dezbateri în cadrul parlamentului, unde a fost analizată situația gravă creată în țară, majoritatea celor care au luat cuvântul declarând că sunt împotriva unor astfel de acțiuni.

Imediat după înapoierea minerilor la casele lor, pe data de 25 ianuarie 1999, inculpatul C.M. a convocat o ședință a C.C.L.S.M. Valea Jiului, unde a afirmat: "să ne felicităm pentru cea mai mare realizare din ultimii 10 ani. S-a dovedit până la urmă că suntem uniți, că dacă suntem uniți și ascultați, se pot realiza lucruri minunate. Am demonstrat că Liga este cea mai puternică organizație sindicală din România".

Tot el a afirmat că minerii vor primi 10 miliarde lei (ulterior s-a referit la 13 miliarde lei), "care vor intra prin Mănăstirea Cozia pentru sindicat", precum și faptul că aceia care au fost în "linia I" vor fi premiați cu 500.000 lei, iar cei care au fost în grevă cu 250.000 lei fiecare. A mai arătat: "Cei care nu au semnat pentru grevă nu vor lua nici un leu. De asemenea, vom da un miliard la fotbal".

în aceeași ședință, inculpatul C.M. a solicitat să se întocmească liste cu cei care s-au opus mișcării, pentru a fi dați afară, după care a hotărât ca mecanicul de pe utilajul Wolla, S.I., să fie premiat cu 5.000.000 lei, iar cei doi șoferi de pe "carosate" cu câte 1.000.000 lei.

La propunerea inculpatului L.D.M., s-a organizat o excursie la Căciulata, la sfârșit de săptămână cu liderii minerilor, unde s-au cheltuit sume foarte mari.

După aceste evenimente, inculpatul C.M. nu s-a prezentat la termenul de judecată, din 25 ianuarie 1999, la Judecătoria Pitești (dosar pen. nr. 756/1998) și nici la cel din 15 februarie 1999, de la Curtea Supremă de Justiție (dosar nr. 3564/1998), deși fusese legal citat, fiind judecat și condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare.

După aflarea deciziei de condamnare (decizia penală nr. 486 din 15 februarie 1999 a Curții Supreme de Justiție), C.M. a organizat cea de-a șasea mineriadă, care a luat sfârșit odată cu arestarea sa, la data de 17 februarie 1999, la Stoenești.

în urma acțiunilor violente ale minerilor din perioada 18 - 22 ianuarie 1999, Ministerul Administrației și Internelor a înregistrat pagube majore constând în: distrugeri la tehnica de luptă a Jandarmeriei, sustragerea ori distrugerea de măști contra gazelor, scuturi, căști cu vizor, pulverizatoare de mână, stații radio-emisie, grenade lacrimogene, două pistoale mitralieră calibru 7,62 mm (recuperate ulterior), pistoale de semnalizare, lansatoare și adaptoare pentru lansatoare de grenade, precum și cheltuieli pentru asigurarea asistenței medicale a celor răniți, actele fiind atașate la dosar.

Victimile agresiunilor au fost internate în unități spitalicești civile sau militare, care s-au constituit părți civile în cauză, după cum urmează:

- Spitalul orășenesc Horezu s-a constituit parte civilă cu suma totală de 4.080.056 lei (2.612.307 lei + 1.469.749 lei) despăgubiri materiale, reprezentând cheltuielile de îngrijiri medicale, acordate persoanelor care au suferit vătămări în evenimentele din ianuarie 1999. Pentru dovedirea acestei sume a depus decontul cheltuielilor efectuate.

- Spitalul județean Vâlcea s-a constituit parte civilă cu suma totală de 27.749.701 lei (20.636.100 lei + 7.113.600 lei), anexând acte justificative pentru aceste daune.

- Spitalul județean Argeș s-a constituit parte civilă, la urmărirea penală, cu suma de 6.096.000 lei, pentru care a depus deconturile corespunzătoare. în cursul judecății și-a menținut aceste pretenții.

- Spitalul Militar al M.I. Dr. Gerota s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2.568.135 lei (1.824.228 lei + 681.416 lei + 63.491 lei), pentru care a depus actele justificative.

- Spitalul Militar Central București Dr. Carol Davila s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale, cu suma totală de 3.269.065 lei (1.051.843 lei + 2.217.222 lei) daune materiale, pentru dovedirea cărora a anexat actele justificative. în fața instanței și-a menținut pretențiile la aceeași valoare.

- Spitalul Militar Pitești Dr. Ion Jianu, aparținând Ministerului Apărării Naționale s-a constituit parte civilă, la urmărirea penală, cu suma totală de 2.872.942 lei (1.472.392 lei + 1.400.550 lei), anexând decontul și actele justificative. în cursul judecății cauzei și-a menținut pretențiile formulate anterior.

- Spitalul Militar Sibiu, aparținând M.Ap.N. s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 1.106.232 lei, sumă dovedită cu actele justificative depuse la dosar. în cursul judecății cauzei a precizat că renunță la pretențiile solicitate anterior, pe motiv că daunele i-au fost acoperite de C.A.S. O.P.S.N.A.J. Cu toate acestea, prima instanță i-a obligat pe inculpați în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata acestei sume, deoarece unitatea fiind finanțată de la bugetul statului, este instituție de stat, iar nu persoană juridică privată, daunele sunt reale, iar decontarea lor de către O.P.S.N.A.J. nu echivalează cu o exonerare de răspundere a celor vinovați de producerea pagubelor.

Din numărul celor care au declarat că au suferit vătămări (321 cadre și militari în termen), 68 au formulat pretenții, constituindu-se părți civile în cauză.

Toți însă au solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați.

în cauză s-au constituit părți civile, următoarele persoane fizice (cadre militare, militari în termen și civili):

1. M.M.C.O. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală și la instanță cu suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune materiale și morale, însă nu a produs dovezi pentru daunele materiale. Astfel, prima instanță a admis cererea numai pentru suma de 25.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

2. Lt. P.I. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei, reprezentând daune materiale și morale și nu s-a prezentat în instanță în vederea admiterii probelor, pentru dovedirea daunelor materiale. Prima instanță a admis cererea părții civile numai pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

3. Lt. M.I. - I.P.J. Alba - deși la urmărirea penală s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei daune materiale și morale, în cererea trimisă instanței, a declarat că renunță la pretențiile civile.

4. Serg. maj. P.G.D. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând daune materiale și morale și nu a administrat probe pentru daunele materiale. Prima instanță a constatat că cererea este întemeiată numai pentru suma de 2.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

5. Plut. M.I. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală și în fața instanței cu suma de 30.000.000 lei, daune materiale și morale, fără însă a administra probe, astfel că prima instanță a constatat cererea întemeiată doar pentru suma de 15.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

6. Cpt. R.I. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000.000 lei, daune materiale și morale. în fața instanței nu s-a prezentat și nu a administrat probe, astfel încât cererea sa a fost admisă doar pentru suma de 4.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

7. Plut. P.L.E. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei daune materiale și morale. în instanță nu s-a prezentat și nu a dovedit daunele materiale, astfel încât cererea sa a fost admisă doar pentru suma de 5.000.000 lei daune morale.

8. Plut. T.I. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei, nu s-a prezentat în instanță și nu a dovedit daunele materiale. Prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei cu titlu de daune morale.

9. Plut. maj. T.I. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a produs dovezi, astfel că cererea i-a fost admisă doar pentru suma de 5.000.000 lei daune morale.

10. Plut. T.F.R. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei daune materiale și morale, fără să facă proba daunelor materiale. Prima instanță a admis cererea părții civile doar pentru suma de 5.000.000 lei, daune morale, în raport cu vătămările și suferințele îndurate în timpul evenimentelor.

11. Serg. maj. B.G. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă, la urmărirea penală cu suma de 5.000.000 lei daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe pentru dovedirea daunelor materiale, astfel că cererea i-a fost admisă doar pentru suma de 2.500.000 lei daune morale

12. Plut. C.O. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 15.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 7.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

13. Plut. M.D. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 15.000.000 lei daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 7.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

14. Plut. P.V. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 25.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 12.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

15. Plut. maj. M.M.F. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000.000 lei daune materiale și morale, la urmărirea penală, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 7.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

16. Plut. G.V.V. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

17. Plut. F.P. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă, la urmărirea penală cu suma de 20.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 10.000.000 lei, cu titlu daune morale.

18. Plut. S.D. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 30.000.000 lei reprezentând daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 15.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

19. Plut. V.P. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

20. Serg. maj. M.P. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 8.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 4.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

21. Serg. maj. B.S. - I.P.J. Alba - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 15.000.000 lei, daune morale și materiale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 7.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

22. Plut. maj. M.C. - Poliția Cugir - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 70.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 35.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

23. Lt. C.A.V. - Poliția Teiuș - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

24. Plut. B.M. - Poliția Teiuș - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

25. Plut. A.D.C. - Poliția Teiuș - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 5.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 2.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

26. Plut. I.I. - Poliția Zlatna - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 5.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 2.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

27. Plut. M.S. - Poliția Alba Iulia - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

28. Cap. R.I. - U.M. 0522 Târgu-Mureș - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 20.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

29. Plut. maj. B.C. - U.M. 0658 Târgu Jiu - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală și în instanță cu suma de 400.000.000 lei, din care 150.000.000 lei, reprezintă daune morale. Partea civilă nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe. Suma de 150.000.000 lei a fost apreciată ca fiind exagerată, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 75.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

30. Plut. maj. M.V. - Bat. 17 Jandarmi - B.S.I.J. București - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, dar în instanță a renunțat la orice pretenție civilă.

31. Plut. maj. L.C. - B.S.I.J. București - prezent în instanță a renunțat la pretențiile civile, motiv pentru care instanța a luat act că nu s-a constituit parte civilă.

32. Serg. maj. C.R.M. - U.M. 0800 București nu s-a prezentat în instanță, iar la urmărirea penală a menționat că se constituie parte civilă, fără a indica vreo sumă de bani.

33. S.I. - Br. 90 Jandarmi București - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de un miliard lei, daune materiale și morale, sumă menționată și în adresa trimisă Curții de Apel București. Nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 70.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

34. Sold. M.M. - U.M. 0812 Orăștie - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 20.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

35. Serg. T.D.C. - U.M. 0338 Alba Iulia - s-a constituit parte civilă cu sumele de 500.000.000 lei, daune morale și 700 dolari S.U.A., daune materiale. Nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 70.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

36. Sold. R.D. - U.M. 0812 Orăștie - nu s-a prezentat în instanță și a comunicat prin adresă că renunță la pretențiile civile de la urmărirea penală. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

37. Frt. rez. P.V. - U.M. 0812 Orăștie - fiind audiat de prima instanță, a precizat că renunță la pretențiile civile de la urmărirea penală.

38. Serg. P.D.I. - U.M. 0733 București - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

39. Serg. T.C.M. - U.M. 0668 Craiova - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

40. Sold. M.B. - U.M. 0852 Drăgășani - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

41. Sold. B.D. - U.M. 0852 Drăgășani - nu și-a precizat pretențiile civile la urmărirea penală, iar în instanță nu s-a prezentat. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză

42. Frt. S.M. - U.M. 0852 Drăgășani - s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 20.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

43. Sold. P.B. - U.M. 0852 Drăgășani - s-a prezentat în instanță și a fost audiat, precizând că solicită suma de 150.000.000 lei daune morale. Prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 70.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

44. Sold. D.M. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 100.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

45. Ser. maj. C.R.F. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel - s-a prezentat în instanță și s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000.000 lei, din care 60.000.000 lei reprezintă daune morale. întrucât nu a administrat probe, prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 60.000.000 lei cu titlu de daune morale.

46. Sold. C.S. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel - nu s-a prezentat în fața instanței, dar a trimis o declarație prin care a precizat că nu se constituie parte civilă. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

47. Sold. G.C.F. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel - a fost audiat de instanță și a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000.000 lei, daune morale. Instanța i-a admis cererea, astfel cum a fost formulată.

48. Sold. Z.I. - U.M. 0843 Câmpulung Muscel - nu și-a precizat pretențiile la urmărirea penală și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

49. Plut. B.S.F. - I.P.J. Teleorman - nu și-a precizat pretențiile civile la urmărirea penală și nu s-a prezentat nici în instanță. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

50. Plut. maj. C.D. - I.P.J. Teleorman - a fost audiat de instanță și a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000.000 lei, din care 40.000.000 lei reprezintă daune morale. Nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 40.000.000 lei cu titlu de daune morale.

51. Col. D.G. - I.P.J. Buzău - nu și-a precizat pretențiile în cursul urmăririi penale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

52. Plut. Șt.F. - Poliția Râmnicu - Sărat - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 2.000.000 lei daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 1.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

53. Plut. maj. V.A.V. - I.P.J. Buzău - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 600.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 500.000 lei, cu titlu de daune morale.

54. Plut. N.O.V. - Poliția Râmnicu-Sărat - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 500.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 400.000 lei, cu titlu de daune morale.

