ICCJ. Decizia nr. 5807/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 160 din 11 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.B. împotriva deciziei penale nr. 479 din 4 noiembrie 2004a Curții de Apel Craiova.
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 2 septembrie 2002 la 11 ianuarie 2005.
în aceste condiții inculpatul de atunci a rămas definitiv condamnat, la pedeapsa de 8 ani închisoare, ca rezultantă, plus un an închisoare spor aplicat în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., având de executat 9 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de omor sub forma tentativei.
împotriva acestei ultime hotărâri respectiv a deciziei penale nr. 160 din 11 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, acest condamnat a introdus prezenta, contestație în anulare, susținând că pedeapsa ce o are de executat de 9 ani închisoare este prea severă și solicită reducerea acesteia.
Contestația în anulare, este nefondată.
Verificându-se prevederile art. 386 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., text ce reglementează doar 4 cazuri exprese și limitative, pentru care se poate promova și admite, contestația în anulare, ca drept cale extraordinară de atac și văzând că motivul invocat de condamnat (reducerea pedepsei) nu se regăsește printre situațiile articolului susmenționat, contestația în anulare de față, se va respinge, ca nefondată.
Astfel spus, acest condamnat repetă motivul invocat prin recursul ordinar sau obișnuit, ca și când legea procesual penală română în vigoare, ar cunoaște instituția recursului la recurs.
în consecință, contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Au fost aplicate și prevederile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5806/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5803/2005. Penal → |
|---|
