ICCJ. Decizia nr. 5801/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, prin sentința penală nr. 410 din 28 martie 2005, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.A. la 11 ani închisoare.
în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe același inculpat la 16 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute în final pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 28 decembrie 2004 la 28 martie 2005.
în baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 3,821,93 grame opium.
S-a constatat consumată în scopul analizelor de laborator cantitatea de 2,67 grame opium.
în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 27 decembrie 2004, inculpatul a introdus în țară pe la punctul de trecere a frontierei Giurgiu cu autoturismul iranian, cantitatea de 3,824 grame opium pe care urma să o livreze în Austria.
La data de 28 decembrie 2004, inculpatul a fost prins în flagrant de organele de poliție în timp ce deține fără drept cantitatea de droguri menționată mai sus, disimulată într-un bidon de ulei găsit într-o ladă exterioară așezată sub șasiu, în urma percheziției efectuate asupra autoturismului.
Faptele și vinovăția inculpatului au fost probate pe baza procesului verbal de control și prindere în flagrant a inculpatului; raportului de constatare tehnico-științifică, declarații de inculpat și declarații de martori.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul P.A. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând că pedeapsa este excesiv de aspră, solicitând reținerea circumstanțelor personale.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 501/ A din 28 iunie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul A.P. împotriva sentinței penale nr. 410 din 28 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.
A desființat parțial sentința și în fond.
A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente prin înlăturarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 16 ani la 12 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., și de la 11 ani închisoare la 8 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 74 și art. 76 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Compută prevenția inculpatului de la 28 iunie 2005 la zi și menține starea de arest a acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul invocat prin apel și anume a cerut a i se reduce și mai mult pedeapsa de executat, având greutăți mari în familie și regretând faptele comise.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului în raport de critica adusă dar și din oficiu, Curtea reține că probatoriul a fost evaluat corect și la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere și datele de caracterizare ale inculpatului precum și greutățile sale de familie, condiții în care instanța de apel i-a recunoscut și i-a acordat circumstanțe atenuante personale.
Astfel, s-a făcut deja aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., și numai în acest mod, pedepsele stabilite sunt sub limita minimă a textelor de incriminare a faptelor, iar pedeapsa rezultantă și pe care o are de executat inculpatul, nu cuprinde nici un spor de sancțiune după cum era posibil dar nu obligatoriu.
Pe lângă aceste considerente, Curtea nu poate omite că inculpatul a traficat cantitatea de 3.824 grame (aproape 4 kg) de opium, drog de mare risc, în același timp, introducându-le în țară fără drept.
în consecință, pedepsele nu pot fi apreciate ca excesive, ci judicios stabilite de către instanța de apel, ce a ajuns a le reduce sub limita minimă, ca urmare a recunoașterii în favoarea inculpatului, de circumstanțe atenuante și astfel s-au aplicat deja prevederile art. 74 și art. 76 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și prevederile art. 381 și art. 192 C. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5798/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5799/2005. Penal → |
|---|