55. Plut. Ț.N. - Poliția Râmnicu-Sărat - nu și-a precizat pretențiile în cursul urmăririi penale și nici în instanță nu s-a prezentat pentru audiere. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

56. Plut. maj. P.I. - Poliția Râmnicu-Sărat - nu s-a prezentat în instanță, nu a administrat probe, dar a trimis o declarație prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 Euro, reprezentând daune materiale și morale. Prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 75.000.000 lei.

57. Cpt. A.V. - Poliția Râmnicu-Sărat - s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 lei, daune materiale și morale, la urmărirea penală. Nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 400.000 lei, cu titlu de daune morale.

58. Plut. T.E. - Poliția Râmnicu-Sărat - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 500.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 400.000 lei, cu titlu de daune morale.

59. Cpt. V.S. - I.P.J. Buzău - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 2.800.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 1.400.000 lei, cu titlu de daune morale.

60. Plut. R.I. - I.P.J. Prahova - a fost audiat de instanță și a declarat că renunță la pretenții. Instanța a luat act că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

61. Plut. S.C.F. - I.P.J. Prahova - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 25.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 12.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

62. Serg. maj. V.A.C. - Poliția Ploiești - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 25.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 12.500.000 lei, cu titlu de daune morale.

63. Serg. maj. I.I. - Poliția Ploiești - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

64. Serg. maj. I.M. - Poliția Ploiești - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

65. Serg. maj. M.F.D. - Poliția Ploiești - s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 3.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

66. Serg. maj. D.M.M. - Poliția Ploiești - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

67. Serg. maj. C.I.G. - Poliția Ploiești - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală cu suma de 10.000.000 lei, daune materiale și morale, nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

68. Civ. T.C. - Ploiești - a fost audiat la urmărirea penală și în instanță și a declarat că se constituie parte civilă cu sumele de 5.000.000 lei daune materiale și 2.000.000 lei daune morale, nu a administrat probe, astfel că prima instanța i-a admis cererea doar pentru suma de 2.000.000 lei.

69. Plut. maj. T.M. - I.P.J. Dâmbovița - a fost audiat la urmărirea penală și în instanță și a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, daune materiale. Nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a respins cererea ca neîntemeiată, în lipsa vreunor dovezi.

70. Civ. C.I. - București - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, cu suma de 540 dolari S.U.A., daune materiale, nu s-a prezentat în instanță, nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a respins cererea ca neîntemeiată, în lipsa dovezilor.

71. Civ. R.I. - Dorohoi - s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, fără a preciza valoarea despăgubirilor. Nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, astfel că prima instanță a luat act că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.

72. Civ. P.E.F. - București - a fost audiat la urmărirea penală și în instanță și a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 12.000.000 lei, daune materiale. Nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a respins cererea de despăgubiri, ca nefondată.

73. Civ. I.A.S. - București - a fost audiat la urmărirea penală și în instanță și a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 2.000 dolari S.U.A., din care 1.000 dolari S.U.A. reprezintă daune materiale și 1.000 dolari S.U.A. daune morale. Nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 35.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

74. Serg. C.Ș.I. - U.M. 0520 Timișoara - nu s-a prezentat în instanță și nu a administrat probe, însă a trimis o declarație în care a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 dolari S.U.A., reprezentând daune morale. Prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

75. Sold. S.G. - U.M. 0812 Orăștie - a fost audiat de instanță și a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000.000 lei daune morale. întrucât constituirea de parte civilă s-a făcut la termenul din 24 februarie 2003, după citirea actului de sesizare și audierea inculpaților, prima instanță a respins cererea părții vătămate ca fiind tardiv introdusă, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

76. Sold. C.A.E. - U.M. 0812 Orăștie - nu s-a prezentat în instanță, a trimis o declarație de constituire de parte civilă cu suma de 50.000.000 lei, reprezentând daune morale, menținându-și pretențiile formulate la urmărirea penală. Prima instanță i-a admis cererea pentru suma de 50.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

77. Serg. S.I. - U.M. 0852 Drăgășani - nu s-a prezentat în instanță, dar a trimis o declarație de constituire ca parte civilă, cu suma de 30.000.000 lei, reprezentând daune morale și materiale, menținându-și pretențiile formulate la urmărirea penală. Nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 25.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

78. Sold. G.G.E. - U.M. 0829 București - a fost audiat de instanță și a declarat că solicită despăgubiri în cuantum de 150.000.000 lei, cu titlu de daune morale, menținându-și pretențiile formulate la urmărirea penală. Nu a administrat probe, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 75.000.000 lei cu titlu de daune morale.

79. Cap. rez. P.C. - U.M.0843 Câmpulung Muscel - nu s-a prezentat în instanță, dar a trimis o declarație în care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 15.000.000 lei daune materiale și morale, menținându-și pretențiile formulate la urmărirea penală. Totodată, a solicitat plata cheltuielilor de transport în sumă de 183.300 lei, efectuate la urmărirea penală, pentru care a depus biletele de tren. întrucât daunele materiale nu au fost dovedite, prima instanță i-a admis cererea pentru suma de 7.500.000 lei, cu titlu de daune morale, plus 380.000 lei cheltuieli judiciare (sumă reactualizată).

80. Plut. maj. C.V. - I.P.J. Prahova - nu s-a prezentat în instanță, nu a administrat probe, însă a trimis o declarație, în care a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, daune materiale, astfel că prima instanță i-a respins cererea, ca nefondată.

81. Serg. maj. B.N. - I.P.J. Prahova - nu s-a prezentat în instanță, nu a administrat probe, dar a trimis o declarație de constituire ca parte civilă, pentru suma de 10.000.000 lei, reprezentând daune morale și materiale, astfel că prima instanță i-a admis cererea doar pentru suma de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

Pentru părțile civile și părțile vătămate s-au constituit volume separate la urmărirea penală, pe unități:

- I.P.J. Alba, C.T.J. Tg. Mureș și C.T.J. Timișoara;

- B.A.O.L.P., B.S.I.J.M. București;

- - U.M. 0812 Jandarmi Orăștie și U.M. 0437 Jandarmi Arad;

- U.M. 0852 Drăgășani, U.M. 0843 Câmpulung Muscel și U.M. 0960 R. Vâlcea;

- I.P.J. Teleorman;

- I.P.J. Buzău;

- I.P.J. Prahova;

- I.P.J. Dâmbovița. Situația de fapt menționată mai sus, reținută de prima instanță a fost dovedită cu următoarele probe și mijloace de probă:

- declarațiile și rapoartele victimelor și ale martorilor din cadrul Ministerului de Interne:

- actele medicale și medico-legale privind vătămările cadrelor M.I. și militarilor în termen;

- rapoartele cadrelor și militarilor în termen participanți la misiunile ordonate în luna ianuarie 1999;

- actele de cercetare administrativă ale unităților militare și inspectoratelor județene de poliție;

- declarațiile generalilor și ale altor ofițeri din cadrul M.I., participanți la evenimente;

- înregistrările video (17 casete) și transcrierile acestora, precum și autorizația de înregistrare, conform art. 91¹alin. (1) și art. 91⁴C. proc. pen.;

- rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra înregistrărilor video;

- procesele verbale întocmite zilnic de ofițerii de poliție participanți la evenimente;

- procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele foto;

- sesizările și rapoartele (SRI, SIE, Dir. G.I.A.);

- stenograma dezbaterilor parlamentare;

- documente C.S.A.T.;

- rapoartele procurorilor și procurorilor militari prezenți la derularea evenimentelor;

- documente privind conflictul de muncă și greve;

- documentele de la L.S.M.V.J. și tabelele nominale cu semnături ale minerilor care au fost de acord cu greva;

- documentele C.N.H. și C.N.L.O.;

- documentele ridicate la perchezițiile efectuate;

- documentele puse la dispoziție de M.I., I.P.J. Hunedoara, I.P.J. Gorj și I.P.J. Vâlcea, precum și de C.N. al Jandarmeriei;

- declarațiile martorilor din conducerea C.N.H. și din E.M. componente;

- declarațiile minerilor care nu au fost de acord cu greva și deplasarea la București;

- declarațiile liderilor de sindicat de la toate Exploatările Miniere ale C.N.H. și ale membrilor L.S.M.V.J.;

- declarațiile de martori ale unor mineri participanți la mineriadă;

- declarațiile de martori sau făptuitori ale unor lideri sindicali și mineri din bazinul carbonifer al Gorjului, participanți la evenimente, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpaților.

Prima instanță a audiat pe toți cei 6 inculpați, care, în esență, nu au negat evenimentele din ianuarie 1999, însă au apreciat că nu a fost vorba decât de un conflict colectiv de muncă, care a continuat numai la cererea manifestanților, ce i-ar fi forțat pe lideri să meargă cu ei, iar violențele au reprezentat doar răspunsuri la provocările forțelor de ordine.

Astfel, inculpatul C.M., în declarația dată nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Deși și-a menținut declarația olografă dată la urmărirea penală, a considerat-o incompletă, în fața instanței făcând precizări cu privire la cauzele care au provocat conflictul colectiv de muncă. A susținut că în vara anului 1998 s-au formulat de către Consiliul L.S.M.V.J. 3 revendicări principale: garantarea plăților salariale conform contractului colectiv de muncă; respectarea tuturor celorlalte condiții din contractul colectiv de muncă; respectarea legii de către reprezentanții statului (M.I.C., C.N.H.). Ulterior, s-a mai adăugat și plata la timp a salariilor. Inculpatul a arătat că personal a încercat să aplaneze toate conflictele spontane, însă la 27 august 1998, s-a declanșat conflictul colectiv de muncă, după ce, în prealabil, a fost reales lider la Congresul L.S.M.V.J. Deși alegerea sa ca lider a fost făcută cu respectarea legii, autoritățile au refuzat să negocieze cu el, nejustificat. A mai susținut inculpatul că "la 16 octombrie 1998, cu ocazia vizitei primului ministru R.V. am prezentat revendicările noastre, împreună cu propunerile de soluții ale acestora și am primit asigurări că toate vor fi respectate. în decembrie 1998 a fost invitată o delegație a L.S.M.V.J. la București, pentru închiderea conflictului colectiv de muncă, însă nu am fost lăsat să intru la M.I.C., iar vestea reținerii mele de către organele de poliție a declanșat un val de proteste în Valea Jiului, prin aceea că minerii de la mai multe mine au refuzat să intre în schimb, iar alții anunțând clar că au intrat în grevă. Tot atunci s-a anunțat în concret închiderea minelor D. și B.".

Inculpatul C.M. a arătat că a încercat să amâne declanșarea grevei, pentru că urma vacanța de iarnă a minerilor, perioadă în care era posibilă calmarea acestora. "Din decembrie 1998 a susținut inculpatul, s-a început acțiunea de disponibilizare, deși se încerca soluționarea conflictului de muncă prin dialog și negocierea noului contract colectiv de muncă". A mai precizat inculpatul că "pe fondul acestor evenimente expuse mai sus s-a hotărât declanșarea grevei generale, iar ca moment al declanșării, _. prin vot deschis și cu consultarea membrilor de sindicat, s-a stabilit __ data de 4 ianuarie 1999".

Despre închiderea minei B., inculpatul a afirmat că a fost "o mare eroare" _. deoarece _. "nu numai că avea cel mai mult cărbune dar și cel mai bun".

Inculpatul C.M. a recunoscut că în perioada 4 ianuarie - 18 ianuarie 1999 s-au organizat mitinguri și marșuri în municipiul Petroșani, însă acestea au fost pașnice și că aceasta era voința minerilor, el și ceilalți lideri fiind obligați să se situeze alături de manifestanți. Tot din mijlocul manifestanților a pornit ideea de a pleca la București, și la un moment dat el a reușit să-i oprească pe aceștia. De asemenea, a precizat că a fost și el de acord cu deplasarea la București, deoarece avea dreptul de a organiza mitinguri în Capitală, întrucât sediile Convenției S.V. și a C.S.M. din România erau în București.

Referitor la natura conflictului, inculpatul C.M. a declarat că: "_.Atunci când Guvernul României a acceptat dialogul cu noi, conflictul de muncă, greva și deplasarea la București au încetat_."

"și în nici un caz nu am dorit subminarea puterii de stat" _. Iar _. "suma de 10.000 dolari, plus 2 ha teren solicitate pentru fiecare disponibilizat reprezintă o compensare justă_."

în declarația sa, inculpatul C.M. nu a relatat nimic despre confruntările din defileul Jiului și de la Costești, despre manifestanți și forțele de ordine, mai exact despre acțiunile violente ale acestora de natură să slăbească puterea de stat, rezumându-se să arate, în final că "noi ne deplasam în grup, prin Defileul Jiului și, înainte de a ajunge la un baraj și a-l da la o parte, am fost atacați cu petarde" __ "apreciez că barajele și acțiunile de stopare a marșului minerilor au fost neconstituționale și nelegale".

Inculpatul C.C., în declarația dată în fața instanței nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, menținându-și parțial declarațiile date la urmărirea penală. A precizat că a fost trimis în judecată deoarece, la urmărirea penală a refuzat să dea întreaga vină pe inculpatul C.M. _. "unii din liderii de sindicat, cu funcții mai mari ca mine nu au fost trimiși în judecată, acceptând aceste compromisuri". Acesta a mai arătat că "cel mai important fapt, care a determinat reacția de solidaritate a minerilor din Oltenia cu cei din Valea Jiului a fost gestul fostului ministru R.B., de a nu-l recunoaște pe C.M. ca lider al minerilor din România". Cu privire la acțiunea din 18 ianuarie 1999, inculpatul a arătat că "minerii din Oltenia au plecat către defileul Văii Jiului în mod spontan _ Eu am primit ca sarcină din partea Biroului U.F.S.M.O. să ajut minerii din Valea Jiului cu alimente, obținute în urma renunțării la masă a minerilor din Oltenia". Despre evenimentele de la Costești, inculpatul C.C. a precizat: "altercațiile s-au oprit la momentul la care forțele de ordine au cedat și s-au retras. Rezultatul acestor altercații era previzibil întrucât raportul de forțe era în defavoarea lor și deznodământul, mai devreme sau mai târziu, era același".

Despre participarea sa directă la Costești, acesta a susținut că: "Eu am fost pe culme cu minerii, pe dreapta, în zona Trovanți. Pe acolo erau în mare majoritate mineri din Oltenia și Valea Jiului. Sus pe culme nu au fost localnici. C.M. a fost cu mine tot timpul altercației de la Costești. Eu l-am protejat, fiind liderul nostru. împreună cu el minerii au ocolit zona pe culmea din dreapta, în sensul nostru de mers. Jos în vale se băteau localnicii cu forțele de ordine __. Am ieșit la șosea la vreo 5 km în spatele dispozitivelor forțelor de ordine _. Am văzut polițiști care încercau să plece din zonă. Au fost distruse câteva mașini și loviți și polițiști.

Nici inculpatul L.D.M., în declarația dată nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, însă și-a menținut în totalitate declarațiile date la urmărirea penală, pe care le-a completat în fața instanței. în depoziția sa a făcut aceleași aprecieri ca și C.M., referitoare la declanșarea conflictului de muncă, subliniind că mulțimea a scandat instantaneu "București, București".

Cu privire la evenimentele din 18 ianuarie 1999, inculpatul L.D.M. a declarat: "Eu am mers în spatele coloanei și nu am observat prea multe despre cum s-a ajuns la Sadu".

Despre participarea sa directă, inculpatul L.D.M. a arătat: "Consiliul de coordonare știa că toți banii sunt la mine (10 milioane + 15 milioane lei n.n.). în funcție de nevoi, eu le dădeam bani pentru a plăti combustibilul ori alimentam eu. Am relatat problema banilor, întrucât am vrut să arăt cu ce m-am ocupat eu în zilele respective". _ "Nu pot să spun nimic despre altercațiile de la Costești pentru că eu nu am fost acolo"__ "Precizez că eram primul dintre liderii sindicali care a ajuns la Rm. Vâlcea". _. "Ulterior (prefectul, n.n.) mi-a dat o hârtie pe care se aflau cifre, litere și alte semne", "această hârtie a venit pe faxul prefecturii _. (C.M.) s-a uitat la ea și a întrebat: Ce-i cu asta ?".

Inculpatul C.I. a declarat în fața instanței că nu recunoaște fapta ce i se impută, menținându-și parțial depozițiile date la urmărirea penală. în ceea ce privește poziția sa, a arătat că nu făcea parte din Consiliul de coordonare al L.S.M. din Valea Jiului, deoarece era vicepreședintele sindicatului E.M.L., iar președinte era M.D.

Despre declanșarea conflictului colectiv de muncă, depozițiile acestuia sunt asemănătoare cu ale celorlalți inculpați.

în seara zilei de 18 ianuarie 1999, inculpatul C.I. împreună cu M.D. s-au deplasat la punctul de comandă de la Școala de Subofițeri S., unde au discutat cu g-ralul Z. "Din proprie inițiativă am solicitat, în condițiile noi date, să fim lăsați a doua zi dimineața să trecem cu toți minerii pe stadionul din Sadu să așteptăm acolo comisia".

Evenimentele din defileul Jiului sunt relatate astfel de inculpatul C.I.: "Pe 19 noiembrie 1998, în jurul orelor 7,00, ne-am trezit în focul petardelor. Oamenii speriați au încercat apropierea de barajul poliției, polițiștii s-au retras până la o parcare din defileu și masa de mineri și-a continuat drumul spre Sadu" _. "Toate aceste activități le-am desfășurat cu M.D., inclusiv procurarea hranei_.".

Despre evenimentele de la Costești, inculpatul C.I. a relatat: "Până să ajungem noi la baraj, am auzit zgomote de explozii de grenade, iar când am ajuns, jandarmii erau într-o grădină și așteptau" _. "în partea stângă într-o livadă erau jandarmi și multe mașini ale jandarmilor pe stradă. Printre mașini și în jurul jandarmilor era masă de oameni" _. "după ceea ce auzisem și vedeam, masa aceea de oameni s-a luptat cu jandarmii".

"Precizez că în livadă se aflau și comandanții jandarmilor și ai polițiștilor. Pe 22 dimineața, în două rânduri, cu salvarea am procurat mâncare".

Inculpatul L.V., în declarația dată în fața instanței nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, menținându-și parțial declarațiile date la urmărirea penală, cu unele completări.

Declarația acestuia este asemănătoare cu cele ale celorlalți inculpați, în ceea ce privesc cauzele, modul de declanșare a conflictului colectiv de muncă și participarea la greva generală din perioada 4 - 18 ianuarie 1999.

Referitor la evenimentele din Defileul Jiului, inculpatul L.V. a reiterat: "La lăsarea întunericului totul s-a oprit. Eu m-am întors cu șoferul (G.) în orașul Petroșani pentru a cumpăra mâncare, țigări și m-am întors noaptea târziu. Nu știu ce s-a mai întâmplat în fața coloanei, în ziua de 19 ianuarie 1999, însă la un moment dat a început să treacă toată coloana. Forțele de ordine se aflau de o parte și de alta a șoselei" _. "Dimineața de 20 (ianuarie 1999) au avut loc scandări împotriva guvernanților și autorităților și s-a hotărât să se plece către București; nu știu cine a hotărât, cred că mulțimea".

Confruntările de la Costești au fost descrise astfel de inculpatul L.V.: "în timp ce ne apropiam de locul barajului am auzit țipete, urlete, zgomote de explozie și o parte din oamenii din coloană au urcat pe deal. Și eu, cu minerii pe care îi conduceam, am urcat pe deal. Am escaladat dealul pentru a ocoli dispozitivul forțelor de ordine. Nu știu cine a luat hotărârea de a merge pe deal" _. "când am coborât de pe deal, am văzut în partea stângă a șoselei, polițiști, jandarmi și forțe de ordine" _. "După ce s-a eliberat drumul, au venit autobuzele noastre și am plecat spre Râmnicu Vâlcea" __ "Alături de alți lideri am intrat și eu în sediul prefecturii".

Declarația inculpatului B.R. conține doar 5 propoziții și anume: "Cunosc acuzația ce mi se aduce prin rechizitoriu. Nu recunosc fapta __. Sunt nevinovat ca și ceilalți colegi ai mei. Consider, de asemenea, că suntem victimele unor mârșăvii politice realizate de unii oameni politici lipsiți de scrupule".

împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpații C.M., B.R., C.I., C.C., L.D.M. și L.V., părțile civile I.A.S., M.M. și Ministerul Administrației și Internelor, precum și partea responsabilă civilmente L.S.M. Valea Jiului.

Inculpații, prin apărătorul ales, au invocat cazurile de casare prevăzute de:

- art. 385⁹pct. 17¹ C. proc. pen., susținând faptul că hotărârea pronunțată este contrară legii și, de asemenea, în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii;

- art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., constând în neanalizarea tuturor probelor administrate, fapt care a influențat soluția pronunțată în cauză;

- art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen., constând în faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de subminare a puterii de stat prevăzută de art. 162 alin. (2) C. pen., în condițiile participației improprii;

- art. 385⁹pct. 13 C. proc. pen., constând în aceea că inculpații au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, inculpații au solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și respingerea tuturor pretențiilor civile, în baza dispozițiilor art. 346 C. pen. în subsidiar, inculpații au invocat dispozițiile art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de subminare a puterii de stat, în condițiile participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 162 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen.

Partea civilmente responsabilă L.S.M. Valea Jiului a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen., solicitând exonerarea de plata, în solidar, cu inculpații a despăgubirilor pretinse de părțile civile, deoarece nu ar exista situația prevăzută de art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpații neacționând în calitate de prepuși ai L.S.M. Valea Jiului.

Partea civilă Ministerul Administrației și Internelor a invocat dispozițiile art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., solicitând majorarea despăgubirilor civile acordate, invocând evoluția indicelui prețului de consum și a ratei inflației pe perioada ianuarie 1999 și până la achitarea integrală a debitului.

Partea civilă M.M. nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, nu și-a motivat recursul și nici nu și-a dovedit eventualele pretenții civile.

Partea civilă I.A.S. a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond nu i-a acordat daune materiale, ci numai daune morale.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶alin. (1) și art. 385⁷alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Probele administrate în cauză au demonstrat faptul că, în cadrul condițiilor și premiselor care au generat și favorizat producerea evenimentelor din perioada 18 - 22 ianuarie 1999, s-a evidențiat existența unei mișcări sociale, pe fondul unor nemulțumiri socio-economice ale minerilor provocate de restructurarea mineritului din Valea Jiului, determinate de amploarea șomajului, degradarea nivelului de trai și lipsa unor perspective de ameliorare a condițiilor de viață, aspecte intens mediatizate și la care au aderat și alte categorii sociale.

în aceste condiții, inculpatul C.M., împreună cu ceilalți lideri sindicali au declanșat conflictul colectiv de muncă, la 27 august 1998. Pentru soluționarea conflictului colectiv de muncă au avut loc întâlniri și negocieri ale liderilor L.S.M. Valea Jiului cu ministrul R.B., cu secretarul de stat M.I.C. - N.S. și cu premierul R.V., însă liderii sindicali, în frunte cu inculpatul C.M., formulau mereu noi revendicări, ce nu puteau fi rezolvate în timpul și în condițiile impuse de ei. Pentru escaladarea conflictului, inculpații au folosit orice element care ar fi putut mări tensiunea, cel mai important fiind anunțul M.I.C., privind închiderea minelor D. și B.

S-a declanșat astfel greva generală, în condiții de nelegalitate, respectiv din totalul de 13.870 angajați, înscriși în listele cu semnături existente, puse la dispoziție de către unitățile miniere, numai 6.517 au fost de acord cu greva și deplasarea la București, reprezentând 46,98 %; un procent de 25 % din totalul angajaților nu a fost de acord cu greva.

Raportând aceste cifre la numărul total de angajați (aproximativ 20.000) din C.N.H., rezultă că peste 6.000 dintre aceștia, ori nu au fost consultați, ori au refuzat să semneze. Cu privire la acest aspect, la dosar sunt dovezi că unele adeziuni au fost obținute în condițiile în care inculpatul C.M. i-a amenințat pe cei nehotărâți că vor fi disponibilizați ori evacuați din locuințe.

Concomitent au început pregătirile logistice pentru acțiunile planificate, procurându-se telefoane mobile și autoturisme pentru lideri, realizându-se aprovizionarea cu hrană rece pentru un număr mare de persoane, asigurarea mijloacelor de transport și sume de bani. Comisia trimisă de L.S.M.V.J. la negocieri la București, pe perioada grevei generale (4 - 18 ianuarie 1999) a avut o singură misiune și anume aceea de a nu semna nici un document prin care să fie soluționat conflictul colectiv de muncă.

Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că opiniile minerilor din Valea Jiului au fost diversificate și marea majoritate a celor care au participat la evenimente avea reprezentarea unor revendicări sociale, astfel că interesele și motivațiile sindicaliștilor nu s-au identificat, în mod neapărat, cu cele ale liderilor inculpați în cauză, ori ale altor persoane care au susținut ori condus această mișcare.

Plecarea pe data de 18 ianuarie 1999 a minerilor din Petroșani spre Valea Jiului a fost organizată cu intenția clară de a se trece peste orice obstacol legal constituit de forțele de ordine.

în dimineața zilei de 19 ianuarie 1999, forțele de ordine aflate în Defileul Jiului au fost atacate de mineri cu pietre, bolovani și stânci de pe creasta muntelui și obligate să se retragă, în condițiile în care, în spatele obiectivului, la ieșirea din Defileu spre București, drumul era blocat de minerii din Gorj, conduși de inculpatul C.C. Acțiunile violente ale minerilor în Defileul Jiului au provocat vătămări corporale unui număr de 9 cadre din forțele de ordine. După o noapte la Tg. Jiu (19 ianuarie 1999), minerii din Valea Jiului, împreună cu cei din Gorj, conduși de cei 6 inculpați și-au continuat drumul spre București, au înnoptat la Horezu (20 ianuarie 1999) și, în după amiaza zilei de 21 ianuarie 1999, au înconjurat forțele de ordine lângă comuna Costești, exercitând violențe deosebit de grave asupra polițiștilor și jandarmilor. în evenimentele de la Costești au fost vătămați 321 polițiști și militari în termen, iar marea majoritate a forțelor de ordine au fost ținute prizoniere, într-o livadă de la marginea șoselei, circa 5-6 ore, fiind lăsate să plece după trecerea manifestanților către Râmnicu Vâlcea. în noaptea de 21 ianuarie 1999, minerii și ceilalți manifestanți s-au oprit în Râmnicu Vâlcea, unde au avut loc incidente ostile guvernului.

în seara zilei de 21 ianuarie 1999 s-a adoptat de G.O.U. nr. 1, privind instituirea stării de urgență și a stării de asediu și, în cursul aceleiași nopți, mai multe unități de tancuri și "căști albastre" ale armatei s-au îndreptat spre Rm. Vâlcea.

Pe data de 22 ianuarie 1999, la Cozia s-au semnat trei protocoale între reprezentanții guvernului și delegații minerilor din Valea Jiului, din Oltenia și Munții Apuseni, după care conflictul s-a stins.

Toate aspectele menționate mai sus au reprezentat elemente de bază ale derulării evenimentelor din perioada 4 - 22 ianuarie 1999, reținute de altfel corect de prima instanță pe baza probelor administrate.

Prin apărătorul ales, inculpații au susținut, în principal, că faptele lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de subminare a puterii de stat, în condițiile participației improprii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 162 alin. (2) C. pen.

în raport de această apărare, se impune a se efectua o analiză a conținutului constitutiv al infracțiunii de subminare a puterii de stat și a instituției participației improprii.

Potrivit art. 162 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de subminare a puterii de stat "acțiunea armată de natură să slăbească puterea de stat", iar potrivit alin. (2) al textului, "orice alte acțiuni violente săvârșite de mai multe persoane împreună, de natură să atragă aceleași urmări".

Ca atare, prin această încriminare legiuitorul a înțeles să proteguiască siguranța statului, în una din componentele sale fundamentale și anume exercitarea puterii de stat, fără nici o amenințare, care ar putea veni din interior.

Pentru existența infracțiunii, în cazul ambelor modalități, este obligatorie însă prezența unei pluralități legal constituite de făptuitori. Aceasta deoarece acțiunile violente, în modalitatea normativă prevăzută în alineatul 2, sunt declanșate "de mai multe persoane", iar "acțiunea armată" la care face referire alin. (1) nu poate fi realizată de o singură persoană.

Ca atare, varianta de specie prevăzută în art. 162 alin. (2) C. pen., presupune cooperarea a cel puțin trei persoane, legea stabilind numărul participanților prin expresia "mai multe persoane împreună", ceea ce presupune minimum trei persoane.

Cerința legată de existența pluralității de făptuitori nu exclude participația penală, sub forma instigării sau complicității.

Elementul material al infracțiunii în varianta prevăzută în art. 162 alin. (2) C. pen., constă în orice alte "acțiuni violente", respectiv orice acte sau manifestări agresive [(altele decât cele armate din alin. (1) al art. 162 C. pen.)] ale subiecților activi, care comit violențe fizice sau psihice împotriva victimelor, prin lovituri, vătămări corporale, amenințări sau acțiuni îndreptate împotriva bunurilor, distrugeri, degradări etc.

Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de subminare a puterii de stat, în varianta prevăzută în art. 162 alin. (2) C. pen., este necesar ca elementul material al infracțiunii, respectiv acțiunile violente să prezinte o anumită potențialitate și anume să fie de natură să slăbească puterea de stat.

Așadar, cerința esențială care trebuie să particularizeze elementul material al infracțiunii este raportată la urmarea infracțiunii, indicând implicit natura și intensitatea elementului material.

Fapta concretizată printr-o acțiune armată sau prin orice alte acțiuni violente care nu este de natură să slăbească, în mod obiectiv, puterea de stat, nu va constitui infracțiunea de subminare a puterii de stat.

Infracțiunea prevăzută de art. 162 alin. (2) C. pen., fiind o infracțiune de pericol, urmare imediată a acesteia nu trebuie să se concretizeze într-un rezultat material, exprimat într-o gravă vătămare adusă puterii de stat, în sensul lichidării sau paralizării ei parțiale ori în mod temporar, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru această putere, de natură să o expună unei eventuale slăbiri.

Intenția făptuitorilor constând în știința că săvârșesc acțiuni violente și în prevederea că aceste acțiuni sunt de natură să creeze o stare de pericol pentru siguranța statului, prin slăbirea ori posibilitatea slăbirii puterii de stat rezultă din natura acțiunii desfășurată, din modul cum aceasta a fost concepută și realizată (din materialitatea faptei).

Pe de altă parte, potrivit art. 31 alin. (2) C. pen., participația improprie constă în determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă, fără vinovăție.

Raportând aceste condiții ale incriminării din art. 162 alin. (2) C. pen., și ale participației improprii la situația concretă din cauză rezultă că, fapta de a mobiliza și a pune în mișcare o masă importantă de oameni, înarmată cu diferite obiecte, apte de a folosi la săvârșirea de violențe, să atace forțele de ordine, aflate în misiune, în scopul nedisimulat de a ajunge în capitala țării și a provoca schimbări în ordinea constituțională a statului de drept, activitate desfășurată de inculpații recurenți întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății și pentru care au fost condamnați în primă instanță.

Prima cerință a textului incriminator, respectiv aceea ca acțiunile violente să fie săvârșite de mai multe persoane împreună, deci să aparțină unui grup format din minimum trei persoane, este îndeplinită în speță, atât în ce privește numărul celor determinați să comită actele de violență, cât și în ce privește numărul celor care au determinat masa de mineri să treacă la săvârșirea de acte violente.

Din probatoriile administrate în cauză se desprinde contribuția fiecăruia dintre cei șase inculpați la realizarea scopului infracțional unic, activități ce pot fi punctate prin următoarele exemple:

Inculpatul C.M. a determinat amorsarea așa-zisului conflict de muncă, prin promisiuni nerealizate, de natură economico-socială care ar fi constituit mobilul protestului (platforma de revendicări din 3 ianuarie 1999 (declarația martorului B.V.), precum și prin amenințări cu disponibilizarea și pierderea locului de muncă a celor ce "nu vor lupta alături de el" (declarația martorilor P.D.O. și T.V.).

Aceste activități, coroborate cu afirmația că ministrul industriilor din acea vreme este iresponsabil (telexul nr. 84284 din 5 ianuarie 1999), precum și susținerea că minerii din Moldova Nouă, Bălan și Baia de Arieș vor să se alăture lor la București, însă nu pot trece de barajele forțelor de ordine (nota S.R.I.) au incitat masa de oameni, determinându-i să urmeze scopurile agresive urmărite de lideri și să atace forțele de ordine ori alte entități ce le-ar sta în cale, pentru a ajunge la București și a provoca schimbări în structura administrației centrale.

La rândul lor, ceilalți cinci coinculpați și-au concertat eforturile în susținerea liderului lor, desfășurând activități de aceeași natură cum ar fi: afirmația inculpatului B.R. că forțele de ordine au ucis deja 3 mineri și doi copii și declarația martorului B.E., organizarea de către inculpatul L.V. a "marșului funebru" de la Petroșani, care sugera "îngroparea guvernului", respectiv schimbarea acestuia prin forță (declarațiile martorilor L.G. și L.G.), procurarea de hrană și mijloace de transport de către inculpații L.D.M., C.I. și B.R. (stenograma ședinței LSM din 14 ianuarie 1999 și declarațiile inculpaților L.D.M. și C.I.), precum și acțiunea inculpatului C.I. de determinare a martorului S.I. să ia utilajul tip Wolla, cu care au fost înlăturate barajele (declarațiile martorilor G.M., S.I. și declarația inculpatului).

De asemenea, activitățile de coordonare și conducere a minerilor, la care a participat inculpatul C.C., ca și cele descrise anterior sunt vădit în strânsă legătură cu acțiunea violentă inițiată și condusă de inculpați, chiar dacă efectiv aceștia nu au participat la săvârșirea de acte violente.

Scopul urmărit de inculpați a fost exprimat explicit la întâlnirea din 14 ianuarie 1999, la sediul părții responsabile civilmente unde inculpatul L.V. a arătat textual că "protestul nostru se transformă într-o schimbare de guvern, care dacă se schimbă o ducem bine 10 ani ___ ideea mea este, că totul se transformă într-o luptă, într-un mic război civil.", întâlnire la care au participat și s-au manifestat aprobativ și ceilalți inculpați.

în aceste condiții, înalta Curte constată că apărarea inculpaților în sensul că ar fi gestionat, în calitate de lideri sindicali, desfășurarea doar a unui conflict de muncă este total nerealistă și fără corespondent în probele dosarului.

Dimpotrivă, inculpații au semănat germenii pretinsului conflict de muncă, pe care l-au exacerbat, folosind masa de mineri ca pe o adevărată armată, în scopul realizării propriilor lor interese.

Din exemplificările de mai sus, precum și din afirmația făcută de inculpatul C.M., la 17 ianuarie 1999, în ședința L.S.M. Valea Jiului în sensul că "faptul că noi am înaintat o platformă de revendicări companiei a fost ca să o înștiințăm și nu să o rezolve, pentru că nu poate" arată clar că, scopul pretins a fost un paravan pentru desfășurarea activităților îndreptate împotriva puterii de stat din acea vreme și a slăbirii siguranței statului.

Din procesul verbal ce consemnează aspectele filmate la mitingul din Târgu Jiu din 19 ianuarie 1999 rezultă, în mod explicit, că inculpatul C.M. a solicitat întrunirea de urgență a parlamentului, pentru destituirea guvernului și a președintelui țării și somarea primului ministru să se prezinte în aceeași zi, până la orele 18,30, în fața minerilor, cerințe cu caracter vădit politic și fără nici o legătură cu pretinsele revendicări socio-economice, specifice luptei sindicale.

Ansamblul materialului probator confirmă în totalitate, existența activității desfășurate de inculpați, prin intermediul masei de oameni antrenate, fără vinovăție, în acțiunile violente, de a slăbi puterea de stat, prin înlăturarea președintelui țării ori a guvernului, scop demonstrat și urmărit pe parcursul a mai multor zile de înfruntări cu organele de ordine.

Inculpații nu s-au dezis nici un moment de acțiunile lor îndreptate împotriva puterii de stat din România, ci au căutat doar, prin specularea naivității și lipsei generale de informare și educație, specifică unei categorii socio-profesionale, să-i dea acesteia iluzia că luptă pentru propriile ei drepturi sindicale.

Referitor la acțiunile violente exercitate de mineri în Defileul Jiului asupra forțelor de ordine, partea vătămată A.G. (fost căpitan în B.A.O.L.P.) a relatat: "După ce a început atacul cu pietre și stânci, am organizat retragerea, în mod organizat, fără panică. Ne-am retras până într-o zonă unde versantul era împădurit și nu mai era riscul să fim loviți de bolovani. înainte de a ajunge în această zonă protejată, am trecut printr-o zonă deschisă, unde mai mulți luptători au fost loviți, în special la picioare. Pe mine m-a lovit un bolovan, în timp ce încercam să îl ajut pe plut. B., care a fost grav rănit și dus la spital și s-a constatat că a avut ruptură de bazin. Coloana de mineri de pe șosea manifesta în mod pașnic. în dreptul poziției în care avansau ei, încetau să cadă bolovani și cădeau numai în zona în care eram noi".

Despre aceleași evenimente, partea vătămată P.I. (fost plut. maj. B.A.O.L.P.) a relatat: "După îmbrâncelile din 19 ianuarie (dimineața) minerii s-au retras brusc, iar de deasupra au început să cadă stânci, bolovani, pietre" __ "Cei din șosea, datorită căderilor de piatră au fost obligați să se retragă" __ "Eu am fost lovit de o stâncă ce mi-a provocat vătămări care au necesitat 60 zile îngrijiri medicale".

Declarația martorului Ș.C., despre manifestările din Defileul Jiului este cât se poate de concisă și, în același timp lămuritoare: "Dimineața (de 19 ianuarie 1999) s-a întâmplat ca la [Posada] _. La un moment dat au început să cadă pietre de diferite dimensiuni de pe deal. între noi și manifestanți era (pe șosea) o distanță mai mare de 50 m. Forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene, lansând grenade lacrimogene spre versant, în direcția din care erau aruncate pietrele asupra noastră".

Declarația părții vătămate C.V. conține aspecte edificatoare privitoare la acțiunile violente prin care a fost slăbită puterea de stat: "_După o scurtă busculadă, în încercarea lor (a minerilor) de a trece din nou, a început să se arunce cu pietre de pe deal. Pietrele nu i-au afectat pe civilii din fața noastră, întrucât erau aruncate în spate, spre noi. Am abandonat totul, și mașinile și ne-am retras până la o cabană. Barajul de mașini a fost îndepărtat cu "Wolla" și, cu cât înaintau civilii spre noi, nu se mai arunca cu pietre".

Aceste declarații, menționate doar cu titlu de exemplu, demonstrează acțiunile violente exercitate în Defileul Jiului asupra forțelor de ordine de către mineri.

Aceste acțiuni violente săvârșite de grupurile de mineri au slăbit, în mod real, puterea de stat, prin faptul că au pus în imposibilitate forțele de ordine de a-și îndeplini principala lor activitate, respectiv aceea de păstrarea ordinii și liniștii publice.

Din dimineața zilei de 19 ianuarie 1999, minerii, conduși și coordonați de cei șase inculpați, s-au manifestat ca o forță situată deasupra puterii de stat, sfidând orice măsură de restabilire a liniștii publice și respectiv a legii.

Cel de-al doilea moment, în care puterea de stat a fost slăbită în mod real, s-a consumat în ziua de 21 ianuarie 1999, la Costești.

în acest sens, partea vătămată G.V.D. a relatat următoarele: __ "în jurul orei 14,00, au venit mai mulți, s-au grupat și au încercat să forțeze să treacă barajul _. în momentul în care am terminat muniția (lacrimogenă), ne-am retras și noi. în momentul în care noi ne retrăgeam, am văzut că cei din linia a II-a se retrag mai mult din locul în care îi lăsasem noi. în acel moment, civilii pe care îi dispersasem noi au venit foarte repede în spatele nostru și au început să coboare de pe dealuri. Ei erau înarmați cu bâte, topoare, coase și orice obiecte contondente metalice sau din lemn _. Civilii au început să ne lovească cu ce aveau în mâini __. Acolo am văzut că oameni din subordinea mea erau răniți. _. între cei care ne păzeau la livadă se aflau unii mai bine îmbrăcați decât ceilalți și aveau ceva alb la braț, banderole sau batiste __. Eu m-am deplasat către șosea și l-am văzut pe B.R. și alți lideri pe care nu îi cunosc și acesta a spus să nu pornim mașinile, decât după ce trece coloana de mașini a minerilor _. Acțiunea civililor, după modul în care s-a desfășurat apreciez că a fost coordonată. Atacul de pe flancuri nu a pornit decât atunci când s-a sesizat că am rămas fără muniție (iritant-lacrimogenă). Până atunci nu am văzut că s-ar afla pe dealuri civili și că am putea fi atacați. Nu am văzut civili răniți sau loviți, ori care să acuze lovituri primite de la forțele de ordine. în termenul de "civili", pe care îl folosesc în declarația mea, includ localnici și mineri".

Declarația părții vătămate S.F. (colonel - comandantul C.J.C.), cuprinde, de asemenea, o descriere edificatoare a confruntărilor de la Costești din 21 ianuarie 1999, _. "O parte din persoanele aflate în coloana minerilor s-a deplasat în stânga și alta în dreapta și au ajuns în spatele dispozitivului nostru. A ajuns un grup mare de civili, mult mai mare decât al oamenilor din unitatea noastră. Ne-am luptat cu ei prin forța fizică, folosirea grenadelor lacrimogene și fumigene, circa 15 minute. Din confruntare, au rezultat vătămări corporale, cei care ne-au atacat, erau înarmați cu pari, iar noi cu bastoane. Personal, am primit doi pari în cap. Am fost sechestrat de două persoane de talie mare. Am fost luat pe sus de cei doi și au zis că mă duc la C.M. în timp ce aceștia doi mă duceau pe sus, alții mă loveau _. Am ajuns, în acest mod, la barajul de stabilopozi și m-au dus în continuare, în curtea unei case. Au încercat să deschidă poarta și i-am auzit că vor să-mi facă o judecată minerească, dar nu au spus în ce consta _. în continuare, ceilalți m-au scuipat pe față, m-au gazat cu un spray paralizant. Mi-am pierdut cunoștința".

în declarația părții vătămate T.V. (fost plut. maj. B.A.O.L.P.) sunt relatate violențele la care au fost supuși luptătorii B.A.O.L.P.: "_Eram sus, pe coasta dealului. Primisem ordin ca, de sus, să aruncăm cu grenade lacrimogene în șosea, pentru a ajuta intervenția forțelor de ordine de la baraj. După circa 30 minute, am fost înconjurați de un grup masiv de mineri și am fost loviți, agresați și deposedați de toate materialele pe care le aveam asupra noastră, inclusiv lansator. Ne loveau cu bâte și cu pumnii. Cum coboram versantul am fost luat de doi mineri de braț și, pe drum ne întâlneam cu mineri, care ne loveau și ne scuipau. Am ajuns în acest mod în livada unde îi aduceau pe toți, am fost încercuiți de mineri care erau înarmați cu bâte, furtune, pietre. Acolo erau mai mulți răniți dintre forțele de ordine _. L-am văzut pe B.R., care discuta cu diverse persoane civile și nu știa ce să facă cu noi, cei de la B.A.O.L.P., care ne deosebeam de ceilalți prin combinezoanele negre. La un moment dat, s-a dispus să fim urcați în autobuze. înainte de a urca în autobuze, treceam printr-un culoar și eram percheziționați. Materialele erau luate, nu aveam decât combinezoanele pe noi _. Seara, târziu am părăsit zona".

încercările la care a fost supus un luptător B.A.O.L.P., la barajul din șosea, sunt descrise în declarația părții vătămate E.M. (plut. maj. B.A.O.L.P.): _. "în decurs de 40 minute, i-am respins de 3 ori, până la o distanță de aproximativ 50 metri. După ce ne reluam locurile, aceștia reveneau până în fața barajului. După aceste respingeri, au început să apară polițiști, veniți de sus, de pe deal, care erau ajutați de colegi să meargă, pentru că fuseseră bătuți. Unii erau plini de sânge, alții șchiopătau _. Pe parcursul desfășurării acestor fapte, în urma polițiștilor au început să apară și minerii și, în urma acestor manevre am fost înconjurați. Presiunea fiind foarte mare din toate părțile, nu s-a mai putut opri această masă, a fost escaladat barajul și, personal am fost obligat să mă retrag și să încerc să intru în forma de apărare [stil carapace], ce fusese constituită de jandarmi în termen, însă, până să intru în [carapace] am fost ajuns de civili, am fost deposedat de tot ce însemna dotare, inclusiv de lansator (de grenade lacrimogene). __ Urmare vătămărilor suferite, nu mi-am putut mișca brațul stâng circa 28 zile. Am mai suferit și alte vătămări, însă aceasta a fost cea mai gravă. în timp ce mă retrăgeam, am văzut cum dl. maior S. a fost retras din rândurile noastre și bătut. Cred că erau cel puțin 3 persoane care îl băteau. [Carapacea] s-a destrămat și în continuare s-a format un culoar flancat de mineri, prin care noi treceam și am fost îndrumați spre livadă, unde am fost ținuți câteva ore".

Atacurile de învăluire ale minerilor asupra forțelor de ordine de pe deal (flancul stâng) sunt relatate elocvent de partea vătămată cpt. G.P. (U.M. 0843 Câmpulung): "Am condus o subunitate la Costești, amplasată în partea stângă, pe deal, într-un dispozitiv înaintat. Pe data de 21 ianuarie 1999, în jurul orelor 14,00, o masă mare de persoane civile ne-a atacat cu bolovani. Am ripostat, am reușit să-i ținem pe loc 30-35 minute. Nu pot face precizări asupra modului cum erau îmbrăcați, doar că aruncau cu pietre în noi. Noi ne protejam cu scuturi, iar ei ne loveau cu bâtele. După circa 30 minute, ne-am trezit înconjurați. Eu eram îmbrăcat militar, cu casca pe cap și cu gradele pe umăr. La un moment dat, am primit o lovitură în cască, s-a rupt cordeluța de la cască. Lovitura a fost laterală și mi-a zburat casca de pe cap. Următoarea lovitură a fost direct în cap. Am căzut, mi-am pierdut cunoștința. Mi-am revenit după un timp și am fost ridicat de soldați și de un coleg. Am văzut cum un alt coleg al meu era înconjurat de mai mulți civili, doborât la pământ și lovit de civili. Loviturile erau dure, era practic călcat în picioare. Am strigat eu, împreună cu cei doi militari, am strigat la ei rugându-i să nu ne omoare. Strigătele noastre i-au determinat să se oprească. Doi civili m-au luat de brațe și m-au dus pe deal. Datorită vacarmului nu am înțeles unde voiau să mă ducă. M-am întâlnit cu un alt grup de civili și m-au bătut din nou. în timpul acestor lovituri am văzut că unul avea o banderolă pe mână, nu-mi amintesc culoarea. Urmare loviturilor primite, aveam o puternică hemoragie externă. Cel cu banderola a zis [lăsați-l că l-ați terminat]_".

Despre ceea ce s-a întâmplat în partea dreaptă a dispozitivului forțelor de ordine de la Costești relatează, cât se poate de convingător, partea civilă M.C.O. în declarația sa: "Am fost amplasat lângă baraj, în partea dreaptă. Eram comandant de pluton, de polițiști. S-au văzut oameni venind dinspre Costești _. Personal, aveam mască contra gazelor, baston și spray. O altă subunitate avea și scuturi. în dreapta barajului și lateral dreapta față de noi, printre case, au venit pâlcuri de civili și au început să arunce în noi cu pietre. Aveau în mâini bâte, crengi de copaci rupte. Noi nu aveam nici căști și nici scuturi. Și, deci, nu ne puteam apăra de pietre; în momentul acela s-a creat degringoladă; alt armament nu aveam în posesia noastră și, deci, nu puteam riposta la atacul cu pietre _. Ne-am retras în fața acestui atac vreo 50 metri, noi aveam cunoștință că în spatele nostru, în stânga și în dreapta șoselei, se aflau masate trupe, cu mașini autospeciale _. Era o atmosferă incendiară, fum, explozii, țipete. Am privit vis-a-vis, în stânga șoselei și am văzut cum de pe deal militarii în termen erau pur și simplu rostogoliți la vale, iar în spatele lor înainta o masă numeroasă de oameni. Am privit în spate, pentru că ar fi fost momentul să primim ajutor de la trupele dotate cu căști și scuturi. Am observat numai mașini abandonate și nu mai exista nici un luptător din forțele de ordine. La baraj rămăsese un pluton B.A.O.L.P. și unul D.I.A.S., care continuau să se opună înaintării minerilor _. în aceste situații, am cerut celor din subordinea mea să ne deplasăm către cele două plutoane, pentru ca împreună să reușim să ne apărăm. Aceștia ne-au primit și ne-am deplasat în interiorul formației, apărându-ne. Aproape instantaneu am fost înconjurați din toate părțile de civili. Unii dintre ei (destul de mulți) și care se aflau în jurul nostru, purtau banderole (nu-mi amintesc culoarea) și discutau între ei ce urmează să facă, ce trebuie făcut și transmiteau celorlalți aceste dispoziții _. Cei cu banderole ne-au escortat până în apropierea unor mașini; atât cei cu banderole, cât și cei fără banderole, ne-au smuls măștile de gaze de pe față; unui coleg de-al meu, P.I., i-a fost luat spray-ul din buzunarul de la veston; i s-a ridicat masca și, cu propriul spray a fost gazat, după care i s-a pus masca _. Am fost călcat în picioare, am căzut pe jos și cei cu banderolele albe m-au împins în continuare către mașini printr-un spațiu îngust. Iar la un moment dat am fost așteptați de un grup de civili, care pur și simplu ne-a buzunărit de bani, ceasuri, telefoane mobile. Am fost duși la o distanță de 1 km, unde era un țarc din scânduri de lemn pentru oi. Acolo ne-au băgat pe toți purtătorii de uniformă _. După 2-3 ore a venit un grup de civili și a strigat ("care sunteți din Alba"): unul dintre cei cu banderolă, l-a întrebat pe cel care strigase [Ce dorești cu cei din Alba] și i-a răspuns că dl. C.M. a dat ordin: [cei din Alba să plece) și am plecat către mașini. Am avut aparat ghipsat (la genunchi]_".

Pentru a avea o imagine completă asupra confruntărilor de la Costești, se impune prezentarea unei depoziții semnificative, ce evidențiază atacurile la care au fost supuse forțele de ordine din rezerva dispozitivului.

în acest sens, martorul F.O. (col. I.P.J. Dâmbovița) relatează: "_ în jurul orelor 16,00, pe data de 21 ianuarie 1999, am primit ordin de la colonelul F., că sunt șef de eșalon peste o parte din efective, în ajutorul celor de la Costești. Ne-a spus să mergem în rezervă acolo. Ne-am îndreptat spre Costești; la intrare, în apropierea locului unde se desfășurau operațiunile respective, am fost opriți de un cordon de jandarmi, în negru, cu grenade, cu tot ce trebuie. Formaseră un baraj pe drumul respectiv, în linie __ La un moment dat dinspre satul Costești au venit două rachete roșii spre dispozitiv. Noi nu aveam în dotare asemenea lansator de rachete. în opinia mea, mi-am dat seama că este un semnal al dânșilor pentru că cele două rachete au coincis cu intensificarea atacurilor frontale și laterale. La cinci minute de la observarea rachetelor roșii, a fost spart barajul pe deal, pe partea stângă și, am fost informat că inspectorul șef (al I.P.J. Vâlcea) și prefectul (de Vâlcea) au fost luați ostatici și s-a spart barajul. S-a auzit o hărmălaie mare; nu am mai apucat să dau nici un ordin; concomitent au venit toți minerii spre noi și am fost împinși toți, înghesuiți spre o plantație de pomi; aveau răngi, pietre, bâte, bare metalice. Am fost înconjurați, toți am fost loviți _. în afară de minerii care erau în față și atacau și loveau, au apărut mulți tineri cu cravată și costum, erau de aceeași înălțime și care ne-au percheziționat _. Când s-a spart dispozitivul am fost învăluiți și luați ostateci".

O analiză aparte necesită participarea la marșul către București și la confruntările de la Costești a minerilor din bazinul carbonifer Oltenia. în acest sens, martorul G.N. (președintele de la acea dată a U.F.S.M. Oltenia) a declarat: "_ le-am spus că noi nu aveam declanșat un conflict, dar vom fi solidari cu ei. Am dat un comunicat, în care unii din liderii mei, față de textul care a apărut oficial, au dorit să adăugăm și fraza, prin care dădeam asigurări că în marșul lor către București ne vom alătura și noi. M-am opus, spunând că îmi dau demisia dacă se trece această frază. Minerii, între ei, încercaseră să stabilească că se vor deplasa împreună la București, nu liderii. Cele două, U.F.S.M. Oltenia și L.S.M.V.J., au convenit ca, în cazul în care se începe deplasarea, aceasta să se facă numai până la Tg. Jiu, unde să fie invitat primul-ministru și să fie soluționat conflictul pe cale amiabilă _. întrucât, repet, nu mă aflam în desfășurarea unui conflict de muncă și datorită faptului că în Piața Revoluției din Târgu Jiu se aflau peste 15.000 oameni, neputând identifica dacă aparțineau sistemului C.N.L. Oltenia sau nu, am dat un comunicat, în sensul că cei care doresc să fie solidari în continuare cu minerii din Valea Jiului o vor face pe propria răspundere. De aici, eu G., nu am mai participat în nici un fel".

Această depoziție evidențiază faptul că, participarea minerilor din B.C.O. la marșul către Râmnicu Vâlcea și confruntările de la Costești s-a făcut în afara hotărârii conducerii U.F.S.M. Oltenia.

Pe de altă parte, Raportul S.R.I., înaintat sub nr. 372186 din 22 ianuarie 1999 Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție și intitulat "Documentar privind faptele susceptibile a constitui amenințări la adresa siguranței naționale săvârșite de C.M.", evidențiază faptul că minerii erau organizați în grupuri de 5-10 persoane, șeful grupului fiind dotat cu telefon mobil, iar fiecare grup în parte era supus autorității liderului de sindicat de la exploatarea minieră respectivă, toate comunicațiile fiind efectuate pe telefoanele mobile. De asemenea, raportul evidențiază faptul că inițial minerii au adoptat o conduită disciplinată, fără consum exagerat de alcool și fără să recurgă, într-o primă etapă, la violențe sau acțiuni provocatoare. Această conduită a atras simpatia locuitorilor.

Ulterior însă, în timp ce se aflau în popasul de lângă Horezu a venit un autocamion din care au fost descărcate "armele" necesare (bâte, târnăcoape).

Toate aceste probe evidențiază natura confruntărilor care au avut loc în Defileul Jiului și la Costești între forțele de ordine și minerii conduși de cei șase inculpați.

Aceste confruntări nu pot fi justificate, așa cum s-au apărat inculpații, prin existența unui conflict colectiv de muncă, determinat, pe de o parte, de situațiile create de reforma mineritului, iar pe de altă parte de condițiile grele de muncă și viață ale minerilor.

Soluționarea unui conflict colectiv de muncă nu se poate asigura într-un stat democratic, decât în conformitate cu garanțiile constituționale și nu prin violență și haos.

Violențele săvârșite de mineri asupra polițiștilor și jandarmilor, violențe ce au culminat cu punerea forțelor de ordine în situație de prizonierat, nu au nici o legătură cu manifestările și modalitățile normale, pașnice de soluționare a unui conflict colectiv de muncă.

Forțele de ordine au acționat potrivit competențelor conferite de Constituția României și de Legile nr. 26/1994 și nr. 116/1998, intervenția lor desfășurându-se numai după ce, în prealabil, organele locale ale statului au emis dispoziții prin care se interzicea organizarea oricăror manifestări publice, inclusiv marșul pe jos sau în mijloace auto al minerilor din Valea Jiului.

Acțiunile minerilor și a celorlalți participanți la mineriada din luna ianuarie 1999, sub conducerea inculpaților, C.M., B.R., L.D.M., C.I., L.V. și C.C., trebuie apreciate în ansamblul lor și nu ca fapte distincte sau infracțiuni de sine stătătoare, cum ar fi: distrugeri, ultraje, vătămări corporale, tentative de omor, lipsiri de libertate, tâlhării, furturi, ultraje contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și altele, care s-ar putea reține doar dacă faptele s-ar analiza separat. în realitate, însă, toate acestea sunt elemente materiale ale laturii obiective a infracțiunii complexe de subminare a puterii de stat, prevăzută de art. 162 alin. (2) C. pen., în condițiile participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen.

Infracțiunea de subminare a puterii de stat prevăzută de art. 162 C. pen., este o infracțiune complexă, care absoarbe în conținutul său, elementele constitutive ale celorlalte infracțiuni enumerate mai sus, îndreptate, în speță, împotriva forțelor de ordine și care au avut drept consecință slăbirea puterii forțelor Ministerului de Interne, de a păstra ordinea și liniștea publică, ceea ce nu reprezintă altceva decât slăbirea puterii de stat.

Cei șase inculpați, acționând împreună, au determinat, înlesnit și ajutat în modalitățile arătate în descrierea faptelor, ca mase mari de oameni (de ordinul zecilor de mii), unii dintre ei fiind chiar înarmați cu bâte, răngi, topoare etc., să comită faptele care au avut consecințele menționate mai sus.

Cu privire la asemenea fapte, C.S.D.O.L.F. - Roma 1950 (ratificată de România în 1993), prevede în art. 2 pct. 2, lit. c) posibilitatea recurgerii la forță pentru a reprima, conform legii, o revoltă sau insurecție.

Acțiunile violente ale minerilor, din ianuarie 1999, conduși de cei șase inculpați au afectat puterea de stat în ansamblul său și nu numai puterea executivă (reprezentată efectiv de autoritățile locale și forțele de ordine) sau legislativă. Prin aceste acțiuni s-a urmărit înlăturarea guvernului, demisia președintelui țării, s-au cerut alegeri anticipate, precum și constituirea unui comitet revoluționar provizoriu.

Anihilarea forțelor de ordine în două rânduri, ca exponente ale executivului, constituie fapte care conduc la concluzia că infracțiunea de subminare a puterii de stat a fost consumată.

Așa cum s-a statuat constant în doctrina juridică, puterea de stat are ca atribut intrinsec unicitatea, iar aceasta nu exclude, ci chiar implică realizarea ei prin diferite organe ale statului, corespunzător unor funcții specifice și relativ autonome. Rezultă, așadar, că acțiunile din luna ianuarie 1999, îndreptate împotriva forțelor de ordine au fost de natură să slăbească nu numai puterea executivă, ci au provocat efecte negative și asupra celorlalte două componente ale puterii, prin aceea că organele puterii au fost puse în situația de a nu-și putea exercita prerogativele legale în apărarea ordinii de drept și a siguranței naționale.

Infracțiunea de subminare a puterii de stat, deși prezintă anumite asemănări cu unele infracțiuni al căror element material constă sau se realizează tot prin acțiuni violente (infracțiunile de lovire sau alte violențe și vătămările corporale - art. 180,art. 181 și art. 182 C. pen.; tâlhărie - art. 211 C. pen.; distrugere - art. 217 C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice - art. 321 C. pen.) se deosebește de acestea prin obiectul ocrotirii penale (siguranța statului, respectiv componenta sa de bază, puterea de stat), cerința esențială și urmarea imediată (crearea unei stări sau situații care pune în pericol existența sau exercitarea ori funcționarea puterii de stat).

Față de cele menționate anterior, înalta Curte constată că nu poate fi primită cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de subminare a puterii de stat, sub forma participației improprii, în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen.

Potrivit art. 321 C. pen., constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice "fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduc atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniștea și ordinea publică".

Ca atare, în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 321 C. pen., se cuprind, pe lângă elementul material, care poate consta în acțiuni diferite: acte sau gesturi, proferare de cuvinte sau expresii ori alte asemenea manifestări, și anumite urmări arătate în cuprinsul textului: dacă a adus atingere bunelor moravuri ori a produs scandal public fapta se încadrează în alin. (1) al art. 321 C. pen., pe când dacă a produs o tulburare gravă a liniștii publice se încadrează în alin. (2) al aceluiași text, care prevede o pedeapsă agravată.

Pentru a se reține în sarcina inculpaților incriminarea cuprinsă în art. 321 C. pen., ar fi trebuit ca în cauză probele administrate să facă dovada că faptele săvârșite de aceștia au fost doar de natură a crea reacții puternice de indignare și dezaprobare în mediul social imediat afectat prin comiterea lor.

Or, în cauză s-a demonstrat indubitabil că faptele masei de mineri manipulată de inculpați, chiar dacă au avut și astfel de consecințe se circumscriu, prin scopul urmărit (subminarea puterii de stat) modelului infracțional cuprins în art. 162 alin. (2) C. pen.

Nu se poate achiesa la ideea că fiecare participant ar fi provocat doar tulburarea liniștii publice specifică infracțiunii prevăzută de art. 321 C. pen., dimpotrivă acțiunile individuale ale participanților se circumscriu într-un ansamblu cuprins în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 162 alin. (2) C. pen.

Aprecierea apărării în sensul că, infracțiunea săvârșită de inculpați nu ar fi generatoare de prejudicii materiale este nefondată, deoarece, așa cum rezultă din interpretarea extensivă a textului art. 162 alin. (2) C. pen., sintagma "acțiuni violente", include și acțiuni îndreptate împotriva corpului unei persoane ori asupra unor bunuri din patrimoniul public sau privat fapt ce, în mod legal, determină răspunderea civilă pentru consecințele păgubitoare.

Prin acțiunile din luna ianuarie 1999 s-au produs grave prejudicii, au fost anihilate mai multe unități militare de jandarmi și detașamente ale inspectoratelor județene de poliție.

Pe de altă parte, susținerea recurenților în sensul că prima instanță ar fi pronunțat hotărârea fără examinarea exhaustivă a probatoriilor administrate, este, de asemenea, lipsită de suport pentru că, apărarea nu indică ce anume probatorii, de natură a schimba fondul cauzei, au fost înlăturate de la examinare, iar conținutul concret al sentinței recurate demonstrează, prin trimiterile făcute la volumele ce conțin probe, că prima instanță a examinat, în totalitate aceste probatorii, dar le-a restrâns în conținutul hotărârii la strictul necesar.

Practic cerința apărării ar echivala cu transpunerea în conținutul sentinței a întregului dosar, numai pentru a demonstra că probele existente au fost pertinent analizate.

Un alt aspect care trebuie examinat este acela referitor la determinarea gradului de vinovăție a persoanelor implicate în această "mineriadă".

Nu se poate stabili o vinovăție generalizată asupra tuturor participanților, pentru că nu toți, așa cum s-a arătat în expunerea stării de fapt, doreau schimbarea prin violență a puterii, marea majoritate solicita rezolvarea unor probleme sociale. în acest context, apare responsabilitatea celor șase inculpați care au reușit, prin manipulare, să deturneze scopul real al acțiunilor sindicale. în maniera de organizare și conducere a acțiunilor de către cei șase inculpați, se regăsesc modalitățile tehnice de amorsare a unei stări conflictuale, tehnica amăgirii maselor, specularea sentimentului de libertate a deciziei, ce era sugerată inițial, psihologia angajamentului, specularea iluziei de libertate, prin crearea sentimentului supunerii liber consimțite.

în acest fel, inculpații și îndeosebi inculpatul C.M., au manipulat masa minerilor, determinându-i să gândească și să acționeze conform voinței și interesului lor, prin acțiuni de persuasiune care au distorsionat intenționat adevărul, lăsând însă minerilor impresia că au libertatea de gândire și decizie. Inculpații au apelat la emoții și impulsuri, judecata rațională estompându-se în spatele unor sentimente de antipatie și ură. Pornind de la condițiile grele de viață și muncă ale minerilor, afirmațiile mincinoase ale inculpatului C.M., potrivit cărora guvernul și președintele țării ar fi vinovați de toate relele de pe lume, au avut efect asupra masei de mineri.

Gândirea logică a fost substituită cu ura formală, pasională, au fost exagerate unele aspecte secundare, în defavoarea problemei esențiale (a conflictului de muncă), s-au folosit insinuările, însoțite de mimică și gesturi adecvate, ce sugerau că ceea ce spune guvernul este fals. Au fost persiflate mesajele și comunicatele primite de la guvern și de la M.I.C., fapt ce a condus la o derută interpretativă și care i-a făcut pe mineri să se concentreze mai mult pe cele spuse de C.M., B.R. și ceilalți inculpați, pe aspectele exterioare ale discursurilor lor, care în acest mod păreau plauzibile și realizabile practic. în sensul celor de mai sus, un exemplu edificator îl reprezintă minciuna vehiculată de inculpații C.M. și B.R. în discursurile lor din municipiul Târgu Jiu, potrivit căreia jandarmii ar fi omorât 3 mineri și două fetițe din București, ceea ce a provocat o isterie generală.

Pe de altă parte, caracterul premeditat al mineriadei rezultă din aluziile inculpaților la eventualitatea altor mișcări sociale, din apelurile directe adresate altor categorii sociale de a se alătura minerilor, toate acestea reprezentând acte de presiune asupra instituțiilor statului de drept, prefigurând acțiunile în forță, menite să destabilizeze puterea de stat.

Același caracter premeditat și organizat al acțiunilor, în vederea realizării scopului urmărit, și anume continuarea marșului spre București, este evidențiat și de faptul că inculpații, dar îndeosebi L.D.M. și C.I. s-au preocupat de asigurarea logisticii, constând în mijloace de transport, cisterne cu combustibil pentru alimentarea acestora pe traseu, hrană și băutură, utilaje și unelte pentru înlăturarea barajelor amplasate de forțele de ordine. Inculpatul L.D.M., vicepreședinte al L.S.M. Valea Jiului, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai inculpatului C.M., a fost acela care a solicitat autobuze și autodube de la diferite societăți de transport din Valea Jiului, dar și de la T.P.Ș.M. Tot el a stat la pompele de benzină din Tg. Jiu și Horezu, unde a supravegheat alimentarea cu carburanți și a achitat contravaloarea acestora.

Atât el cât și inculpatul C.I. au participat la toate cele șase mineriade.

Tot el este acela care împreună cu inculpații L.V. și C.I. au participat la discuțiile cu prefecții din județele Gorj și Vâlcea.

Inculpatul C.I. a fost acela care a determinat luarea, fără acordul conducerii E.M.L., de către numiții S.I. și Șt.C. a utilajului "Wolla", pe care l-a plasat în fruntea coloanei de mineri, pentru înlăturarea barajelor de pe șosea. El a fost acela care i-a coordonat, în principal, pe mineri în timpul confruntărilor din Defileul Jiului, fiind împreună cu coinculpatul B.R., inițiatorul "negocierilor" cu generalii care conduceau forțele de ordine. De asemenea, inculpatul C.I. a determinat scoaterea altor autovehicule și a unei salvări de la E.M.L., precum și a unei cantități mari de hrană rece, pe care a distribuit-o participanților, luând din fondurile sindicatului suma de 12 milioane lei, din care a cheltuit peste 7 milioane lei, în folosul celor care au participat la evenimentele din ianuarie 1999.

Inculpatul L.V. este cel care, în ședința din 14 ianuarie 1999 a L.S.M.V.J. a afirmat că acțiunea lor este "un mic război civil și că acolo este "scânteia", după care a dezinformat conducerea unității și pe minerii de la E.M. Valea de Brazi că greva ar fi legală, determinându-i astfel să nu mai lucreze, să ia autobuzele întreprinderii și să se deplaseze zilnic la Petroșani. în toate fotografiile și momentele filmate, el apare în imediata apropiere a lui C.M. Ortacii săi au fost aceia care s-au plasat în fruntea "marșului funebru" organizat în municipiul Petroșani, la care s-a purtat o cruce având atârnată pielea unui țap, toate aceste obiecte fiind obținute cu știrea sa, de către subalternii săi pe linie sindicală.

Prin toate actele sale inculpatul a contribuit, în mod nemijlocit la instigarea și incitarea populației la revoltă.

Cel de-al șaselea inculpat, C.C., singurul care nu face parte din L.S.M. din Valea Jiului, încadrat ca maistru electromecanic la E.M.R. și având funcția de lider sindical la F.S.M.R., s-a alăturat necondiționat acțiunilor minerilor din Valea Jiului, în timpul vizitei pe care a făcut-o la Petroșani, în perioada grevei generale. După începerea marșului prin Defileul Jiului, inculpatul C.C. a fost în fruntea minerilor și a disponibilizaților din județul Gorj, afirmându-se ca principalul organizator al acțiunii de blocare a forțelor de ordine în Defileul Jiului, prin închiderea culoarului de aprovizionare a unităților de poliție și jandarmi. Așa cum au declarat toți ofițerii de poliție și jandarmerie audiați în cauză, blocarea "ariergărzii" a constituit o surpriză totală în strategia obiectivului și totodată un element demoralizator pentru forțele de ordine și hotărâtor în obținerea "victoriei" de către mineri.

Inculpatul C.C. a fost cel care a rostit discursuri incitatoare în fața minerilor și s-a aflat permanent alături de inculpatul C.M., despărțindu-se de ceilalți colegi ai săi, liderii de sindicat de la U.F.S.M. Oltenia. Tot el a condus acțiunea de învăluire pe flancul drept a dispozitivului de la Costești, acțiune care, așa cum a fost descrisă anterior, a fost cea mai violentă și a asigurat totodată înfrângerea forțelor de ordine.

Toate aceste demonstrează responsabilitatea penală a celor șase inculpați care, fără să fie înarmați, au acționat împreună și au determinat, înlesnit și ajutat ca mase mari de oameni, mineri, respectiv civili, înarmate cu bâte, răngi, topoare ș.a. să comită fapte de distrugere, vătămări corporale, lipsiri de libertate, furturi, tâlhării ș.a.

Pe de altă parte, responsabilitatea celor șase inculpați rezultă și din modul în care, matematic, și-au împărțit sarcinile, pentru a-i conduce coordonat pe mineri.

Inculpații nu s-au rezumat la o împărțire a sarcinilor între ei pe specialități (ideologic, logistic, organizatoric), rolul lor fiind oscilant în timp, pe parcursul derulării evenimentelor.

Astfel, în faza pregătitoare, decembrie 1998 - 18 ianuarie 1999, rolul inculpatului C.M. a fost acela al unui lider unic și fără concurent.

Inculpatul s-a folosit din plin de kharisma sa, făurită în cursul celorlalte mineriade. Acesta cunoștea foarte bine (după propriile declarații) psihologia maselor, dar și "posologia" acestora (ca artă a conducerii mulțimilor). Inculpatul C.M. a realizat amorsarea stării conflictuale, prin amăgirea minerilor, a speculat sentimentul de libertate a deciziei, prin crearea sentimentului supunerii liber consimțite (a se vedea momentele obținerii semnăturilor pentru participarea la grevă după declararea ei și cel al determinării plecării către București).

După pornirea marșului către București, inculpatul C.M. a realizat o mișcare de retragere și ascundere în mijlocul mulțimii, apărând în față ceilalți inculpați pe care îi instruise și le repartizase sarcini concrete.

Prin aceste tehnici toți cei șase inculpați i-au determinat pe mineri să gândească și să acționeze conform voinței și interesului lor. Inculpații au distorsionat intenționat adevărul, lăsându-le impresia minerilor că toate faptele lor nu reprezintă decât manifestarea conflictului colectiv de muncă, iar condițiile grele de muncă și viață le conferă dreptul de a încălca orice normă de drept.

Cei 6 inculpați au apelat la emoții și impulsuri și au exacerbat sentimentele de antipatie și ură, obținând un comportament din partea minerilor de supunere necondiționată.

în continuarea acestor idei de mistificare și ciuntire a adevărului, inculpații recurenți au încercat să se apere, invocând drepturile constituționale la libera circulație și dreptul la grevă (art. 25 și art. 43 din Constituție), care ar fi justificat mineriada din ianuarie 1999. Este adevărat că art. 25 și art. 43 din Constituție garantează dreptul la liberă circulație și respectiv dreptul la grevă, însă ambele dispoziții constituționale, în alineatele următoare ale acestor articole, precizează fără dubii că "legile speciale stabilesc condițiile exercitării acestor drepturi". Tocmai aceste legi speciale, respectiv Legea nr. 15/1991 (privind soluționarea conflictelor de muncă) și Legea nr. 60/1991 (privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice) au fost ignorate deliberat de inculpați, deși aceste acte normative erau emise în baza și în executarea dispozițiilor constituționale.

în ce privește natura și cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță celor șase inculpați, înalta Curte constată că au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul concret de pericol social al faptelor, determinat de numărul mare al participanților (de ordinul miilor), de modul de concepere și de punere în aplicare a actelor pregătitoare și a faptelor penale propriu-zise, de perseverența de care au dat dovadă inculpații, asigurarea logisticii, de rolul pe care l-a avut fiecare inculpat și de atașamentul total de care au dat dovadă față de scopul pe care și l-au propus, de vătămările grave provocate, tentativele de omor, ultraje, furturi, tâlhării, ultraje contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, de distrugerile produse, de luarea de prizonieri a polițiștilor și jandarmilor la Costești.

Totodată, în procesul individualizării pedepselor, prima instanță a apreciat corect și contribuția diferită a inculpaților la comiterea infracțiunii, fapt ce s-a reflectat în cuantumul pedepselor aplicate.

Dintre toți inculpații, C.M. s-a detașat net în calitate de lider absolut, căruia i se subordonau necondiționat ceilalți cinci inculpați.

Inculpatul C.M., de unul singur, a anunțat declanșarea conflictului colectiv de muncă, încă din august 1998 și, cu o perseverență demnă de o cauză nobilă, a urmărit pas cu pas, amplificarea acestui conflict și declanșarea grevei generale, modificând la un moment dat și statutul L.S.M.V.J., pentru a-și asigura puteri depline asupra sindicaliștilor. A făcut promisiuni, dar a lansat și amenințări pentru a-și atinge scopul și nu s-a abținut să mistifice adevărul.

Având în vedere cele menționate mai sus, recursurile declarate de inculpați, sub toate aspectele invocate de apărare, sunt nefondate.

Examinând însă din oficiu cauza, în conformitate cu prevederile art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpaților, respectiv acestora le-au fost interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17¹ teza II C. proc. pen.

în dispozițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., legiuitorul a stabilit că pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64, iar condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea acestor drepturi din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

Legiuitorul român în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), are în vedere interzicerea următoarelor drepturi:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;

d) drepturile părintești;

e) dreptul de a fi tutore sau curator.

Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.

Din modul în care este redactat textul art. 71 alin. (2) C. pen., rezultă că pedeapsa accesorie, care constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), este alăturată automat pedepsei închisorii.

Potrivit art. 8 din C.A.D.O.L.F., ratificată prin Legea nr. 30/1994, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept, decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

Din interpretarea prevederilor art. 8 din C.A.D.O.L.F., interzicerea automată a tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), inclusiv a drepturilor părintești, a dreptului de a fi tutore sau curator, deși prevăzută de lege, constituie o încălcare a art. 8 din Convenție, în lipsa unui control asupra legitimității scopului urmărit prin această ingerință, în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie.

Față de conținutul acestei prevederi, prima instanță era obligată, din oficiu, să verifice în ce măsură, în condițiile în care a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoare, cu executare în regim de detenție, interzicerea drepturilor părintești, a dreptului de a fi tutore sau curator pe durata executării pedepselor, ca ingerință prevăzută de lege, corespunde sau nu scopului legitim privind prezervarea securității, moralității și educației minorilor, în raport cu tipul infracțiunii săvârșite de inculpați, având în vedere că toți au în întreținere copii minori.

Evaluând criteriile prevăzute în art. 8 din C.A.D.O.L.F., în contextul cauzei, înalta Curte constată că se impune înlăturarea interdicției exercitării drepturilor menționate mai sus, ca pedeapsa accesorie, față de toți cei șase inculpați, având în vedere că infracțiunea săvârșită de aceștia, nu face parte dintre infracțiunile care ar putea afecta valorile sociale ce privesc interesul minorului ori care să constituie încălcări grave ale obligațiilor părintești, ce l-ar face nedemn pe infractor în exercitarea drepturilor părintești.

Referitor la recursurile declarate de părțile civile M.M., I.A.S. și Ministerul Administrației și Internelor, înalta Curte constată următoarele:

Substanțial, acțiunea civilă este expresia dreptului celui ce a fost vătămat prin fapta altuia de a se adresa justiției pentru a obține reparația cuvenită.

Potrivit naturii sale acțiunea civilă este, în principal, reglementată în legea de procedură civilă. Totuși, în cazul când vătămarea civilă provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, această acțiune găsește o reglementare specială și în legea de procedură penală.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, putând fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

în fața organelor judiciare penale acțiunea civilă se pune în mișcare, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) și (2) C. pen., prin constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate în contra învinuitului sau inculpatului și a persoanei responsabile civilmente.

Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul procesului penal atât la organele de urmărire penală, cât și în faza de judecată, până la citirea actului de sesizare la prima instanță (art. 322 C. proc. pen.).

Constituirea se face prin declarație scrisă sau orală și poate fi individuală sau colectivă, atunci când sunt mai mulți învinuiți sau inculpați care răspund civil de paguba produsă prin fapta lor sau când există în cauză și persoane civilmente responsabile.

în mod firesc, acțiunea civilă trebuie să fie susținută de partea civilă care este subiectul activ al acestei acțiuni.

Latura civilă a unui proces penal poate cuprinde deci mai multe acțiuni civile, atunci când fapta prevăzută de legea penală a cauzat vătămări mai multor persoane.

Regulile privitoare la repararea pagubei sunt cele prevăzute de legea civilă, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume la art. 998 - art. 1003 C. civ., cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie de procedură, rezultate din alăturarea acțiunii civile acțiunii penale, fiind expres reglementate în C. proc. pen.

Rezultă, deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 C. civ., care prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, și în art. 999 din același cod, care prevede că, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Potrivit art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., instanța de judecată penală poate dispune repararea pagubei "în bani, prin obligarea la plata unei sume ca despăgubire", atunci când repararea în natură nu este, în totul sau în parte posibilă, precum și atunci când persoana vătămată a fost lipsită de folosul unui bun, prin săvârșirea faptei.

Deci, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998,art. 999 C. civ., și art. 14 C. proc. pen., care folosesc termenul general de "prejudiciu", fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, inclusiv prin cele cu caracter penal.

Totodată, articolul 1003 C. civ., statuează că, atunci când fapta este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ținute a răspunde solidar pentru despăgubirile civile solicitate de părți.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă I.A.S., înalta Curte constată că aceasta s-a constituit parte civilă încă din cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, unde a pretins atât daune morale în cuantum de 35 milioane lei (ce i s-au acordat), cât și daune materiale, pe care instanța de fond nu le-a admis.

Argumentul folosit în sentința recurată în sensul că nu ar fi fost administrate probe pentru susținerea acestor pretenții este infirmat de existența la dosar, a procesului verbal de constatare, întocmit de organele de poliție și a declarației martorului P.I., care a confirmat că autoturismul recurentului a fost distrus.

în consecință, recursul părții civile I.A.S. urmează a fi admis, în sensul acordării de despăgubiri și pentru daunele materiale invocate și dovedite, în cuantum de 35.000.000 lei, numai astfel despăgubirea părții vătămate reprezentând o justă și integrală reparație a daunelor suferite în urma infracțiunii ce formează obiectul cauzei având drept consecință înlăturarea efectelor faptei ilicite.

în același sens, înalta Curte va soluționa și recursul părții civile Ministerul Administrației și Internelor, care a pretins, pe de o parte, reactualizarea despăgubirilor în funcție de evoluția indicelui de inflație în perioada desfășurării procesului penal și pe de altă parte, corectarea unei greșeli evidente de adiție referitoare la pretențiile D.M. din cadrul ministerului, greșeală de natură a diminua cuantumul pagubei.

într-adevăr, cu adresa nr. 67334 din 5 august 2002, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat 99.992.000 lei, pentru daunele înregistrate la nivelul D.M., sumă preluată greșit, într-un cuantum diminuat, de numai 19.992.000 lei de către instanța de fond, așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate (fila sentinței penale nr. 72/2003 a Curții de Apel București, secția I penală).

Prin despăgubire integrală trebuie înțeles faptul că, cuantumul acestei despăgubiri trebuie să acopere paguba încercată la nivelul corespunzător momentului achitării și nu la nivelul producerii pagubei, deoarece datorită efectului coroziv al inflației și indicelui de preț asupra valorii inițiale, s-ar putea produce în timp o diferență substanțială între pagubă și prețul plătit de cei responsabili de producerea ei.

în consecință, urmează a se constata că, față de suma de 3.432.277.697,8 lei reținută de instanța de fond, în baza calculelor făcute de partea civilă până la data de 31 mai 2002, înalta Curte, după aplicarea pe perioada scursă până în prezent a indicelui de inflație, respectiv a creșterii prețului în economie, precum și după corectarea erorii de adiție mai sus menționată, suma cu care partea civilă Ministerul Administrației și Internelor urmează a fi desdăunată este în cuantum de 10.644.142.858 lei, sumă reprezentând pagubele provocate celor 22 de unități militare participante la evenimentele din ianuarie 1999, respectiv contravaloarea distrugerilor la tehnica de luptă și la autovehicule, contravaloarea materialelor sustrase din dotarea luptătorilor și a materialelor aflate în trusele medicale și lăzile de misiune, pentru care s-au depus documente justificative în următoarele volume: vol.30 (U.M. 0804 Alba Iulia), (C.J.T. Târgu Mureș), (C.J.T. Timișoara), (C.J.T. Timișoara - Batalionul 87 Mobil), (U.M. 0465), (U.M. 0202 București), (I.M. 0773 București), (U.M. 0411 București), (U.M. 0654 Craiova), (U.M. 0668 Craiova), (U.M. 0658 Târgu Jiu, (U.M. 0663 Bumbești-Jiu), (U.M. 0437 Arad), (U.M. 0812 Orăștie), (C.I.J. Drăgășani), (U.M. 0852 Drăgășani), (C.T.J. Vâlcea), (U.M. 0843 Câmpulung), (I.P.J. Teleorman), (I.P.J. Buzău), (I.P.J. Prahova), (I.P.J. Dâmbovița), (U.M. 0792 Târgoviște).

Celelalte pretenții formulate de partea civilă privind consumul de carburanți, diurne și hrana efectivelor, nu pot fi primite, deoarece sunt cheltuieli suportate de la bugetul de stat pentru activitățile specifice Ministerului de Interne, iar îndeplinirea obligațiilor de serviciu nu poate fi tratată ca aducătoare de prejudicii.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă M.M., înalta Curte constată că aceasta nu și-a motivat recursul și, legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-l susține.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe, sens în care, conform art. 67 C. proc. pen., părțile pot propune probe și cere administrarea lor.

Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de instanță prin apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe.

Deși este de necontestat faptul că partea vătămată M.M. a suferit o serie de leziuni, simpla existență a acestora nu este de natură a conduce la concluzia că pretențiile sale civile, sub forma daunelor materiale sunt justificate și deci, dovedite în cauză, întrucât "au fost de notorietate". A accepta o asemenea concluzie, ar însemna că ori de câte ori este vorba de situații în care părțile vătămate au suferit leziuni, acest fapt, prin el însuși ar conduce la ideea că pretențiile civile, sub forma cheltuielilor efectuate, sunt dovedite în cauză, dispensând astfel partea civilă de obligația de a administra în acest sens probe, contrar prevederilor art. 62 și art. 67 C. proc. pen., și principiului că cel care face o cerere în fața instanței, trebuie să o și probeze.

L.S.M. Valea Jiului în recursul declarat a solicitat exonerarea sa de răspundere civilă pentru consecințele faptelor săvârșite de inculpații C.M., B.R., C.I., L.V. și L.D.M., membri ai Ligii, susținând că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, respectiv de comitent, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

Potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului.

în sistemul Codului civil român, răspunderea pentru fapta altei persoane este angajată, conform art. 1000 alin. (3), în cazul comitenților pentru faptele prepușilor lor, cu consecința răspunderii solidare a acestora pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

Pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta proprie a prepusului este necesară întrunirea a două condiții speciale, și anume existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, de către prepus în exercitarea funcției încredințate de către comitent.

în speță, prima condiție specială cerută de textul art. 1000 alin. (3) C. civ., respectiv existența raportului de prepușenie este îndeplinită, nefiind necesară pentru aceasta existența unui contract de muncă, între inculpați și această entitate juridică, existând un raport de subordonare, prin care comitentul le-a încredințat funcțiile pe care le-au exercitat.

L.S.M. Valea Jiului a fost înregistrată ca persoană juridică cu statut propriu, prin încheierea nr. 1 din 24 iulie 1990, pronunțată de Judecătoria Petroșani, în dosarul nr. 1/PJ/1990. De la constituire, statutul a fost amendat de mai multe ori, ultimul amendament fiind admis prin Hotărârea nr. 4 din 14 noiembrie 1998 a Congresului L.S.M.V.J, hotărâre însușită cu unanimitate de voturi de către delegații organizațiilor sindicale și semnată în calitate de președinte de inculpatul C.M.

Așa cum rezultă din actele dosarului, cât și din chiar motivele de recurs ale părții responsabile civilmente, L.S.M. Valea Jiului coordona activitatea sindicatelor afiliate, această prerogativă desfășurându-se prin liderii sindicatelor respective, cărora acceptul ligii le conferă autoritate în realizarea acțiunilor declanșate.

Ca atare, raportul de prepușenie dintre inculpat și ligă a existat, cu acordul de voință al ambelor părți, materializat în îndeplinirea de către prepuși a unor funcții și activități pe seama comitentului și prin acceptarea de către prepuși a poziției de subordonare față de comitent, căruia i-au recunoscut puterea de supraveghere directă și control cu privire la activitatea pe care au desfășurat-o.

Raportul de prepușenie este demonstrat de actele depuse la dosar, din care rezultă că, începând cu Hotărârea nr. 30/1998, prin care s-a declanșat conflictul colectiv de muncă și până la data de 26 ianuarie 1999, când s-a decis începerea negocierilor pentru noul contract colectiv de muncă (pentru 1999 - 2000), toate dispozițiile au fost concretizate în hotărâri ale C.C.L.S.M. Valea Jiului, care au fost semnate de inculpatul C.M., în calitate de președinte.

De asemenea, ceilalți inculpați, B.R., L.D.M., L.V. și C.I. au acționat în calitate de lideri ai unităților miniere din componența L.S.M.V.J., pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor C.C.

înalta Curte constată că, în cauză este îndeplinită și cea de a doua condiție specială care să angajeze răspunderea comitentului alături de răspunderea prepusului, în sensul că fapta ilicită prejudiciabilă a fost săvârșită de către prepus în exercitarea funcțiilor încredințate de comitent.

Comitentul răspunde pentru tot ceea ce prepusul săvârșește în cadrul normal al funcției care i-a fost încredințată, dar și pentru exercitarea abuzivă a acesteia, sub condiția însă ca între acest exercițiu și funcție să existe cel puțin o corelație necesară, iar fapta ilicită să fi fost săvârșită în interesul comitentului sau cel puțin să existe o aparență că este săvârșită în interesul acestuia.

Ca atare, răspunderea comitentului este antrenată în temeiul unei prezumții de răspundere absolută și operează chiar dacă prepusul și-a desfășurat activitatea, depășindu-și atribuțiile, fără aprobarea comitentului, care se află în culpă, pe de o parte, pentru că declanșarea acțiunii prepusului a fost generată de acceptul comitentului, iar pe de altă parte pentru insuficienta instruire și supraveghere a prepusului pe parcursul derulării acțiunii.

în speță, partea responsabilă civilmente L.S.M. Valea Jiului a recunoscut că a acceptat și susținut cererile inculpaților de declanșare a protestului sindical, lucru invocat și de inculpați în adresările către masa minerilor, astfel că, în lipsa unei delimitări clare a ligii de acțiunile violente ce au urmat, este evident că masa de mineri, inclusiv inculpații au considerat că acționează în numele acestui for de coordonare a activității sindicale.

în raport de aceste elemente, înalta Curte constată că sunt întrunite cerințele art. 1000 alin. (3) C. civ., că răspunderea recurentei parte civilmente responsabilă a fost legal antrenată în acoperirea daunelor, în solidar cu inculpații, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.

Având în vedere cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de părțile civile Ministerul Administrației și Internelor și I.A.S. și de inculpații C.M., B.R., C.I., C.C., L.D.M. și L.V. împotriva sentinței penale nr. 72 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va casa în parte sentința penală atacată, numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpaților C.M., B.R., C.I., C.C., L.D.M. și L.V. și latura civilă a cauzei și, în rejudecare:

Va modifica pedeapsa accesorie aplicată inculpaților C.M., B.R., C.I., C.C., L.D.M. și L.V., în sensul că va interzice acestora doar exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.

Va majora cuantumul despăgubirilor către partea civilă Ministerul Administrației și Internelor de la suma de 3.432.277.697,8 lei, plus dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii, la suma de 10.644.142.858 lei, reactualizată în funcție de evoluția indicelui de inflație, calculat de la data de 31 mai 2005, până la achitarea integrală a debitului.

Va majora cuantumul despăgubirilor către partea civilă I.A.S. de la suma de 35.000.000 lei (daune morale) la suma de 70.000.000 lei (35.000.000 lei daune materiale și 35.000.000 lei daune morale).

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Potrivit art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.M. și partea responsabilă civilmente L.S.M. Valea Jiului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.:

- va obliga recurenta parte civilă M.M. la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat;

- a obligat recurenta parte responsabilă civilmente L.S.M. Valea Jiului la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

← ICCJ. Decizia nr. 5482/2005. Penal		ICCJ. Decizia nr. 5472/2005. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 5468/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 5472/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 5476/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 5482/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 5496/2005. Penal ICCJ. Decizia nr. 5495/2005. Penal